Dacă tot s-a hotărât ministrul David-Troacă să se ia la trântă cu interlopii, îi propun să înceapă cu nemernicul ăsta. Are curaj?

De la cioban adunate:

Oamenii de afaceri din România au cu toţii interese de grup personale.

Mă sperie atracţia acestui partid care o are la populaţie.

Partidul Noua Generaţie are o orientare de centru, când la stânga, când la dreapta, de la caz la caz.

Tăriceanu, VIP? Vă spun eu ce VIP e, Very Important Papagal. Auzi la el, ce tupeu obraznic!

Dacă nu vă convine de mine, eu plec în pelerinaj.

Dragă Stolo a ţinut astăzi, cu tot dinadinsul, să ne arate ce muşchi fleşcăiţi are el. După scena horror de azi, demnă de filmele cu Frankenstein, cu siguranţă ca Băse va mai trage o porţie de plâns. Ne va anunţa printre sughiţuri că  Stolo  a intrat iar în obişnuita depresie ce-l cuprinde înainte de alegeri.

Consiliul General al Municipiului Bucureşti va dezbate un proiect ce presupune introducerea taxei de aglomerare. Taxa este prevăzută pentru centrul Bucureştiului.
Banii vor fi folosiţi de Regia Autonomă de Transport Bucureşti (RATB) în scopul achiziţionării unor autobuze şi tramvaie mai silenţioase. Măsura va fi luată deoarece locuitorii Bucureştiului sunt supuşi unei poluări fonice datorate zgomotului din trafic.

sursa Ziua

Faceţi cunoştinţă cu Porsche 911 GT3 RS:

Sa vedem in buzunarul cui baga Administratia Prezidentiala banii nostri!

Poate vă mai amintiţi că în urmă cu un an (presa a scris mult pe această temă), Traian Băsescu a cerut Parchetului să investigheze motivele pentru care Garda Naţională de Mediu a dispus sistarea lucrărilor de construire a drumului care trece prin Parcul Retezat.
GNM îndrăznise să oprească lucrările la o şosea care tăia una dintre puţinele păduri din ţară mai puţin atinsă de isteria ţapinarilor cu gulere albe.
Drumul urma să facă încă o legătură între Bazinul Petroşani şi Valea Cernei, printr-o zonă nepopulată. Fiind vorba de Parcul Naţional Retezat, era obligatoriu avizul unui consiliu ştiinţific pentru efectuarea lucrării.
Da’ ce-l apucase grija pe Băsescu să se lege de netoţii de la GNM, care oricum nu fac nimic din ceea ce ar trebui ? L-a apucat prietenia! Adică prietenia faţă de nişte “investitori”:

"DATORIE. Soţia preşedintelui Traian Băsescu, Maria, şi fiica sa cea mica, Elena, au participat pe 26 iulie la slujba religioasă ocazionată de căsătoria fiicei lui Ioan Firiza, patronul complexului turistic Cheile Buţii din Uricani, judetul Hunedoara." În acest timp, preşedintele s-a deplasat în zona Rădăuţi din judeţul Suceava, unde ploaia a făcut ravagii, urmand sa se alature si el nuntasilor, dupa vizitarea zonelor calamitate.

Complexul Cheile Buţii se află FIX pe drumul respectiv. Ioan Firiza, proprietarul complexului, este un vechi prieten al preşedintelui. Băsescu şi-a vizitat amicul de fiecare dată când a avut drum în Valea Jiului. Deci pe Băse îl durea să se distreze, să ducă eventual nişte clienţi prietenului Firiza, să-i facă şi o autostradă dacă se putea. Deh, prietenul la nevoie se cunoaşte, “că tot moare el de grupurile de interese.”

Un afacerist controversat

Afaceristul gorjean Ion Firiza a fost implicat în mai multe scandaluri în ultimii ani, însă de fiecare dată a căzut în picioare. Acesta a făcut obiectul unui dosar penal legat de obţinerea unor credite după încheierea activităţii firmei. Acum doi ani, afacerea sa a intrat în atenţia Autorităţii de Sănătate Publică, după ce peste 30 de persoane au ajuns la spital cu toxiinfecţie alimentară. Anul trecut, afacerea din Munţii Parâng părea a fi pe marginea prăpastiei, după ce una dintre bănci a cerut falimentul ca urmare a neachitării unor credite. Preţul de vânzare, de 31 de miliarde de lei vechi, stabilit de lichidatorul judiciar pentru cabanele, restaurantul şi terenul din jur, a scăzut substanţial după ce la mai multe termene de licitaţie nu s-a înscris niciun ofertant. Una dintre variantele ce se zvoneau la vremea respectivă a fost chiar răscumpărarea acestora la un preţ mult mai mic.

Despre amicul imbuibat prezidential , mai gasim informatii interesante pe blogul lui Andrei Badin, in timp ce Lulutza ne reaminteste intr-un comentariu pe care il preiau mai jos, ca toate-s vechi si noi sunt toate:

Lulutza zice:

Din arhiva publicatiei “Scandal de Gorj”, nr. 32, 29 septembrie - 3 octombrie (2004, cred. Si totusi, de ce nu se vorbeste despre Alianta DA?)

“In ciuda ultimelor zbateri din PD

Omul de afaceri Ion Firiza este preferatul lui Basescu pentru un loc de parlamentar

Ion Firiza, pare a fi preferatul presedintelui Partidului Democrat, Traian Basescu pentru un fotoliu de parlamentar.

Ultimele liste trimise de filiala judeteana a PD, la Bucuresti nu au clarificat, inca situatia creata pentru ocuparea locurilor eligibile pentru alegerile parlamentare. Daca pe listele pentru Senat, seniorii Manta si Popeanga par a fi de neclintit, la camera Deputatilor, mai tinerii si necunoscutii aruncati in lupta pot fi inlocuiti oricand de pixul lui Basescu.

In urma cu o luna si jumatate, ziaristii de la “Impact in Gorj” l-au surprins pe liderul PD la o terasa din TG-JIU impreuna cu omul de afaceri gorjean. In aceeasi saptamana, Basescu si-a petrecut cateva zile alaturi de sotia sa, la cabana lui Firiza din Retezat.

Surse demne de incredere afirma ca aceasta nu a fost singura vizita a lui Basescu la Complexul “Cheile Butii”. Prietenia lui Firiza cu Basescu dureaza de multi ani, mai exact de cand ultimul mai era inca ministrul transporturilor iar omul de afaceri avea promisiuni certe ca va fi ajutat pentru reabilitarea si amenajarea drumului Uricani - Campul lui Neag - Baile Herculane. soseaua ar fi trecut pe langa complexul turistic al acestuia, prin Muntii Retezat spre statiunea Baile Herculane.

Aceleasi surse declara ca aceasta promisiune a lui Basescu va putea fi acum indeplinita chiar de catre Firiza din postura de parlamentar.

“Cheile Butii” este locul unde cei din administratia publica din Valea Jiului isi fac chermezele si isi duc amantele, fiind feriti de ochii presei.

Ion Firiza a fost un apropiat al primarului PSD, Gheorghe Suciu, cel care a pastorit orasul Uricani din 1996 pana in 2000.”

În sfârşit, Băsescu a fost satisfăcut satisfutut. Pedeleii vor cânta de fericire câteva zile, după care, cu siguranţă vor găsi motive de nemulţumire chiar şi pentru acest vot:

Ce dracu e asta? Ipocrizie! Au făcut-o forţaţi de noi, de UE MUE şi de Preşedintele Băsescu (care dacă ar fi fost român cu adevărat şi-ar fi schimbat dracului numele - nu mai stiu cine a zis asta). Nu au făcut-o din convingere! Parlamentul ruşinii!

Cam asta vom asculta în următoarele zile, la Fabrica de produs turkish delight night and day.

- mai rău decât o femeie la volan e o femeie pe patru roţi
- o maşină decapotabilă e mult mai vulnerabilă decât una obişnuită, în faţa cerşetorilor de la stop
- pe Magheru, între Mec şi Everest, s-a deschis o spălătorie auto ecologică gratuită, unde îţi poţi spăla maşina folosind doar o stică cu apă de 2 litri
- cum poţi ajunge la limita ipocriziei, în doar 5 secunde şi 3 metri: îi admonestezi pe şoferii care nu-şi acordă prioritate când vrei sa treci strada pe trecerea de pietoni, ca să ajungi la maşina parcată fix pe zebră.

Clujeanul.ro

LOCUL 10: Oana Zavoranu (fara comentarii)

LOCUL 9: Gina Pistol a tinut mortis sa demonstreze ca are talent si intr-ale cantatului. Ascultati live misterioasa si ascunsa voce a Ginei Pistol.

LOCUL 8: Simona Sensual - De la meteo si costumul Evei a trecut la cantat, daca asa se numeste mai nou ce face Simonica.

LOCUL 7: Fizz (idem locul 10)

LOCUL 6: "Raposata" trupa Elegance a fost prinsa cu mata-n sac in direct la fosta emisiunea a lui Catalin Maruta. Care din ele are voce, Celia sau Isa?

LOCUL 5: Costin Marculescu (idem locul 7)

LOCUL 4: este ocupat de o trupa clujeana al carei nume nici nu mai conteaza.

LOCUL 3: Reginele scandalului in showbizul mioritic, vesnicile nemultumite si dezavantajate, cu o mama la fel de "grijulie" precum mama Cheeky, surorile Indiggo s-au facut de ras in cadrul emisiunii "American Got Talent".

LOCUL 2: Nikita, femeia "cu suflet de copil si pumn de barbat" a scos pe piata un nou hit, pe al carui succes dusmanii deja sunt invidiosi.

LOCUL 1 il "impusca" nimeni alta decat celebra Magda Ciumac sau Magda lui Tolea, cum mai e cunoscuta, diva OTV-ului, campioana ratingului de noapte care face ce face si vrea sa fie una dintre vocile "de aur" ale patriei.

Ziarul “Tricolorul” (PRM) a publicat, cu ceva timp in urma, un articol in care afirma ca Elena Basescu este consumatoare de droguri.

Magistratii au hotarat ca Elenei Basescu i s-a adus “un prejudiciu moral, necesar a fi reparat”. “Tricolorul” va publica, conform deciziei, primele 3 aliniate ale sentintei, amintindu-ne ca fiica presedintelui este o tanara victorioasa, plina de “succesuri”.

In ultima vreme observam aparitia monstruoasei coalitii Vadim-Jiji-Basescu, desigur la Irealitatea TV. Batranul corsar SOV se foloseste de nasul justitiei romanesti, presedintele Romaniei, tocmai pentru ca sunt uniti de disperari comune: frica de dosarele penale ce le stau in spate asemeni unor sabii ale lui Damocles. Si nu ne referim aici la Damocles Omar.

La fel, in fata electoratului incep sa se regrupeze celelalte doua oi negre ale politicii romanesti: Vadim si Jiji. Daca SOV si Basescu sunt uniti de aplecarea lor catre cleptomanie si parvenire, pe Vadim si Becali ii uneste nevroza sexuala si setea maladiva de putere, derivatul primeia.

Continuarea articolului AICI.

S-ar putea ca tot scandalul asta sa fi pornit un proces ireversibil de dezintoxicare in mediul artistic

Cum mai e atmosfera in ICRNY?

E cu atat mai tensionata cu cat ne dam seama de fragilitatea unui statut institutional care ar trebui sa ne protejeze. Cand realizezi ca e irelevant daca faci o treaba excelenta sau nu faci nimic si ca totul tine de niste meschine jocuri politice, iti cam vine s-o lasi balta.

Pe de alta parte, "there is no momentum without resistance". S-ar putea ca tot scandalul asta sa fi pornit un proces ireversibil de dezintoxicare in mediul artistic.

V-au afectat toate acuzatiile din Romania si de acolo?

Pe cat de mult te pot afecta niste minciuni venite din partea unor oameni care nici macar nu se deranjeaza sa ascunda ca le fabrica. Personal, ma afecteaza in credinta ca oamenii sunt bine intentionati in mod natural si ca nimeni nu vrea raul altuia cu tot dinadinsul.

E deranjant sa realizezi cata lumea inghite de bun tot rahatul de la TV si sa simti pe pielea ta cum se fabrica "realitatea" pe care oamenii media o hranesc cu lingurita unor audiente pe care le considera amorfe si imbecile.

Care crezi ca e cauza acestor atacuri virulente? Va asteptati la atata pasiune starnita?

Suntem incomozi. Muncim mult. Am devenit foarte vizibili. Pentru "unchiul securist din SUA", care si-a construit statutul pe ideea ca romanii sunt primitivi si o sa-l idolatrizeze pe simplul motiv ca "el sta in America" si ei nu, e o lovitura destul de mare sa vada ca se scrie in New York Times despre o schimbare majora in atitudine la care el nu participa, pe care nu o poate controla si care ii pune in pericol maretia gratuita.

Astfel ca "unchiul din America" si "matusa din Italia" isi dau seama ca o ciocolata si un inalbitor nu mai sunt de ajuns pentru a-si pastra statutul de supraoameni. Ciocolata si inalbitor de aceeasi calitate se gasesc acum peste tot in Romania.

"Unchiul din America" si "matusa din Italia" sunt nevoiti sa-si fundamenteze importanta pe altceva. Le e greu sa accepte ca Romania a iesit din minorat si ca nu mai pune botul la margele de sticla. Unii dintre ei aleg sa nege evidenta si sa devina violenti.

Au fost si parti bune legate de subiectul asta? Cresterea notorietatii poate?

Tind sa vad mai ales partile bune. Discutia din jurul expozitiei "Freedom for Lazy People" a fost cea mai vizibila si mai intensa ciocnire de idei despre arta contemporana din Romania si libertatile ei.

Pacat ca discutia s-a purtat la un nivel destul de scazut, cel putin la TV, dar am citit cateva interventii excelente in presa scrisa si pe bloguri. Un efect secundar al acestui scandal inventat e ca artele emergente romanesti stau de saptamani in sir sub lumina reflectoarelor. Cred ca e un moment excelent sa arate ce pot.

Aproape nimeni nu risca in Romania sa expuna sau sa promoveze artisti necunoscuti

De ce era necesara o altfel de expozitie care sa arate o alta fata a artei din Ro, diferita de carele cu boi si pasunile insorite?

Nu avem nimic impotriva carelor cu boi si a pasunilor insorite. Nu avem nimic nici impotriva manelelor sau a bibelourilor. Toate acestea sunt forme de expresie legitime, cu un anumit gen de public si cu un limbaj specific.

Pot spune ca am vazut pe strazile Romaniei unele dintre cele mai bune productii artistice contemporane romanesti. Si atunci, de ce sa le ignoram? Doar fiindca n-au intrat inca in muzee si galerii? Sunt ele nereprezentative doar din cauza ca nu au trecut prin procesul greoi de validare al "establishment"-ului?

Uitam un lucru vital astazi: totul se intampla din ce in ce mai repede, instantele sunt din ce in ce mai bine conectate intre ele, un eveniment local de importanta majora ajunge sa fie remarcat si diseminat instantaneu la nivel global.

Multe dintre institutiile pe care ni le-am construit de-a lungul vremii nu mai reusesc sa tina pasul cu dinamicile actuale ale societatii. E ca si cum ai incerca sa rulezi Photoshop-ul pe un 386 si, vazand ca nu merge, ai tot incerca sa upgradezi bietul calculator.

Street art-ul e controversat tocmai din pricina ciocnirii dintre libertatea de expresie si dreptul la proprietate, ambele fundamentale intr-o societate deschisa. Am considerat ca e nevoie de un gest fondator, care sa dizolve elegant neincrederea in institutia pentru care lucram.

Sa se poata spune: "Institutul Cultural Roman nu ignora nici o forma de manifestare artistica. Tot ce conteaza este sa produceti liber, nu veti trece neobservati".

De unde a pornit expozitia?

Aproape nimeni nu risca in Romania sa expuna sau sa promoveze artisti necunoscuti. Sunt foarte putini curatori care cauta exponenti ai unui nou tip de creativitate (pe care noi ne straduim s-o identificam).

Oricat de pesimisti ar fi artistii romani, este evident ca o creativitate efervescenta si foarte proaspata se naste din ruinele comunismului si o face cu o forta / determinare uimitoare.

Echipa de la ICRNY a decis sa nu se fereasca sa sprijine artisti foarte tineri alaturi de artisti romani deja consacrati. In definitiv, valoarea marginala a unui gest de acompaniere e mult mai mare pentru un artist emergent decat pentru unul deja bine cunoscut.

Acesta a fost momentul istoric in care poneiul a mancat jar, a nechezat de trei ori si-a aruncat din sha propaganda artistica. Nihaha nihaha nihaha!

Cum a reusit o revista mica, a unor romani din America, sa starneasca o polemica asa de mare?

Nu a facut nimic special. Revista respectiva ne ataca de vreo doi ani, aproape in fiecare numar. Nu le place de noi. Nu lucram cum vor ei. Uitati-va la designul copertei revistei cu pricina si o sa va dati seama cam care e nivelul. Deci nu articolele lor ultranationaliste, nu calomniile si injuriile lor gratuite au starnit scandalul.

De data asta, cred ca puterea vizuala a poneiului roz a fost decisiva. Si neobisnuitul situatiei: un scandal cultural - in sfarsit cultura intra in tabloide pe pagina 1.

Sa ne bucuram, zic. Trebuie remarcat si meritul trustului Intact, care are o predilectie pentru scandaluri culturale: "satanismul" lui Gorzo (vezi toata povestea cu micile lui sculpturi roz lipite prin oras - iata, revine rozul), blasfemia "FAQ Stephen the Great", Nicoleta Esinencu samd. Trustul Intact ne vrea pe toti cuminti si telespectatori.
Care au fost butoanele nevralgice pe care s-a apasat?

Confuzie + lipsa de informare + clasicul "sex, drugs and contemporary art".
Care crezi ca e miza reala a acestui conflict?

Perspectiva no. 1: Una politica, fara indoiala. Expozitia si poneiul roz sunt doar un pretext. E atat de evidenta facatura: intelectualii sunt periculosi si trebuie discreditati. De ce? Fiindca se pare ca cei mai multi dintre ei il considera pe actualul Presedinte al Romaniei un politician luminat si il sustin public. Intelectualii sunt periculosi findca detin forta argumentului. Deci trebuie tarati in noroi.

Cred ca traim in cea mai libera perioada din istoria Romaniei postcomuniste. Pentru a pastra si extinde aceasta libertate, e nevoie de politicieni deschisi la minte. Nu putem scapa de politica nici macar in arta. Dar artistii nu trebuie sa ii ia in seama pe politicieni. Sa ne lase pe noi sa incasam loviturile, ei sa-si faca bine treaba si sa viseze frumos.

Perspectiva no. 2: Cum spuneau si prietenii nostri de la chestionabil.ro, ne inflamam nevoie mare de svastica de pe curu poneiului, dar ne facem ca nu stim nimic despre holocaustul din Romania. O astfel de ipocrizie nu trebuie sa treaca duios, ca atatea altele.

Perspectiva no. 3: Acesta a fost momentul istoric in care poneiul a mancat jar, a nechezat de trei ori si-a aruncat din sha propaganda artistica. Nihaha nihaha nihaha!

Aleg sa lucrez acolo unde mi se ofera cel mai mult credit

Cum ai ajuns la ICRNY?

Am aflat de existenta postului, am vorbit cu cei de la Carturesti, le-am zis ca vreau sa dau o fuga prin mecca si sa ma intorc, ei au zis "bine", am participat la concurs, l-am castigat, m-am suit in avion.
De ce te-ai dus intr-o institutie de stat, fie ea si la New York?

Datorita Corinei Suteu si a incredibilelor rezultate ale unei asociatii de care nu stie prea multa lume, ECUMEST. Aleg sa lucrez acolo unde mi se ofera cel mai mult credit + posibilitati. Nu as fi acceptat invitatia Institutului Cultural Roman de a participa la concursul pentru postul de la NY daca nu stiam ca o voi avea sefa directa pe Corina Suteu si ca HRP isi sacrifica timpul pentru un proiect precum ICR.

Daca ai avea libertate totala, ce proiect ti-ar placea sa faci, la New York sau in Romania?

Am libertate maxima de a propune proiecte. Daca nu as avea, nu as mai lucra la ICR.
La ce alte proiecte ai lucrat acolo?

"The Missing Arm of Venus" (poezie romaneasca extrem contemporana), Festivalul Filmului Romanesc la New York (Tribeca Cinemas), cea mai importanta retrospectiva a filmului romanesc in SUA la Lincoln Center (despre care s-a scris enorm in presa americana), Academia Itineranta Andrei Serban care a produs spectacolul "Spovedanie la Tanacu" samd. Uitati-va pe site: www.icrny.org, toate proiectele la care am lucrat sunt descrise acolo in detaliu.

Mi se par relevante pentru "cultura romana", daca e sa vorbim de "reprezentativitate", si au fost realizate in numai doi ani, cu un feedback extraordinar din partea publicului american. La fiecare dintre proiectele noastre lucreaza toata echipa ICRNY (de multe ori cu program de 10-12 ore pe zi). Nu suntem multi: Corina Suteu, Oana Radu, Silvia Rogozea, Stefania Ferchedau, Mihai si Nicoleta Frunza, eu.
Cum e lumea culturala din New York?

Cam plictisita si plictisitoare in corectitudinea ei politica. Cam disperata ca nu sunt bani pentru cultura, si-atunci trebuie sa produca la norma. Multi fac arta sociala, activism la greu, mai ales zona post-punk cabaret, care e foarte gustata acum. Greu gasesti vreun artist care sa nu se gandeasca la lucrarile lui din perspectiva pietei. In new york nu existi daca nu faci bani. De-aia cei mai multi artisti tineri pleaca in europa. Destinatia predilecta: Berlin. Tag: de urmarit.

Nu exista subiect pe care arta sa nu-l poata atinge sau sa nu-l poata inventa

Care crezi ca sunt principalele complexe si prejudecati ale culturii romane?

Ne place atat de mult sa ne plangem, sa ne victimizam. Gresim crezand ca viata e in alta parte. Viata si arta sunt fix acolo unde esti tu. Pana si Coelho stie asta, come on. Complexul culturii minore e cea mai grava problema de atitudine a artistilor romani. In plus, e ideea ca daca te muti in alta tara si lasi romania de kk in urma o sa fii mai creativ sau mai liber sau mai bun. Sa se plimbe lumea pe unde vrea, doamneajuta, dar sa tina cont ca daca te doare ochiul cand bei ceai, nu-i neaparat de la ceai. Uneori e de ajuns sa scoti lingurita din cana.
Crezi ca putem vorbi in arta de subiecte tabu sau chiar de criterii morale?

Putem vorbi despre ce vrem, de ce sa nu putem vorbi? Ca spunem imbecilitati cerand artei sa fie morala, asta-i altceva. Nu exista subiect tabu in arta. Arta e expresia ultima a plojarii in intelegerea lumii. Nu exista subiect pe care arta sa nu-l poata atinge sau sa nu-l poata inventa. Nu as lasa un caine sa moara de foame intr-o galerie, dar relevanti sunt vizitatorii care au ales sa respecte conventiile si nu i-au dat animalului de haleala, nu artistul care i-a pus in situatie.

Vreau sa termin proza aia despre pisatul prietenei mele

Mai ai timp sa scrii? La ce lucrezi?

Nu e niciodata suficient timp pentru scris. Daca ai chef sa scrii, scrii oricand, oriunde, cu ce gasesti. Vreau sa termin proza aia despre pisatul prietenei mele, daca tot a ajuns la teveu. Ca nu e terminata. Deocamdata e doar o schita.

Ideea e ca prietena mea se pisa ketamina si ajungem s-o strangem in sticle de 2l si sa o dam la enoriasi ca pe un fel de apa sfintita, ca pe secretul Sfantului Graal, iar asta ne aduce tot felul de probleme de la gangstas la morala, de la masoni la delfini. Printre care, iata, si televiziunea.
Cand o sa mai citim o carte marca Cristi Neagoe?

Pai puteti citi deja o carte de-a mea. E pe Liternet de cativa ani, in varianta pentru care mi-am dat acordul initial. Dar e scrisa cand aveam 17 ani si nici macar nu e varianta finala. Vreau de mult sa scot din uz editia veche, dar nu cred ca se mai poate. Oricum, am o varianta la care am mai lucrat in ultimii ani si pe care o consider mult mai buna, mai curata.
De ce nu scrii tu despre lumea satului, valorile nationale si scrii despre droguri, urina si folosesti cuvinte vulgare?

De rau ce sunt.Dupa ce termin cu niuiorcu o sa ma mut la sat in ro si o sa locuiesc impreuna cu vesnicia, care trebuie ca a crescut mare deja, si o sa scriu despre asta. Promit.

Pe unde iti place sa iesi?

Imi place mai mult prin casele oamenilor. Acolo sunt mult putine reguli de respectat. Ma gasesti pe unde se intampla lucruri (in capul meu sau venite din exterior), nu am vreo fidelitate speciala fata de anumite locuri. Mi-ar placea o plaja de nudisti in Piata Revolutiei.

Cat de mult conteaza o poza intr-un cort intr-o polemica teoretic culturala?

Pai conteaza destul de mult, fiindca e un semnal ca nu suntem inca liberi sa ne jucam si ca s-ar putea sa mai existe victime. Cei care traiesc inconjurati de internet, ca noi, stiu bine ca nimeni nu ar trebui sa iti restranga dreptul la libera exprimare, atata vreme cat libertatea ta nu incalca libertatea altuia.

Ca eu ma joc cu lama pe picioarele prietenei mele in cort la mare, asta e o chestie care ma priveste pe mine si o priveste pe ea si ce fain e ca ea a gasit o semnificatie in asta ca sa posteze pozele pe flickr. Sunt lucruri care tin de intimitatea relatiei noastre si nu ar trebui folosite impotriva noastra. Pervers e sa furi poze si sa arati cu degetul strigand "perversul, dezaxatul, ia uite ce face!", nu sa te bucuri de ceea ce e omenesc.

E atat de usor sa starnesti controverse in Romania chiar si cu lucruri firesti

Te-ai gandit sa-i dai in judecata pe cei care au publicat articole denigratoare despre tine?

Da, m-am gandit la asta. Astept sa se intoarca din concediu avocata mea, care a mai castigat cateva procese cu Antena 3, si sa discut cu ea. Deocamdata am identificat doua capete de acuzare: defaimare publica (a mea) si furt de proprietate intelectuala (a prietenei mele). Am primit multe oferte de reprezentare in instanta de la oameni foarte tari, dar voi discuta intai cu avocata mea si voi decide mai apoi ce e de facut.
Ai devenit un personaj controversat. Te asteptai la asta? Crezi ca iti poate afecta viata profesionala, pozitiv sau negativ, in continuare?

E atat de usor sa starnesti controverse in Romania chiar si cu lucruri firesti incat nu prea m-a mirat toata desfasurarea de forte. Am mai vazut linsaje in piata publica, doar ca de data asta am fost intamplator unul dintre cei carora li s-a pregatit linsajul.

Exista o ruptura puternica intre generatiile contaminate de totalitarism si cele care au reusit sa scape. Deci se vor mai produce multe ciocniri de genul asta pana vom invata sa traim impreuna, fiecare cu filmul lui, fara sa-l interzicem pe al celuilalt. Ba chiar facand schimb de filme din cand in cand.
Ai aparut pana si-n CanCan…

Atat! Mi s-a mai implinit un vis. Ma intreb de ce le ia atat de mult sa descopere relatia mea cu Jojo.

La ICRNY vor urma tot mai multe surprize, dintre cele mai tulburatoare

Te asteptai sa-ti fie citite si disecate textele la tv? Nu multi scriitori au "privilegiul" asta.

Domnul Gadea mi-a facut o surpriza placuta si i-am multumit in direct pentru asta. Inteleg ca urmeaza ca textele mele sa fie analizate de catre psihologii Antenei 3 si astept un profil bazat pe aceste analize. Nu le doresc decat sa descopere in urmatorul deceniu macar "Lolita" lui Nabokov.
Ce crezi ca va urma?

Alte "dezvaluiri senzationale" pana se termina vara si incep alegerile. La ICRNY vor urma tot mai multe surprize, dintre cele mai tulburatoare.

Sursa:metropotam.ro

Foto:Ada Musat

zvastika are un blog. Poneiul roz s-a stricat. L-au înfăşurat într-o pungă REBU şi l-au aruncat la gunoi. Au păstrat zvastika imprimată pe un tricou. Imaginaţie. Ne-au demonstrat că David şi Moise erau...David şi Moise. Absurd.

Ce-ar fi să ne anunţe şi Patapievici că textul în care spunea: "toţi s-au pişat pe noi", este ficţiune?

1. Ce auditoriu select! Ce discursuri fară noimă!  "Acţiunea" a fost organizată pe furiş, şi au participat numai 30 de "invitaţi", jumătate fiind oficiali români. În sala de clasă de la "Harriman Institute", Tismăneanu "a prezentat" Raportul final asupra dictaturii comuniste in Romania. Cine credeţi că a plătit show-ul din bani publici? Aţi ghicit: ICRNY!
Corina  Balerina mai avea puţin şi adormea, pesemne obosită după un chef nebunatic. TRU, silitor, ia notiţe, după ce se ostenise cărându-i lui Ismaneanu servieta şi volumele grele de atâta prostie ce conţin.
Traian Ungureanu se screme într-o engleză ce se vrea a fi americană, încercând să explice ceva ce nici el nu a înţeles. Metaforele sale gen "rezistenţa materialelor" sau "frăţia nămoloasă a betonului tricolor", primesc o traducere mot-a-mot greu de acceptat chiar şi de către "eminentul" Tismăneanu.

2. "Raportul final asupra dictaturii comuniste din România" a fost publicat în volum, de o editură particulară, în urma unui contract între Administraţia Prezidenţială şi Editura Humanitas. Bineînţeles că nu s-a organizat nici o licitaţie în acest scop. Merge şi aşa, că-i de la Băsescu. Nu mai pun la socoteală că, în opinia mea, singura care ar fi avut dreptul să publice acest raport, care se vrea a fi unul oficial, era Editura Monitorul Oficial.
Cine culege profitul acestei afaceri?
Mulţi băieţi deştepţi în anturajul preşedintelui nostru... 

P.S.
Se fac angajări la ICR - financiar-contabil. Şi-or fi dat oamenii demisia în masă, sau acest departament nici nu a existat până acum la Institutul anti-cultură ?

Ascensiunea lui H.R. Patapievici, de la un mărunt ziarist la un aşa-zis protejat şi om de-al preşedintelui Traian Băsescu, are toate dimensiunile unei "afaceri de familie", de sânge, şi devoalează întreaga reţea, întinsă ca o pânză de păianjen asupra României.

.........................................................................................

Pentru apucăturile sale de călău al culturii române şi fecaloidizarea limbajului public, Horia-Roman Patapievici, demn descendent al unui gestapovist-enkavedist, merită numele de serviciu de "Micul Fuhrer-Komisar" al culturii române.
Odată cu devalizarea de către C.N.S.A.S. a arhivelor Securităţii, atât B.N.D.-ul cât şi succesorii N.K.V.D.-ului au reconsiderat cazul lui Dionis Patapievici şi au regândit ceea ce rezervaseră fiului său. În firul de continuitate a tradiţiilor înaintaşului său, agentul sovietic cu trei nume, Horia-Roman Patapievici, omul cu trei fete, care aleargă pe urmele tatălui său cel puţin prin darul minciunii, se află doar la stadiul promiţătoarelor începuturi. Asta dacă nu se trezeşte la timp preşedintele I.C.R. şi al României, Traian Băsescu...

Cititi :

Traditia Tradarii I

Traditia Tradarii II

În perioada 1-8 Mai 2008 a avut loc proiectul The Missing Arm of Venus, organizat de Institutul Cultural Român din New York. Proiectul a constat din două lecturi publice susţinut la New York, pe perioada Festivalului PEN World Voices, de nouă poeţi români : Nina Cassian,Nora Iuga, Saviana Stănescu, Elena Vlădăreanu, V.Leac, Dan Sociu, Eugen Suman, Răzvan Ţupa şi Constantin Vica.
Invitatii ICR - NY sunt gata să se întâlnească pentru prima oară cu publicul american mai întâi la KGB Bar (ca o paranteză, nici unul dintre cei enumeraţi nu a "lecturat" la festivalul pentru care au fost plătiţi să participe). Ce spaţiu mai potrivit pentru poezia bolşevică a cărturarilor lui Patapievici şi Şuteu? 

Bolşevicilor le-a plăcut la New York. Fiecare dintre ei a ţinut să lase câte o urmă în jurnalele de pe Internet. Citindu-le azi-noapte, târziu, am înţeles cât de departe de adevăr ne aflăm noi , românii. Câtă demenţă şi gânduri negre poate ascunde mintea unui om care în ţara sa acuză Comunismul, pentru ca apoi, departe de ochii românilor să caute să respire prin toţi porii aerul său.
La KGB Bar, unde MC au fost Saviana Stănescu si Sharon Mesmer, vegheaţi de "Leninul blând" de pe pereţi, s-a citit profesionist într-un spectacol programat să ţină cât trebuie...

După multă cultură(vedeţi aici ce se mai lecturează la kgb bar), amestecată cu 30 de feluri de Vodka, poeţii bolşevici au simţit nevoia să ia puţin aer de NY. Şi cine se putea pricepe mai bine să le fie ghid, decât năzdrăvanul nostru Cristian Neagoe, funcţionarul pipi:
"Cristi Neagoe cunoaşte pe toată lumea din New York şi din Bucureşti. Cristi poate să-ţi facă intrarea în aceeaşi noapte în cluburi studenţeşti, unde să pălăvrăgeşti cu artiste chiliene, şi în cluburi cu yuppies, genul ăla de loc superfitzos în care, din când în când, apare câte cineva şi încearcă să-i vândă cocaină lui V. Leac.
Cristi se duce fermecător la Llosa sau Rushdie şi le bagă pe gât cartoline cu poezii româneşti. Şi îi prelucrează aşa de frumos, încât la sfârşit aceştia îi mulţumesc cu ochii strălucind de recunoştintă. Aerul lui de Holly Golightly masculin, combinat cu eficienţa manageriala a Corinei Şuteu, face din ICRNY o instituţie româneasca sexy (în sfârşit, slavă Domnului!)."

Unde ne va duce oare "cultura" lui Patapievici?

Priviţi şi voi mediul roşu, în care se "prezintă cultura românească". Cred că nu greşesc cu nimic dacă spun că atmosfera aduce un pic şi cu cea a unui bordel al curvelor ieftine. Priveşti şi parcă simţi mirosul greţos al mizeriei în care trăiesc auto-intitulaţii "oameni de cultură" români.

"domnisoara, cam frustrata…asa…
sa inteleg ca v-a refuzat domnul un numar inspirat chiar din pseudonimul sau? cum cristi refuza numa’ combinatia urata+proasta, indiferent de varsta(aici nu face discriminari), inteleg patosul si iert faptul ca n-ai citit un trainspotting."

Mai zilele trecute am citit un articol al lui Neagoe în care spunea că pur şi simplu o iubeşte pe Nina Cassian (care,în paranteză fie spus, se înfruptă şi ea la NY din banii ICR) :

"A poem by Nina Cassian that I just love. I met her recently in New York. Actually, she is here, 5 feet from me, while I write this, smoking a cigarette, laughing and talking, kissin' Maurice, her lover. She's almost 84. She's more alive than I am.......................................

The poem I'm reproducing here is not only exceptionally beautiful, but it has the power to speak to those addicted to something - be it love, art, death, ketamine, heroine............."

Na belea, ziceţi şi voi acum dacă nu am dreptate. Nu se completează perfect comentariul lui Ruki cu iubirea lui Bukkake faţă de Nina Cassian care îl sărută pe Maurice în timp ce Neagoe scrie? Mai glumesc şi eu din când în când...

Apare în textul pe care vi-l "prezint" :D şi un pasaj care mi-a amintit instantaneu de articolul Karinei. După ce am terminat de citit opera geniului pustiu(tot au ei o problemă cu Eminescu), am înţeles că, de fapt, Bukkake al nostru este un tânăr neînţeles, care are nevoie de multă iubire şi ketamină. El mai poate fi încă ajutat de medici, familie şi prieteni. Locul său poate fi oriunde în altă parte : scenarist de filme porno, gigolo, scriitor de romane porno-erotice, etc...oriunde, numai la ICR , nu. ICR-ul a devenit adăpost pentru psihopaţi, şi o binecuvântare pentru ticăloşi.

Operaţie la p***. Scurt ghid personal

Scriu de mână, în fugă, la lumina rece de neon care vine pe hol printr-un geam sablat. Nu pot să dorm fiindca mă doare capul cum nu m-a durut niciodată. Şi spatele mă doare, nu pot să stau în nicio poziţie. Transpir şi mi-e frig, aştept să se facă odată dimineaţă, dar nu-i decât patru şi jumătate. M-am spălat pe faţă, m-am p**** în chiuvetă cu jet prost direcţionat, am încercat să mă uit la pansamentul plin de sânge care îmi înconjoară glandul, dar m-am temut c-o să doară dacă o belesc şi-am renunţat. M-am afundat într-un fotoliu de muşama decojit şi am început să îmi notez tot felul de chestii pe care mi le-am mâzgălit pe mâini de-a lungul nopţii ăsteia nenorocite, ca să nu le uit.Nu pot să aprind lumina în cameră fiindcă domnul D. doarme. Domnul D. e colegul meu de rezervă. Are 70 de ani şi e la a doua operaţie. Mai întâi i-a crăpat aorta şi a scăpat ca prin minune. Acum s-a operat de prostată şi de hernie în acelaşi timp. L-a operat fi-su,care-i medic chirurg aici. Domnul D. e drăguţ şi serviabil şi deloc senil. A fost inginer, a studiat multă vreme laserele, a lucrat la un aparat care detonează explozibili cu ajutorul unui laser pe bază de gaz, care trece şi prin ceaţă. Domnul D. m-a văzut băiat deştept şi îmi tot pune întrebări legate de tehnologia de ultimă ora.

Cum s-a ajuns la conversaţiile astea? Ştiam că n-o să am ce face trei zile, aşa că am luat cu mine Smartmobs a lui Rheingold (tradusă în română), un curs de Culture Management in the Age of Digital Spaces şi Viaţa cotidiană ca spectacol a lui Goffman. I le-am oferit şi domnului D., care s-a oprit la Găşti inteligente (aşa-i tradusă în română cartea lui Howard Rheingold). Engleză nu ştie (pentru “digital spaces”), iar Goffman nu l-a impresionat prea tare. Aşa că, din când în când, domnul D. îmi pune întrebări despre tehnologia informaţiei, internet şi telefoane mobile. Mă întreabă cum poate fi pus un dicţionar întreg pe un CD şi cum reuşeşti să găseşti un anumit cuvânt la combină. Domnul D. e entuziasmat de ideea internetului mobil, dar încă nu înţelege cum se face că telefoanele mobile merg fără fir. Domnul D. vrea să ştie cum se calculează ratingul emisiunilor TV.

Domnul D. e un bătrân adorabil, dar în rezerva noastră există un televizor, iar domnul D., oricât ar fi de adorabil, are o atracţie pe care eu nu reuşesc s-o înţeleg faţă de următoarele: Tânăr şi neliniştit ("nu-mi plac telenovelele, zice el, dar ăsta e un serial american foarte bun"), Surprize, surprize!, Din dragoste, Iartă-mă şi Dansez pentru tine. Aş fi mai mult decât bucuros să pricep cum naiba reuşeşte Lazarov să ţină pironiţi în faţa televizoarelor nişte oameni cumsecade şi aparent inteligenţi. La ce sfori psihologice recurge, de unde puterea asta de a juca mereu pe mâna moralităţii, a milei, a grijii, de a reitera tot timpul aceeaşi poveste, fără ca victimele să se obosească să deconstruiască modelul, groaznic de plicticos şi de patetic?

Am noroc totuşi că stau într-o rezervă decentă, de doar două paturi, cu toaletă proprie. Am noroc că nu trebuie să ies pe hol de fiecare dată când îmi vine să mă p** sau să mă b**.

Cum am ajuns aici? Dacă nu vă plac cuvintele gen "p***", "clismă", "c****", sau vă temeţi că o să aveţi parte de viscerealităţi neplăcute, nu citiţi mai jos de fraza asta.

[ilustraţie de ADA+Neagoe]

Ada aka Konada (iubi lu'Bukakke) - Cristian Neagoe aka Bukakke

Misterul poneiului ne-a fost dezvăluit astăzi, chiar de către onor domnu' Patapix. O jucărie roz, un ponei micuţ, pe care aleşii elitoşilor l-au cumpărat dintr-un magazin de jucării. Hai să ne jucăm copii... După ce că bietul ponei a ajuns "VIP" din cauza altor nebuni (film postat pe siteul aglomerarispontane), dezmăţaţii de la Zacuska Senzual îi mai bagă şi-un os în fund, după care, ca şi cum nu ar fi fost suficiente cultura şi arta prezentate, îl înfierează cu  o zvastică "micuţă", aşa , ca pe vite, cum ne explică Patapix, specialistul în ponei.

Pentru a vă fi somnul mai dulce, vă invit ca înainte de culcare, să citiţi o poveste scrisă de marele povestitor Cristian Neagoe. Cultură, bre, cultură...

Fres - publicat în 14 septembrie 2006 , categoria Arte, sub semnătura lui Cristian Neagoe în revista Observator Cultural

"Omu meu visa. Se holba la fiecare mahlau din vagon dah parcah iar fi curs miere din ochi, asha greu, bro, asha incet. Io shtiu ce fahcea, cah shi mie mi sentaplah uneori. Le bea vietzile. Le dahdea pah ghat pah toate. Shoturi. Panah la capaht. Vedea cum o sa moarah fiecare dintre ei, unu cate unu. Adik nu cand sau ceva, cum. Co fi pah bune, cor muri asha sau nu, asta nu shtiu bro, da la fiecare blambete din metrou, mai ales la aia trishti, po sa te uitzi shi sa vezi asha, cam cum o sontindah. Shi cum o sah vinah din cand in cand cineva sho sa le aducah flori. Dah parcah dah flori ai nevoie cand eshti mort. Sau cainii, cum o sa se pishe cainii. Da nu erau chiar mortzi, bro, intzelegi? Erau aproape mortzi? Totzi in afarah de ea? Nushtiu bro, sam bapula dacah shtiu cum sahtz zic, sa intamplat in momentu ahla ceva fenomenal. Po sa pun pariu co sa zici cah te duc cu muia shi faze dastea, da sa mor io daco sa te mint cu ceva. To cetz zic acuma e pah bune.

In fatza lu Fres stahtea o pizdah. Una pah care tu sau io nam fi pus ochiu imediat sau ceva, navea nimic extraordinar, shti bro, shi totushi era ceva la ea, cred cah ochii, sau buzele, orcum, avea ceva trist in ea care parcah se imprashtia in jur cum face benzina intro baltah pah trotuar. Da nu era tristetze daia ca la gugushtiucii ailaltzi, era alceva. Intzelegi, bro? Era imbrahcatah normal, navea nimic asha ca sa te atragah din prima, da orcum era bunah dacah stahteaia asha putzin sa te uitzi, era chiar bunah. Da nui vorba dah asta, cah dacar era doar bunah nar fi fost nimic. Iotz zic asha, sa fi cu mine. Era ceva, parcah se roteau culori in juru ei shi totush era tristah, futemash, nush dacah po satz esplic exact sentimentu ahla pah carel ai cand vezi pe cineva shi tzi se face dor, da nu lai mai vahzut niciodatah in viatza ta, shti bro, sau ca atunci cand dah Steaua gol cu Rapidu in minutu 90, sau astea douah combinate, nushtiu."

Cristian Neagoe - diplomatul pipi - ( Communications Coordinator la ICR NY ) este deasemenea fondatorul “Zacuska Senzual”. Acum înţelegem unde se duc banii ICR şi între cine se împart. Băieţii deştepţi au grijă de banii dvs. Vă mai dă şi Raluca nişte nume ale băieţilor care papă degeaba banii munciţi de noi.

Între timp, Andrei Bădin a publicat pe blogul său un articol exploziv, iar Karina ne informează că ICR organizează o conferinţă de presă joi 7 august la ora 11. Invitată şi Andra Matzal pentru a lua cuvântul. Până unde poate duce nesimţirea unora ?

Vă redau un text publicat pe website(ul) “aglomerarispontane”, în care ne este prezentată "marea jurnalistă". Redau şi comentariile la text. Momentan, pe site nu se mai poate intra fără parolă.

Cum traduceţi voi PISSILIX ? ;)

Atenţie : Filmul este interzis minorilor.

Oamenii din PR (şi nu numai ei) sunt datori să-i cunoască personal pe jurnalişti, să le ştie pasiunile şi viciile intime, să intre dincolo de adăpostul umbros al draperiilor grele de brocart din camera secretă a redacţiei. În videoclipul acesta o veţi recunoaşte, fără îndoială, pe Andra Matzal, cea care reinventează jurnalismul cultural românesc la Cotidianul, cunoscută pe acest blog drept Pissilix şi membră a creative squatului Zacuska Senzual.

Publicata de aglomerarispontane TAG: dreams eyecandy film Pissilix poney porn zacuska senzual

3 Comentarii la “Pissilix Exposed!” »

1. 9E …
   10.03.08 09:19:14

ma bucur ca am aflat insfarsit cine e cea cu aripioare... ;)

Hi5 …
10.03.08 22:09:39

How nice...

wiked …
11.03.08 00:24:08

E cumva fata de rabin? :)

Un articol foarte bun, scris de Dan Necea. Continuarea o găsiţi aici :

"Este incredibil ca după scurta repetiţie orwelliană a comunismului, în care jumatate de lume a devenit un imperiu al Falsului ideologic, spectacolul cu care ne confruntăm astăzi pare a fi varianta completă. Nu vreau să critic acum globalizarea sau postmodernismul. Nici consumismul sau lumea realităţii virtuale.

Voi semnala doar aberaţiile sondajelor de opinie, care folosesc cele mai subtile tehnici de manipulare pentru a obtine scorul dorit. E drept că ele funcţioneaza pe norme riguroase. Dar sofismul lor fundamental se fixează, îndeobşte, în premisă. Desigur, pornind de la premise false obţinem concluzii false, deşi aparent valide."

1. În vederea atingerii obiectivelor propuse, Direcţia Relaţii Interne a Institului Cultural Român, va continua parteneriatele cu instituţii publice şi private care au ca scop susţinerea culturii în general şi a culturii româneşti în particular. Printre instituţiile cu care se doreşte continuarea şi extinderea colaborării menţionăm Institutul Goethe, Institutul Francez, Colegiul Noua Europă, Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului, Metropolis Film, ECUMEST, Fundaţia Culturală NexT, Ambasada Regatului Unit al Ţărilor de Jos, Delegaţia Comisiei Europene la Bucureşti.
2. Academia itinerantă Andrei Şerban este un proiect iniţiat de ECUMEST şi de Institutul Cultural Român de la New York, şi susţinut financiar de Administraţia Fondului Cultural Naţional, Institutul Cultural Român şi Institutul Cultural Român de la New York.

"Corina Şuteu is an independent expert and consultant in the fields of cultural management and European cultural policies, trainer. Currently she is president of the ECUMEST Association in Bucharest and director of the Romanian Cultural Institute in New York."

"- Pentru tine, care conduci şi ECUMEST si ICRNY, cum apare raportul dintre o instituţie de stat şi un ONG? Cum se vede el de la New York şi cum e, de fapt, la Bucureşti?
- Mă bucur că pot clarifica, raspunzând la aceasta întrebare, câteva lucruri aici. Eu nu conduc ECUMEST. L-am fondat, acum zece ani, şi sunt încă preşedinte. "

1. Institutul Cultural Român din New York organizează între 1 si 4 decembrie o ediţie americană a Festivalului "George Enescu", un eveniment realizat împreună cu City University of New York si Mannes College The New School for Music si Asociaţia ECUMEST.

Oana Radu este şi ea, membru al ECUMEST, dar şi coordonator de programe al Institutului Cultural Român din New York.

“Mă doare că tatăl meu s-a amestecat cu răul din jur pentru a mă creşte pe mine în belşug. Mă doare faptul că toate cărţile prin care eu am devenit altceva decît cei pe care îi dispreţuiesc au fost cumpărate cu bani cîştigaţi prin apostazia familiei mele. Ei s-au ticăloşit nu pentru a mă salva (asta a fost graţia lui Dumnezeu şi voinţa mea), ci pentru ca eu să fiu un ticălos şi mai mare, şi anume unul cu un somn liniştit.”

Ucenicul securist Patapievici învăţase de la maestrul securist Paleologu - comentariul Mariei Barbu - la ce poate folosi spovedania, chiar şi pe jumătate făcută.

Romi, directorul bugetaro - jucător al ICR - distins în 1991 cu "Premiul Uniunii căcănarilor cu colan maro", desemnat în 1996 "Scriitorul anului", de fundaţia Homosecu - se joacă cu cuvintele. Mai nou, nu-i mai ajung vorbele, şi s-a gândit că nu ar strica şi puţină acţiune. Mai o expoziţie, mai o şcoală de vară...
În jocul său, omul recent s-a trezit a fi „un epifenomen al curgerii, scurgerii şi prelingerii fenomenelor lumii", în timp ce „ameţitoarea sa rotire s-a înşurubat în titirezul de aer care se prăbuşeste continuu în miezul rotitor al scurgerii“.
Adicătelea, dacă am înţeles eu bine, omul obişnuit al zilelor noastre  este în viziunea patibularului, un fel de apa(nova) care curge pe ţeava de la chiuvetă şi se prelinge spre scurgere pentru a ajunge la canal, la un loc cu lăturile. Cam aceasta ar fi definiţia conceptului Ordinary people. Pentru că HR-P are o definiţie şi pentru elită, a încercat să ne-o explice şi pe aceasta. Dar, surpriză, nu prin jocuri nebunatice de cuvinte avea el să ne bage în cap elitismul, ci printr-o expoziţie de organe genitale şi zvastici, retezate şi lipite anapoda de către genialii Oameni Recenţi Neobişnuiţi, peste ochii, gurile şi urechile cu care tot ei au decorat pereţii ICR din New York.
"Expoziţia omagială a street-artului românesc" a revoltat "populaţia needucată", indignarea fiind strigată pe bloguri, pe forumuri, în piaţă sau în faţa blocului. "Pulimea" a început să deranjeze. Un pic speriat parcă, cu voce tremurândă, dar ameninţătoare, Patap*** ne ia cu binişorul şi la sentiment într-un articol mai puţin sofisticat, aşa , pentru ca să-l putem înţelege cu toţii, invitându-ne, mult prea târziu, la o dezbatere pro şi contra bolşevici, pro şi contra securişti, pro şi contra lustraţie, pro şi contra orice, numai să-i fie lui bine.
În articolul de azi, amestecă bulversat cazul Antohi-Hoişie cu scandalul legat de expoziţia „Freedom for Lazy People", cu Iliescu şi cu Constituţia, pentru ca în final, umblând la sentimentele cititorilor, să constate că în loc de dialog a primit o tăvăleală bună care l-a "îngheţat".

Dragă Romi,

Sincer, nu îmi doresc ca în cazul tău să se aplice criogenia. Deci, te rog eu mult de tot, dezgheaţă-te, generaţiile următoare nu mai au nevoie de unul ca tine. Best regards.

15 morţi, imagini şocante cu case luate de ape, oameni disperaţi de la ţară, săraci, care au pierdut puţinul ce îl aveau, implorând ajutor.

După o săptămînă în care nu a dat nici o declaraţie despre situaţia dramatică din România, piratul cu sânge de reptilă declară:

,,Să ieşim din starea de isterie naţională. Situaţia din ţară nu este chiar atât de rea pe cât a fost prezentată, iar românii ar trebui să-şi revină din starea de isterie naţională."

Sunt două dintre concluziile cu care Băsescu a revenit din vizita pe care a făcut-o împreună cu premierul Tăriceanu în zonele inundate. Nu se impune în nici un caz starea de necesitate cât timp sub ape se află doar 100 de mii de hectare de teren agricol.
Traian şi Anton au plecat în jurul amiezii cu un elicopter pentru a vedea cu ochii lor cum arată zonele cele mai grav afectate de inundaţii. La Buzău, Traian Băsescu a părut destul de relaxat:

"La ziua mea vreau să vin aici să beau un şpriţ."

După 3 ani - 28 iulie 2008

Imagini şocante cu case luate de ape, oameni disperaţi de la ţară, săraci, care au pierdut puţinul ce îl aveau, implorând ajutor.

Băsescu cere revenirea din concedii a personalului administraţiei locale şi a serviciilor descentralizate din judeţele afectate de inundaţii, menţionând că situaţia de la faţa locului este dificilă.

"Efectul va fi extrem de sever în zona socială şi în cea a infrastructurii de transporturi rutiere, feroviare, transporturi de electricitate şi de apă. Impresia de disperare este pregnantă zice el. Avem nevoie de solidaritate."

Şpriţul l-a băut cu o zi înainte, la o nuntă. 2008 este an electoral.