N-am apucat să-i cer scuze prin viu grai şi faţă în faţă, pentru că până am găsit un loc unde să opresc maşina, el deja plecase. Nu am făcut decât un gest spăşit, imediat după impactul oglindă-oglindă. Mi-a răspuns printr-un claxon. Sau eu i-am răspuns lui. Nu ştiu exact, pentru că totul s-a întâmplat foarte repede, dar fără urmări. Cel puţin pentru mine, iar dacă oglinda mea n-a păţit nimc, mă gândesc că nici a lui nu a suferit vreo leziune.

Recunosc că nu e primul incident de acest fel în care sunt implicat, dar mi se întâmplă din ce în ce mai rar, deci cred că fenomenul e pe punctul de a fi eradicat. Aşa să mă ajute Dumnezeu!

P.S.: Ce căutam în faţa Secţiei 2 de Poliţie? Tinereţea de altădată!

Faptul că nu discuţi motivele ce au dus la conflict nu face decât să mărească tensiunea conflictului, să îl amplifice. Trebuie să îl rezolvi repede, imediat ce situaţia s-a mai calmat şi se poate discuta de la om la persoană.

2. Non-negocierea – nelăsarea dreptului la replică celuilalt. Unul se ambalează, doar el vorbeşte şi nu îi lasă celuilalt dreptul la replică, nici nu vrea să îl asculte măcar. Americanii numesc acest mod de comportare steamrolling < steamvoller (să treci cu compresorul peste celălalt, să nu-l iei în seamă, să îl turteşti).[2]

3. Redefinirea conflictului – după o ceartă straşnică să spui făcând pe seninul: „Vai dragă, ţi se pare că ne-am certat ? Nu e nici un conflict. Stai liniştită!”(varianta soft) sau „Ar trebui să mergi să consulţi un medic. Ceva nu este în regulă cu tine.”(varianta hard). Prin acest mod de abordare negi existenţa conflictului. Atribui unei dereglări a celuilalt faptul că există un conflict. Aceasta nu face decât să-l scoată din sărite pe celălalt şi mai mult.

4. Recurgerea la forţă - Poate să fie vorba de forţă fizică manifestată prin bătaie, dar şi forţă emoţională, prin exercitarea de presiuni nervoase asupra celuilalt. Cel care este mai tare încearcă să se impună celuilalt. Există foarte multă violenţă în familii. Se spune că aceasta ţine de lipsa de civilizaţie, însă, se întâmplă şi în naţiunile cele mai bune. În SUA au fost analizate cupluri de diferite vârste. S-a constat că între tinerii logodnici cam 25% din conflicte se rezolvă prin bătaie. Ce este mai îngrijorător este faptul că 75% din cei care se bat consideră că nu e nimic rău în asta, iar 30% din ei susţin tocmai că violenţa le consolidează relaţia. Unele femei consideră că este bine că sunt bătute pentru că asta înseamnă că prietenul sau soţul le iubeşte, este gelos pe ele. Dacă în trecut bărbaţii îşi băteau femeile, azi şi femeile îşi bat bărbaţii, mai ales cele care trag de fiare şi fac diverse sporturi mai violente.

5. Minimalizarea conflictului sau interlocutorului - este şi ea des întâlnită. El întârzie două ore de la întâlnire şi spune: ,,Ei, nu-i aşa de important ce s-a întâmplat, nu-i capăt de ţară ! Am întârziat şi eu jumătate de oră,” în loc să îşi ceară scuze. În loc să-şi ceară scuze şi să dea o explicaţie, minimalizează interlocutorul sau conflictul şi zice: „Ai, ce faci atât caz din aceasta,” asta fiind o dovadă de nesocotire a celuilalt.

6. Blamul - De multe ori dăm vina pe altcineva, pe o terţă persoană, pe cineva cu care interlocutorul este în legătură strânsă, o persoană dragă sau apropiată celui cu care te cerţi: „Maică-ta este de vină. Ea te-a crescut aşa.” Alteori dăm vina pe anturajul interlocutorului. Este dureros pentru victimă pentru că în lipsa ei, persoana este învinuită. Este o formă de lovitură sub centură.

Se mai practică şi o formă de autoblam. Autoblamul urmăreşte să înduioşeze pe celălalt, să apeleze la mila celuilalt în aşa fel încât celălalt să renunţe la punctul lui de vedere, la motivele lui, să cedeze.

7. Amuţirea preopinentului (a persoanei cu care eşti în conflict) prin simularea unor stări fizice extreme: criză de inimă etc.. „Vai aşa îmi e de rău!”, ,,am palpitaţii.” Prin aceasta îl faci pe celălalt să renunţe la punctul lui de vedere. Decât să ştie că mori, mai bine renunţă.

8. Gunnysacking (o geantă foarte mare în care un om depozitează foarte multe lucruri pe care nu le foloseşte: scule, materiale). Aceasta înseamnă o geantă emoţională în care să acumulezi de-a lungul timpului diferite nemulţumiri, dar fără să discuţi despre ele, ci le depozitezi. Dar în momentul în care se declanşează un conflict, se umple paharul, atunci încep să-şi aducă aminte de toate nemulţumirile: ,,Acum 7 ani ai făcut asta ! Ţii minte că şi luna trecută mi-ai mai făcut asta, mi-ai zis acel lucru care m-a jignit foarte tare.” Unul dintre marile pagube ale gunnysaching-ului este că el produce gunnysack în cealaltă parte. Tu îi aduci aminte de greşelile lui pe când el îţi aduce aminte de greşelile tale. După ce s-au răcorit, ei iau cu grijă aceste lucruri şi le pun la loc, ca să le arunce în capul interlocutorului şi altă dată. Acesta este un lucru păgubos.

9. Manipularea – de obicei prin seducţie. Cineva s-a supărat pe tine pentru un motiv oarecare. Schimbi poziţia faţă de persoana respectivă şi te porţi frumos cu ea, ca să uite de motivul pentru care v-aţi certat. Dar motivul continuă să existe şi dacă nu îl veţi discuta, el nu va dispărea, ci va apărea în alte momente.

10. Retragerea temporară a afecţiunii - Între doi oameni care se iubesc, dacă apare un conflict, ca să-l faci pe celălalt să renunţe la poziţia lui, faci pe supăratul (şantaj sentimental) şi îi declari în mod indirect să nu mai aibă nici o pretenţie, îi retragi pentru o perioadă sentimentele. Îl obligi să cedeze printr-un asemenea şantaj şi îi redai această afecţiune când îşi retrage motivele şi îşi cere scuzele de rigoare.

Îmi cer scuze, rectific şi postez acum poze recente care dovedesc faptul că biblioteca e chiar una moderna. Tot înghesuită dar modernă.

Greşala e a mea că mi se părea normal ca pagina web a intituţiei să reflecte o schimbare majoră (ca redeschiderea unui sediu) în timp real.

Ce am învăţat din această experienţă:

• am înţeles pe propria piele cum Internetul şi Google-ul te pot înşela;
• că data ultimei actualizări a  unei pagini web e foarte utilă şi deci ar trebui pusă pe orice pagină care oferă informaţii;
• că graba strică treaba;
• şi că se poate să fiu prea  puţin dornică să văd partea plină a paharului atunci când vine vorba de bibliotecilor din România.

Şi acum vă întreb pe voi ce pedeapsă merit?

Nu de alta dar ce poate fi mai rău decât un bibliotecar care oferă informaţii greşite?

"Pot totul in Hristos care ma intareste." Filipeni 4:13

W. Page Witt ar fi trebuit sa fie un ratat, insa a ajuns un om de succes. Dupa ce si-a pierdut vederea in proportie de 97% la varsta de 5 ani, a refuzat sa fie inscris la o scoala pentru orbi. A fost acceptat intr-o scoala publica, in care a jucat fotbal si baseball. In mod remarcabil, a absolvit si colegiul, devenind un reputat profesor de jurnalism, care pretindea excelenta de la elevii sai.

Odata, un student la intrebat daca ar putea spune care dintre lucrurile urmatoare este mai rau: sa fii orb, surd, sau fara brate si picioare. El a raspuns: "Nici unul dintre acestea! Letargia, iresponsabilitatea, lipsa ambitiei sau dorintei: iata adevaratele handicapuri. Si daca nu v-as invata nimic, ci tot ce as face ar fi sa pun in voi dorinta de a face ceva cu vietile voastre, acest curs ar fi un succes magnific." De multe ori le spunea studentilor sai: "Nu sunteti aici sa invatati mediocritatea, ci excelenta. Daca va trimit sa obtineti o poveste si nu reusiti pentru ca aveti un picior rupt, sunati-ma de pe amnbulanta si va voi ierta. Insa nu-mi serviti scuze! Acestea ma ranesc, iar explicatiile voastre nu face decat sa toarne sare pe rana."

Cel mai mare inamic al tau nu il reprezinta problema care-ti sta inainte; ci complacerea, negativitatea, autolimitarile si mila de sine. Avem tot felul de scuze pentru a nu face multe cu viata noastra. Daca am fi avut vederea mai buna, daca am fi fost mai inalti sau mai slabi, daca am fi provenit dintr-un mediu mai select. Scuze! Acum 2000 de ani, Pavel a scris "Pot totul in Hristos care ma intareste." Deci, cu ajutorul lui Dumnezeu te poti inalta deasupra circumstantelor care duc spre esec. Deci, scuze sau rezultate. Ce va fi sa fie?

[Material preluat din Cuvantul lui Dumnezeu pentru astazi]

Domnul sa va binecuvanteze!!

De aceea am văzut ce mişto e să-i spui unei femei că e frumoasă, fără să presupui tu că ştie ea oricum asta. La fel e şi cu treaba „te iubesc". Asemenea cu scuzele. Nu schimbă nimic situaţia că te-ai suit cu tocul pe degetele domnişoarei de lângă tine şi tu te apuci să-ţi ceri scuze cu o mină afectată. Dar ia încearcă nici să o bagi în seamă. E că ţi-ai luat-o?!

Aţi prins ideea. Veniţi şi voi cu exemple! Spuneţi ce aveţi de spus! Nu ţineţi numai pentru voi!

Cu mult fast si tam-tam-ul evident de altfel fiind vorba de o conferinta de alegeri, firav dar totusi incet tineretul social democrat a inceput sa se adune la sala Milenium, din centrul vechi al orasului, resedinta de judet Baia Mare.

Dupa saptamani inversunate si meciuri televizate sau in presa de... dat-in-barba cum spun unii, am ajuns si la momentul culminant. Alegerile propriu-zise. Invitatii prezenti, presa prezenta, candidatii prezenti... let`s go...

Nemultumit de felul cum au evoluat lucrurile, dar cat se poate de onest o spun, maniera in care erau tratati candidatii si felul cum tratau ei lucrurile, am decis sa dau curs posibilitatii de a mai nominaliza un canditat. E drept riscant, nu stiam daca va accepta si intr-adevar fara prea mult lobby facut.

Erau prezente pana atunci 2 candidaturi depuse: Coman Ovidiu(ex-presedinte interimar) si Manoliu Dacian, fost PD-ist pana in 2004, venit de altfel la PSD dupa ce in ograda PD-ista apele au inceput sa se invlobureze odata cu DA-ul pentru guvernare, lucru de altfel evident, o mana de non-profesionist guverneaza de tot cacatul tara noastra! Scandaluri intre ei, scandaluri intre palate, o criza politica nemaivazuta in Romania, si nenumarate crize economice, fiscale, administrative si legislative.

Cum personal simteam nevoia macar a inca unui canditat am decis sa fac propunerea pentru Drulea Cosmin, de altfel, cel mai indreptatit la aceasta functie, asta din punctul meu de vedere, care nici in cadrul alegerilor nu mi-a fost contrazisa. De ce spun asta, pai foarte simplu, fara lobby si campanie facuta, nominalizat de mine Cosmin, a reusit sa intruneasca suficiente voturi incat sa ajunga in turul doi cu Dacian. 28 voturi Dacian, 19 voturi Cosmin.

In cel de-al doilea tur, la o diferenta de 2 voturi, parerea mea, datorata plecarii unora dintre membrii, a fost ales Dacian Manoliu, cu exact 28 de voturi(ca in primul tur) si 26 Cosmin Drulea.

Aceste cifre spun multe, de fapt spun totul, ce inseamna lobby si promisiuni, si ce inseamna vot liber exprimat pe incredere, determinare si reusite in plan politic in cadrul partidului.

Desi contestat vehement, mai ales din prisma faptului ca peste cca 7 luni implineste venerabila varsta de 35 de ani, varsta ce nu ii mai ofera dreptul de a fi membru TSD, automat pierdea functia de presedinte al TSD Baia Mare, Dacian a reusit se se impuna prin votul oferit de membrii adusi pe ultima suta de metri.

Nu imi place sa-mi numesc proaspetii colegi votaci, insa asta au ajuns sa fie. Nu au ce face, nu sunt de criticat, insa atata timp cat esti intrebat:

"In cazul in care nu esti ales, ai dori sa faci parte comunca in birou cu cine va fi votat pentru a continua munca inceputa?" iar raspunsul vine instant: NU!

e clar ca vizeaza un singur lucru: functia. Apoi, sa fim sinceri, alegerile au fost stiute inca de anii trecuti, acele 28 de voturi erau necesare ca activitate si inainte de alegeri nu doar pana ieri.

Mult mai onesta insa, candidatura lui Ovidiu Coman, ce nu apare pe listele de consilieri locali si care a jucat onest de la cap la coada.

Motiv de renuntat la candidatura si evitat discutii a fost acelasi si in cazul meu: NU vizez functii pentru viitoare liste, si cine o face, sau se foloseste de functii pentru a avea acces facil pe liste ... dovedeste clar caracterul ... josnic

Despre Cosmin, de altfel propunerea mea, nu am decat cuvinte de lauda. partas alaturi de mine la mai toate actiunile recente ale PSD dar si TSD mi s-a parut in masura sa tina piept acestor candidaturi. Sustinerea a fost exact pe masura asteptarilor mele si rezultatul extrem: prima candidatura> turul doi> diferenta de 2 voturi.

Si toate fara campanie, fara lobby, fara delegati adusi de el pe sau inscrisi in partid pe ultima suta de metri.

Biroul executiv, votat in unanimitate, din nou atarna greu, in balanta viitoarelor alegeri de dupa cele 7 luni de mandat ...

Asteptam cu totii acum, ca presedintele nostru sa vina cu propuneri inca de la prima noastra sedinta de birou executiv de vineri... si sper ca intr-adevar ce mi-a comunicat personal sa si faca! Vrem fapte si nu uitati dom`le presedinte ca aveti doar un singur vot, ma rog maxim 3 cu cei doi membrii ce au fost probabil alesi la muchie de cutit din cei 28.

Vrem actiuni, vrem activitati, stim ca o puteti face si stiti ca va vom sustine... asta daca merita!

Nu pot insa sa nu amintesc ca tot pe timp de pace am ajuns si eu impreuna cu Annamaria, dupa impaciuiala pusa la cale de chiar domnul presedinte.

Un mic razboias ce practic nu-si avea rostul, concluzie la care am ajuns, cred, de comun acord, fapte si vorbe ce sunt grele si e drept greu de uitat. Pentru cele savarsite de mine, ma scuz inca odata fata de ea, am raspuns doar cu aceeasi moneda si acum fluturam batista alba in mana stanga amando, iar in mana dreapta ea cu pixul eu cu mouse-ul.

De ce sa fac o fata nefericita...Am dat eu buzna in viata ei si i-am stricat socotelile...si ce daca arat mai bine sau sunt mai desteapta sau mai buna sau toate acele calitati pe care nu le insir din respect?! Am intrat eu in viata ta si am distrus-o pe a ei. E asa de zambitoare in poza aia. si te priveste cu atata dragoste....de ce sa vin eu peste toate astea????

Pentru ca tu crezi ca ma iubesti? pentru ca mai apoi sa plec lasand in urma doar praf?? Ea te iubeste, chestie pe care eu nu o voi putea garanta in veci. Mai ales poentru ca nu stiu ce inseamna. Te mai gandesti la ea, recunoaste, eu sunt atat de rar in gandurile tale si atunci in simple comparatii cu ce a fost.

In final mai conteaza ca ceea ce sunt eu e deasupra a tot ceea ce ea ar putea fi? NU..nu are nici o relevanta... Te vad atat de fericit si inteleg ca eu nu am nimic de-a face cu asta. Oricat de narcisista as fi, imi cunosc realizarile si limitele.

De ce sa distrug eu viata unui om si in final si pe a ta??? Doar pentru ca tu te minti in continuare? Mai bine infrunta acum adevarul si iti va fi mai usor....Eu oricum nu te voi putea face nicicand fericit, eu nu voi niciand e ta pe deplin, sunt a tuturor si a nimanui, doar a mea, si nu ma impart. Asa ca te rog pleaca, du-te unde ti-a fost atat de bine si unde eu am indraznit sa pun piciorul... intr-un acces de narcisism nejustificat de data asta...

NU vreau scuze, nu astept iertari si nici lacrimi..Astept sa va vad fericiti. E si asta un fel de a iti arata ca tin la tine si ca prefer sa te vad fericit alaturi de ea decat nefericit alaturi de mine.

Eu sunt cea care nu a cedat, cea care a sperat si cea care a luptat. Insa nu pot lupta cu cineva care el insusi nu este dispus sa isi infrunte proprii demoni. Degeaba am incercat sa te ajut sa iti schimbi perspectiva. Tu nu ai reusit decat sa vezi propria ta suferinta si propriul tau orgoliu. Ceea ce incerci tu sa construiesti nu se poate face pe acel suflet. Este macinat de nesiguranta si durere. Sentimente pe care nu esti in stare sa le infrunti si cu care nu esti inca pregatit sa lupti. Daca insa ai fi inteles ca iubirea pe care o ridici atata in slavi si te lauzi ca o simti e singura cale prin care poti evolua, lucurile ar fi stat altfel. In schimb tu ai ales sa te ascunzi in spatele greselilor mele si sa lasi pe umerii mei povara tuturor sentimentelor tale. Am acceptat si mers mai departe ca sa nu fiu din nou acuzata ca nu am rabdare si ca plec cand e mai greu. As fi mers in continuare pe acest drum caci sunt mai calita decat tine. Insa nu e un drum pe care sa il fac singura, trebuia sa fii alaturi de mine, Plus ca nu era de fapt drumul meu, tu trebuia sa fii ghidul si eu sa raman in urma.... Dar esti mult prea las, te ascunzi mereu in spatele unor idei pe care le repeti dar pe care nu le aplici asupra ta. In loc sa te lasi mistuit de ceea ce simti ca sa termini o data cu iadul ce te distruge tu il maschezi cu seninatate. Imi suferi si ma acuzi, iar eu stau si ascult. As fi ramas pe metereze in continuare unica tinta a tuturor loviturilor daca as fi vazut ca merita. Insa asa aiurea doar de amorul artei in nici un caz. Mi-ai dovedit ca nu esti demn de sentimentele mele si te voi sterge nemilos din sufletul meu. Nu meriti nimic din partea mea. Voi lasa totusi o usa deschisa pentru ca poate vei deveni omul care eu cred ca poti fi.

pt ca si eu ca restul romanului m-am nascut deci m-am nascut poet, imi trec diverse lucrusoare prin cap. de exemplu, mai nou citesc bloguri "de speranta" (cum le numesc eu), in care el sau ea, (fara rea intentie - mai mult ea), posteaza "am auzit de la un prieten / am citit intr-o revista", adica ganduri care se vor cu substrat in incercarea de a-si cere scuze ca in noaptea de dinainte si-au inselat partenerul. ca poate citeste si uite cum am scapat de corvoada de a-i spune direct ce rau imi pare ca l-am inselat si ce rau imi pare ca e impotent.

ma frate. in primul rand, acele ganduri nu sunt cu substrat. sunt evidente si pt mine - care nu te cunosc, si daca mie mi se par jenant de penibile (intentionez pseudopleonasmul), apai celui/celui caruia ii sunt adresate... ce sa mai creada? da-i nene un semeseu, cheam-o/chema-l la o ciocolata calda sau o plimbare-n parc si puneti-va viata in ordine. dar nu folositi blogul doar ca sa demonstrati involuntar cat de frustrati sunteti. da, ma deranjeaza ca sunt oameni d-astia in jurul meu, ca poate la un moment dat pot sa ajung sa depind de vreunul (la vreun ghiseu adica) si ca exista aceasta disperare.

si da, e valabil si reversul. adica daca ma intrebi daca m-am gandit la tine (generalii spiching) cand am scris postul asta, deja imi cunosti parerea.

Ma deranjeaza insa ca ei nu pot sa adopte o atitudine prin care sa puna interesul cetateanului pe primul plan. cetatenul nu e deranjat doar de nameti. Cetateanul e "deranjat" si "linsajul" mediatic de rigoare, care poate sa acopere o stire altfel importanta. O scuze scurta si demna nu costa. Nici macar nu te face sa pari slab ci te face sa pari interesat de soarta celui cu care discuti...

Cititi stirea de la BBC si, daca exista, vreau sa aud de un politician roman care isi cere scuze sau si-a cerut scuze...

EDIT1: Recitesc si imi dau seama ca nu am fost foarte clar. Politicianul britanic isi cere scuze, in primul rand, pentru situatia create, pentru scandalul generat si nu atat pentru chiar ceea ce a facut (e discutabil daca e sau nu greseala lui). Eu vreau sa vad de la politicienii din Romania mai multe astfel de scuze legate de situatia generata, de tumultul existent...

Am fost prost pentru că am generalizat atunci când am spus: ţigani.  Nu mă refeream la TOŢI oamenii de etnie rromă, mă refeream la acea sub+rasă care face, ascultă şi trăieşte după îndemnurile manelelor, care preferă să fure în loc să muncească pentru că este mai uşor, acei oameni pe care îi vezi la volanul unei maşini pe care au furat+o, direct sau indirect, o maşină pe care tu nu ai putea să ţi+o cumperi nici în 10 ani, dar pe care respectivul a luat+o în câteva zile/săptămâni de studiat teritoriul şi câteva minute de furt. Acelaşi care te calcă pe intersecţie deşi tu treceai pe verde şi scapă deoarece "are pile" şi nimeni nu îndrăzneşte să se lege de el pentru că are Clanu' în spate.

NU MĂ REFEREAM LA ACEI OAMENI CARE MUNCESC CINSTIT ŞI SUNT CINSTIŢI. S+a înţeles altceva şi pentru asta îmi cer scuze.

Mea culpa.

Wiz out.

maine va avea loc premiera unui nou spectacol in care joc, este un rol foarte important pentru mine si este primul meu spectacol dupa mai bine de un an si jumate de stat in culise (bac adica). asadar, scuza mea se va manifesta maine pe scena. va astept pe cei din iasi la ora 20:30 in sala mare (Gaudeamus) a Casei de Cultura a Studentilor. Spectacolul se intituleaza: OAMENI AI NIMANUI. si este prezentat de Teatrul Ludic.

Ce a făcut Mailat e o mizerie fără margini. De care, ca român, mi-e ruşine şi mi-e scârbă. Dar atât. Eu personal nu simt nevoia să îmi cer scuze nimănui, nici familiei decedatei, nici vreunui italian, nici lui Papa de la Roma. Nu sunt eu vinovat că un animal care are buletin de România a făcut ce a făcut. Dacă tot e să căutăm vinovaţi, hai să arătăm cu degetul înspre autorităţile italiene, care, în afară de a da cu papagalul, sunt jenante de-a dreptul. Vorba cuiva, carabinierii lor sunt buni numai de tras în poză. Ei, italienii, ar trebui să îşi ceară scuze şi de la familia victimei şi de la noi, ceilalţi români, care nu am făcut şi nu vom face niciodată aşa ceva, dar pe care ne acuză, indirect, că am fi în stare.

De ce în Germania nu se întâmplă aşa ceva ca în Italia? Sau în Franţa? Sau în Spania? Sau oriunde în lumea asta unde mai sunt români? Numai la italieni se întâmplă. Pentru că sunt nişte incompetenţi. Cel puţin în această problemă a imigraţiei.

Şi dacă, dintr-odată, încearcă să ne scoată pe toţi românii ca mari criminali, hoţi şi violatori, atunci hai să le adcem aminte un pic cine sunt şi ei. Vă aduceţi aminte de mafia şi de oribilele execuţii purtând "brandul" ăsta? Mussolini vă spune ceva şi ajutorul dat lui Hitler în oribilele execuţii în masă?

Sunt măgar când amintesc aşa ceva? O, da! Sunt primul care recunosc. Dar nu sunt nici un milimetru mai mare măgar decât sunt ei acum.

Pe strada, cind intrebati despre strada x pe cineva, incepeti cu "nu va suparati, stiti cumva...?"

La telefon, cind sunati la informatii pentru a intreba ceva "fiti va rog amabila"?

Nu vi se pare ca suntem cam defensivi, in numele unei politeti prost intelese? De ce s-ar supara un nene ca il rogi sa deschida geamul sau ca il intrebi de-o strada? Sau, daca se supara pentru atita lucru, poate sa nu-mi raspunda si gata, atita paguba. De ce nu incepem direct cu "va rog frumos, puteti sa?", de ce acel "nu va suparati" fara rost? Sau doamna de la ghiseu, sau pravalie, sau orice doamna din lumea asta care asteapta sa-i ceri ceva ca ea sa-ti dea, de ce ar trebui sa fie "amabila" sau "draguta" ca sa faca ceva pentru care a fost angajata?

De la ce m-am luat? Azi am primit un telefon de la o doamna care a inceput asa: "buna ziua, va rog sa ma scuzati daca va deranjez, va rapesc doar doua minute, daca nu va e cu suparare, as dri sa va intreb daca puteti sa ma ajutati, va sunt din partea lu' doamna x, colega de-a mea de la firma y, care mi-a si dat nr. dvs, sper ca nu va deranjeaza..." Am intrerupt-o ca s-o intreb cum se numeste si ce vrea mai exact, ca banuiam ca n-a visat nr. meu de telefon; cind i-am zis ca ma cheama andreea si sa spuna direct de ce anume are nevoie s-a socat si a facut o pauza, probabil reformulind in gind la persoana a II-a. Probabil era invatata sa sune la tovarasi si tovarase care au telefon mobil pentru a fi deranjati cit mai putin. Mi-a mincat 2 minute numai cu scuzele nejustificate de la inceput, dar a uitat sa se prezinte (am ascultat-o intrebindu-ma daca nu cumva a gresit numarul). Sau poate e o manevra, sa-ti ceri scuze anticipat ca sa preintimpini un refuz? O fi si asta.

Eu intreb daca deranjez numai daca sun la persoane in virsta in jurul prinzului (ei da, la ora aia unii dorm) sau la ore nepotrivite (gen 11 noaptea sau 6 dimineata).

Acuma sincer, n-am dreptate?

O noua zi. O noua dimineata. Aceeasi viata, derulata in alb si negru, un film romanesc prost facut de pe vremea comunismului se continua astazi intr-o nuanta de gri, ceva nemaintalnit pana acum...

Maria isi lua cafeaua, dulceaga (la fel ca ea, cum ii spunea fostul ei iubit), si se indrepta agale spre un fotoliu, tinand cana de cafea cu ambele maini si foarte aproape de piept. Gestul asta ii dadea o
senzatie de caldura, se simtea parca protejata de acel obiect, de lichidul din el... Si parca dimineata asta era altfel, totul parea altfel... Poate datorita faptului ca era sambata?! Nu era asta, trecusera foarte multe sambete, duminici, luni, si restul zilelor dar mai toate fusesera fara prea mare importanta. De cand se despartise de prietenul ei totul parea mai greu, dar acum se simtea altfel. Avea de gand sa isi inceapa ziua intr-un mod linistit, sa asculte muzica, sa citeasca si sa isi savureze cafeaua. Pentru ca asta facea, o savura. Statea si cate doua ore la o cana de cafea, pana incepea foamea sa ii dea tarcoale, si trebuia sa se duca in bucatarie sa isi prepare ceva. Asemenea momente o enervau, pentru ca se intamplau exact atunci cand lectura era mai interesanta, si trebuia sa renunte pentru a manca. Cateodata mai ignora foamea si isi continua cititul pana cand actiunea lua o turnura mai plictisitoare si putea lasa cartea pe mai tarziu. Se aseza in fotoliu cu o carte pe care o cumparase recent, isi puse cafeaua alaturi de ea, pe o masuta pe care o trasese in dreapta fotoliului pentru a putea lua cu usurinta cana. Asa castiga mai mult timp pentru citit si pe langa asta nu pierdea randul. Deschise cartea pentru prima data, chiar daca o cumparase acum cateva zile si a avut tot felul de ocazii sa o citeasca. Pur si simplu nu a simtit pana azi nevoia sa citeasca din ea. Parea o buna evadare, vroia sa scape de locurile si cenusiul bucurestean prin lectura. O buna terapie pentru destul de multe persoane cu o imaginatie dezvoltata. Se aventura in universul romanului, si de data asta nu simti foamea. Totul se derulase foarte repede, nu isi dadu seama cum se scursera patru ore, cafeaua era neatinsa si nu avea senzatia de foame pe care ar fi trebuit sa o aibadupa atata timp. Totusi s-a dus in bucatarie, a mancat putin si s-a hotarat sa iasa la o plimbare prin orasul pe care il cam ura, dar in care era nevoita sa locuiasca din cauza serviciului.