"Privitor ca şi la teatru (...)" îmi zice, din file ostenite, Maestrul.  Privitor, privitor, dar parcă uneori şi inima mea călită în atâtea "bătălii" refuză să privească precum la teatru "opera de trei parale" derulată în văzul şi cu acordul tacit al tuturor.

Centrul la care m-a pus Dumnezeu slujbaş al vidului are specific de ocrotire a cuplului mamă - copil. Până deunăzi, deciziile de primire în Centru se făceau instantaneu, pentru că asemenea mame nu pot să aştepte, nu au timp să aştepte. Sunt în situaţie de criză. Fie sunt maltratate, fie nu mai au unde să locuiască cu copiii şi, până se stabilizează, în câteva luni, până îşi revin, beneficiază de serviciile centrului, găzduire, hrană, căldură, îngrijire, medicamente, îmbrăcăminte, consileire psihologică. Exista cadrul juridic. De deunăzi, centrul maternal a trecut "nazat" în subordinea instituţiei judeţene de asistenţă socială. Deciziile de acordare a serviciilor specifice nu se mai iau în regim de urgenţă, ci în urma întrunirii Comisiei de Protecţie a Copilului.

Femeia de care vă vorbesc a venit săptămâna trecută.  Înfară de faptul că era speriată şi tristă nu părea să aibă vreo altă problemă. Cu un copil drăgălaş, bine îngrijit, în braţe. A bătut-o bărbatul şi a scos-o în stradă. A dormit pe la nişte cunoştinţe şi a auzit de Centru. Personalul o ajută să facă cererea, îi face evaluarea iniţială şi... ridică din umeri. Fiecare dintre noi ar lua-o acasă. Pentru zilele în care nu are unde să stea. Până decide comisia. Vine în fiecare zi. Îi dăm ceva de mâncare. Ei şi copilului. Ridicăm din umeri. Niciunul dintre noi nu are putere de decizie. Femeia ne spune că o să se ducă în gară, la noapte, nu are unde să meargă. Are ochii umflaţi de plâns, roşii, dar privirea e fermă. Îşi ţine strâns copilul în braţe, deşi are peste doi ani şi e dolofan iar ea e slăbuţă. Copilul se atârnă cu amândouă mânuţele de gâtul mamei, îşi pune căpşorul pe pieptul ei, cu un instinct sigur al pericolului.

Cuiva îi vine ideea să încercăm să o internăm la spital să nu doarmă pe stradă, în gară, în frig, până joi. Pe dosarul trimis la semnat, la "şefi", rezoluţia spune că acel copil este în situaţie de risc major.  Este în situaţie de risc, odată ce doarme în gară şi noi, care ar trebui s-o găzduim imediat, stăm cu degetul în gură până la decizia comisiei. În timpul până la întrunirea comisiei - adică de ieri până joi - se poate întâmpla orice. Poate face pneumonie. Se poate întâmpla chiar orice.

Ce ziceţi voi de treaba asta? Este că vă place cum funcţionază instituţiile de ocrotire a copilului de pe la noi? Nu-i aşa că avem o ţară minunată, cu oameni harnici şi săritori?

Ieri, în timpul ciorovăielii generale, cum că ce ar fi bine de făcut, deşi soluţie clar nu e la noi, a venit şi o persoană din Direcţie.  Printre alte chestiuni, a întrebat-o pe mamă dacă vrea să crească copilul în continuare sau să-l încredinţeze Statului. Brusc, femeia s-a făcut lividă la chip şi a început să tremure. Deci ea a venit să o ajutăm, pentru că asta e obligaţia şi specificul nostru şi deodată se află pusă în faţa perspectivei "luminoase" de a-i fi luat copilul. Cred că a regretat că a venit la noi. N-a mai vrut nici să se interneze în spital, n-a mai vrut nimic. N-a mai vrut nici să ne vadă. A plecat, nu se ştie unde.

Ce e mai cinic, spuneţi şi voi? Să hărţuieşti o femeie care e şi aşa disperată, sau să ignori toate potenţialele cazuri cu risc de abandon? Ce fel de lume e aceasta, oameni buni?

Sigur, din punct de vedere juridic, conform Standardelor, un Centru Maternal nu are calitatea  de adăpost, cu regim de urgenţă. Dar oare Standardele acelea nu sunt făcute de nişte oameni? Nu pot fi modificate? Oare e mai simplu să batjocoreşti şi să nesocoteşti oamenii care au nevoie de ajutor de specialitate? Nu cumva legile ar trebui interpretate cu bunăcredinţă? Şi nu ar trebui urmărit, înainte a orice altceva, "interesul superior al copilului"?

Centrul Maternal a fost construit pe un proiect finanţat de Banca Mondială exact pentru aceste situaţii cu potenţial de risc. Pentru prevenire. Pentru consiliere. Pentru susţinerea integrării sociale.

Cu ani în urmă, printr-un concurs de împrejurări la care nu mai stau să mă gândesc acum, am participat, în urma unei selecţii naţionale, la Tabăra de Literatură "Excelsior", ediţia din 1986.

Întâmplarea a făcut ca tabăra să se desfăşoare, în anul acela, la Suceava. În atmosfera de-atunci, închipuiţi-vă că noi eram întrutotul liberi. Nu neapărat liberi să spunem orice; câştigasem deja acea abilitate interioară de a valsa printre cuvintele care nu trebuiau rostite. Astăzi toată lumea înjură orice, oriunde, critică, ponegreşte (chiar şi eu mă surprind uzând de principala "binefacere" a libertăţii de exprimare").  Din excursiile de atunci, în autocar cu elita formală şi in- de acum a literaturii române, eram fericiţi. Printre fericiţii de-atunci îi regăsesc, iată, astăzi, pe Dan Mircea Cipariu - atunci, un adolescent delicios de obraznic, astăzi, iniţiatorul unor proiecte culturale inteligent făcute şi puse în scenă, şi Traian T. Coşovei, un tânăr serios şi grav de pe atunci.

Aflu "pe surse" că aceşti doi poeţi pregătesc să lanseze în 13 octombrie - să învingă superstiţia! - un site eminamente cultural, Tamada.ro. În puzderia de stele căzătoare de tot felul, melodramatice şi de gang, apariţia unui site literar de valoare - spun eu - nu poate decât să reprezinte o gură de aer proaspăt care să ne confirme că există viaţă, există şi altfel de viaţă în ţară, alta decât subcultura pestilenţială.

Tamada.ro conţine două secţiuni. O revistă culturală şi o librărie online care să lege consumatorul de cultură de ştirile, noutăţile literare, interviuri, comentariile cititorilor despre cărţile prezentate, unde, sperăm, îşi vor pune condeiul virtual în slujba publicului scriitorii pe care-i aşteptăm să ne dezlege cabala acestei realităţi de neimaginat, imaginând-o, traducând-o.

Cum site-uri de pe care poţi cumpăra cărţi funcţionează şi şi-au câştigat notorietatea chiar, noutatea Tamadei (o statuetă arhaică, naivă şi înduioşătoare) ar reprezenta-o revista literară şi chiar cafeneaua literară pe care ne-o propun cei doi protagonişti.

Proiectele lui Dan Mircea Cipariu au avut succes, până acum. M-aş mira ca acesta să nu aibă. Mircea are un soi de seninătate inocentă, nu lipsită de tenacitate.

Tenacitatea care preface carbonul în adamant (anagrama Tamadei) ar putea, în timp, cu inspiraţie şi efort, preface şi acest site cultural într-o veritabilă concentrare a energiilor creatoare autentice din România?

La tăiat de paglici, deci! Cu 13 foarfeci de aur!

]]> http://instardust.wordpress.com/?p=103 Tue, 23 Sep 2008 15:32:50 +0000 star dust http://instardust.ro.wordpress.com/2008/09/23/acte-de-caritate/ un alt articol in curs de publicare :)

"Intodeauna sa compensezi natura. Daca primesti trebuie sa si daruiesti."

Deja a inceput goana dupa rechizite scolare si preturile nu sunt foarte accesibile, din contra, ele par sa creasca tot mai mult in fiecare an. O aprovizionare completa: caiete, ghiozdan, pixuri, liniare si uniforma, ajunge cel putin pana la 5 milioane. Suma care depaseste salariul minim pe economie din Romania. Dotarea cu cele necesare pentru un nou an scolar poate reprezenta o adevarata aventura pentru parinti, mai ales daca au mai multi copii.

In aceasi situatie critica se afla multi parinti. A-si intretine propriul copil la scoala devine un lux pe care nu si-l pot permite.

RECHIZITE PENTRU ELEVII DIN RASCA

17 copii, din familii nevoiase, din comuna Rasca au avut norocul, in preajma inceputului de an scolar, sa primeasca cele necesare studiului. Le-au fost donate zeci de caiete, pixuri, ghiozdane, creioane si carti. Actiunea de caritate a fost intreprinsa de un grup de 5 studenti ai orasului Cluj-Napoca. " Ne-am hotarat sa pornim aceasta actiune de caritate din dorinta de a-i ajuta pe elevii care nu au  posibilitatitile financiare sa-si procure cele necesare unui studiu propice. Sa nu se simta complexati in fata altor elevi. Preotul satului ne-a indicat familiile sarace. Ne-am mobilizat, am inceput sa strangem bani de la prieteni, colegi, rude. Totul a fost cat se poate de spontan. In final am reusit sa strangem aproximativ 1800 de lei" spune Luminita Boca, unul dintre studentii implicati in acest proiect. Copii intre 7 si 14 ani au primit cu mare bucurie rechizitele donate, le-au facut o intampinare foarte calduroasa studentilor din Cluj lasandu-i cu greu sa plece. "Am primit si ghiozdan, caiete, pixuri si tot felul. Cel mai mult mi-a placut atlasul si puzzle-ul. Mi-am inchipuit ca va fi frumos dar a fost foarte frumos" spune cu incantare Mihaita, un baietel de 7 ani. "Multumirea si rasplata a fost intalnirea cu elevii din Rasca care erau pur si simplu extatici. Cu ochii in lacrimi de fericire ne-au multumit de nenumarate ori. Momente de nepretuit" spune Alexandra, alta studenta care a luat parte la acest proiect.   

Aceasta e cea de-a treia activitate de acest gen. "Totul a inceput acum 3 ani cand impreuna cu o colega am strans de la colegii de liceu jucarii, si le-am donat unui orfelinat din Huedin" marturiseste Luminita. Anul trecut, cinci familii din comuna Jucu au primit imbracaminte si alimente, tot cu ajutorul acelorasi copii. "Cand ii vezi cum se bucura de un ursulet de plus, sau o simpla bluza, ai o senzatie de nedescris. Intr-un fel te intimideaza cand vezi capacitatea lor de a aprecia aceste lucruri care noua ni se par irelevante. Simti ca intradevar ai facut ceva important. Intodeauna trebuie sa compensezi natura. Daca primesti trebuie sa si daruiesti"

SEMNAL DE ALARMA

Actiunile lor sunt ceva de invidiat si ar trebui sa reprezinte un semnal de alarma si pentru ceilalti tineri. "Dintre cei care au donat bani, multi au fost placut impresionati de activitatea in sine si le-a suras idea sa ajute. Insa intodeauna trebuie sa existe cineva cu initiativa, cineva care sa le dea un impuls" spune Luminita.

PROIECTE DE VIITOR

Ca proiect de viitor, grupul de studenti clujeni se va focusa pe produsele de igiena. "Urmatoare activitate caritabila va viza tot mediul rural si ne vom indrepta atentia spre promovarea importantei unei igiene corporale." Luminita ne marturiseste ca ar face actiuni de caritate toata viata, "e activitate care imi ofera cea mai mare implinire sufleteasca".

Pamantul nu mai are stabilitate si iti vine in carca si astfel devii un Atlas doi.  Nostim, nu-i asa? Cand media in majoritatea tarilor europene este 26 mp de spatiu verde pe cap de locuitor si in Romania este 17 mp, e clar cum stam cu spatiul verde. Cred ca daca s-ar vrea sa se ajunga la media europeana ar trebui ca, daca tai un copac, sa trebui sa plantezi doi in loc. Dar, avand in vedere ca nu se ia nici o masura de sigurnta nu stiu cum o sa se ajunga. Probabil o sa se ia masuri de siguranta atunci cand o sa fie trei cm patrati de spatiu verde pe cap de locuitor. Deocamdata nu seintampla nimic.

Această minune ne preîntîmpină despre apropierea unui necaz (sau chiar a mai multor necazuri în şir) dacă stăruim în păcate şi nu ne pocăim. Conform experienţei istorice, minunile în care Hristos apare răstignit pe Cruce sau în care sîngerează/ plîng icoanele (adică în care este prezent un mesaj de suferinţă) se întîmplă înaintea unor mari necazuri (de ex: înainte de Revoluţia iudeo-bolşevică din Rusia, anul 1917, multe icoane din Imperiul Rus au început să plîngă şi să sîngereze).

Această minune este o chemare spre grabnica noastră pocăinţă. Şi o preîntîmpinare: dacă nu ne întoarcem la Dumnezeu - ne aşteaptă mari necazuri...

SĂ NE RUGĂM FIERBINTE (NU CĂLDICEL) DOMNULUI SĂ NE MILUIASCĂ ŞI SĂ NE IERTE ! DOAMNE, AJUTĂ !

REDACTARE: Fragmentul video nu este de la faţa locului. Este făcut în satul Eleţ din Rusia, în august 2007. Este adevărat că în satul Vasilcău a avut loc o astfel de minune, în Vinerea Patimilor (nu cîteva zile în urmă). Am înţeles (din spusele unui sătean) că şi într-un sat din sudul Republicii Moldova a avut loc minunea aceasta. Asistăm, din cîte se pare, la un lanţ de minuni care s-au petrecut pe teritoriul RM şi al Ucrainei. ACUM SÎNT ÎN CĂUTARE DE DETALII. CUM GĂSESC VREO CONFIRMARE SOLIDĂ (VERBALĂ, FOTO SAU VIDEO) - VĂ INFORMEZ, FRAŢILOR ! CU IERTARE PT. SCĂPĂRILE FĂCUTE !

Orange Romania este autoarea celei mai perfecte farse de 1 Aprilie 2008. Victimile ... locuitorii Clujului. Lipsa semnalului in reteaua Orange, intre orele 16 - 17:30 , pe raza orasului, a creat indignare si incertitudine printre clujenii care se pregateau de incheierea programului de lucru sau deja se indreptau spre case sau hipermarket-uri pentru cumparaturile de seara.

"Cat mai vorbeste si Bush asta la telefon?" este una din replicile pe care am auzit-o in troleu, dupa ce semnalul Orange a cazut in Cluj-Napoca. "...de parca Summit-ul NATO ar avea loc aici si nu la Bucuresti".

"Sper sa aiba o explicatie plauzibila cei de la Orange!" sustinea altcineva.

Personal nu cunosc care sunt cauzele ce stau in spatele acestei caderi, dar tin sa cred ca daca am fi fost in alta tara, compania de telefonie mobila ar fi fost nevoita sa plateasca daune (mai ales celor carora le-a stricat planurile :)) God, bine ca exista Internet si alti actori pe piata telefoniei mobile in Romania.

Orange asteptam explicatii !

Top 100 cele mai bune farse de 1 Aprilie din istoria moderna a omenirii!!!

Acuma, personal, nu-mi fac griji prea mari...telefonul meu imi e rareori la indemana chiar si acasa, iar in celelalte cazuri am invatat sa-l ignor in buzunar sau pe vreun suport apropiat, nefiind chiar ingrijorat daca are numai 3 "liniute" in loc de 4 la semnal. Iata insa ca aproape peste 50% din utilizatori inregistreaza anxietate cand nu-si pot folosi "instrumentul", aceasta devenind si un factor major de stres pt ei (saracii...). Ma gandesc ca daca n-ar fi fost o chestie serioasa, nu i-ar mai fi pus nume totusi, nu?...nomofobie, de la no-mobile-phobia...frica de ne-telefon :) . Oh well, avand in vedere ca-n zilele noastre tinerele isi poarta incarcatoarele in genti alaturi de farduri sau ce stiu eu ce alte "necessaire"-uri mai au pe-acolo - uneori chiar alte telefoane, baietii au cate-un telefon in fiecare buzunar de la pantaloni, unul sub fiecare scaun din masina si 2 langa (telefonul) fix acasa si dese sunt momentele cand poti surprinde amuzat cum cineva incearca sa-si antreneze privirea sa poata observa instantaneu pe fiecare din cele 2 mobile pe care le tine in cele 2 maini ale sale (slava Domnului ca-s numai 2... :P ) asa ceva chiar nu ma mai mira.

Astept cu nerabdare sa plece toti voiosi spre clinicile de nomofobie, care vor aparea ca ciupercile dupa ploaie si vor fi dispuse sa te scape de "maladie" in schimbul unei remuneratii simbolice...poate asa o sa pot sa si respir ca lumea cand mai trec prin Romana.

1. Soluţia E-Verge!
2. Înregistrare şi avantaje!
3. Contact

Urmareste clipul!

Ecomagazin: "Ora Pamantului este un eveniment global creat pentru a simboliza ca fiecare dintre noi, lucrand impreuna, poate avea un impact pozitiv impotriva poluarii si a schimbarilor climatice..

Milioane de oameni vor stinge luminile pe 29 Martie 2008 intre 20:00 -21:00

Programul "Ora Pamantului" a fost initiat in 2007 in Sydney, Australia de catre World Wide Found for Nature, iar in 2008 va fii un eveniment lobal.

Orase din toata lumea se vor alatura pentru a stinge luminile timp de o ora simbolizand astfel participarea lor la cautarea solutiilor care sa previna schimbarile climatice.
- Luminile vor fi stinse in cladiri simbolice, sediile companiilor, restaurante etc.
- Fiecare dintre noi poate marca acest eveniment prin stingerea luminilor si chiar schimbarea becurilor incandescente cu cele eficiente energetic (becurile fluorescente).

Ora Pamantului va transmite un semnal puternic ca oamenii din intreaga lume sunt ingrijorati si totodata pregatiti de a lua atitudine impotriva poluarii si a schimbarilor climatice si asteapta ca liderii lor sa ia actiuni inainte de a fi prea tarziu."

Un semnal puternic putem transmite in fiecare zi cand nu lasam pornit calculatorul cand plecam de acasa, cand stimgem lumina din hol atunci cand nu este nimeni in hol ci doar trece ocazional, cand nu mergem cu masina personala ci folosim transportul in comun sau cand punem in buzunar harzia de la pachetul de biscuiti pana la primul cos de gunoi. Iar daca o sa facem asa o sa se consume mai putina energie, o sa reducem emisiile de noxe in atmosfera, o sa cotribuim la stoparea incalzirii globale si o sa avem un mediu mai curat. E simplu sa strigam ca liziera padurii unde mergem sa facem gratare saptamanal nu este curatata dar nu ne gandim ca unii ca noi sau chir noi am produs acest deserviciu mediului acum o sa saptamana, nu ne punem problema ca daca fiecare dintre noi face foc 2 ore pentru a praji gratarele in jumatate de ora, nu ne intereseaza sa mergem in aceasta perioada la plantat pomi dar distrugem cativa vlastari daca ne trebuiesc pentru desavarsirea ospatului la iarba verde.

Da un gest mic al fiecaruia si zonele de agrement for fi in permanenta curate, iar resursele se vor epuiza mai incet.

Un gest al fiecaruia in favoarea panantului in 29 martie 2008 alaturi de gesturile celorlati si vor da un semn ca ne pasa de viitorul nostru si al generatiilor viitoare.

Spune ca-ti pasa aici

Esti un fost student al Dep. de Jurnalism si Stiinte ale Com. din Iasi si te afli in anul 2018. Te gandesti sa organizezi intalnirea de 10 ani de la terminarea facultatii. Care sunt profesorii de care ti-e dor cel mai tare? ps : Se pot bifa mai multe raspunsuri.

Votes so far: 185

Days left to vote: 30

16 martie, ora11:00

Câteva observaţii

10 Mar 2008

Când am decis publicarea pe blog a textului refuzat domnului profesor Florea Ioncioaia de către Ziarul de Iaşi, nu mi-am închipuit că el va stârni avalanşa de reacţii pe care o constat de câteva zile. Din acest motiv simt nevoia să fac câteva precizări punctuale.

1. Mai întâi vreau să spun că decizia conducerii cotidianului amintit m-a surprins, pentru că articolul cu pricina nu era unul polemic –politic care să fi atras ziarul în speculaţii specifice perioadei în care ne aflăm. În acelaşi timp, Ziarul de Iasi mă obişnuise să publice inclusiv articole polemice, critice la adresa “patriarhilor” culturii ieşene. Aşa s-a întâmplat de pildă în cazul conflictului de la Institutul de Istorie A.D.Xenopol, când Ziarul de Iaşi a publicat mai multe texte despre evoluţia unui conflict administrativ cu prezentarea tuturor punctelor de vedere. Pentru o asemenea atitudine nu pot fi decât recunoscător. Tocmai din acest motiv pentru mine a fost o mare surpriză poziţia redactorului şef .

2. Am citit cu mult interes explicaţia domnului Toni Hriţac publicată pe blog-ul personal pe acelaşi subiect, dar, în opinia mea, dânsul nu reuşeşte să explice suficient de credibil motivul ce a stat la baza deciziei pe care a luat-o. Domnia sa vede din start o legătură directă între conflictul administrativ de la Departamanentul de Jurnalism şi afirmaţiile pe care profesorul Ioncioaia le face în textul său. În al doilea rând, când vorbeşte despre caracterul unilateral al textului fostului său colaborator, domnul Hriţac nu explică de ce nu a preferat publicarea acestuia pentru ca, ulterior, să apară şi varianta domnului Condurache.

3. Revenind la comentariile ce au fost postate, am fost uimit să aflu că profesorul Ioncioaia este un tip “arogant”, “insesibil”, “neprimitor” etc. Eu ştiam doar că dânsul nu e un profesor “cool”, “super”, “mişto”, ci, dimpotrivă, unul care are câteva mari “păcate” - precum faptul că solicită studenţilor săi să citească mult şi, dacă se poate, să scrie chiar corect textele pe care le redactează. Nu am crezut până acum că unui profesor i se poate reproşa faptul că insistă prea mult asupra deontologiei şi eticii în cursurile sale. Ştiu că deontologia, în orice meserie, nu ajută prea mult într-o societate tot mai agitată, dar a afirma deschis dezinteresul pentru ceva ce eu credeam că trebuie să stea la baza meseriei de jurnalist este pentru mine o mare surpriză.

4. Când am hotărât să las nemoderate discuţiile de pe blog m-am gândit că, din moment ce am decis să păşesc în arenă, trebuie să ascult şi să las liber orice comentariu despre textele mele, afirmaţiile pe care le fac în nume personal sau în numele P.N.L. Iaşi. Nu mi-am închipuit că ar exista oameni care să profite de permisivitatea creată de mine pentru a-şi înjura unul dintre profesori. Mă aşteptam ca textul profesorului Ioncioaia să provoace polemici, dar am crezut că studenţii de la Departamentul de Jurnalism de la Facultatea de Litere (dacă avem de-a face cu studenţi şi nu cu tainici susţinători ai domnului Condurache) au suficientă maturitate încât, dacă au ceva de reproşat unuia din profesorii lor, să o facă în mod deschis, civilizat declarându-şi chiar şi o anumită identitate. Practica aceasta a denunţurilor calomnioase sub masca anonimatului îmi aduce aminte de o epocă pe care am crezut-o de mult apusă şi pe care cine doreşte o mai poate încă întâlni în paginile ziarelor “România Mare” sau “Tricolorul”. Din acest motiv am decis ca toate comentariile care vor mai aparea în acelaşi registru să fie şterse.

5. Dacă, prin comentariile pe care le-au făcut pe blog, susţinătorii domnului Condurache - studenţi sau nu - cred că au contribuit la salvarea imaginii sale, se înşeală serios. Eu am aşteptat ca domnul Condurache să dea dânsul o replică, nu neapărat pe blogul meu.

6. Aştept de câţiva ani buni ca intransigenţa pe care o văd la unii dintre studenţii Univeristăţii Al. I.Cuza faţă de anumiţi profesori consideraţi ” inutili” să se regăsească şi în privinţa relaţiei cu trecutul a unor dascăli ai deja amintitei Universităţi. Nu-mi permit să dau nume, pentru că nu am dovezi, dar aştept cu multă nerăbdare o anchetă jurnalistică serioasă făcută în această direcţie.

7. Prin publicarea acestui text nu am dorit să îmi cresc traficul pe blog pentru că, după patru luni de existenţă în blogosferă, ştiu exact câţi oameni intră în mod frecvent să citească ceea ce scriu. Evident că mă bucur pentru fiecare vizitator, dar, cum nu mă simt în concurenţă cu nimeni în problema vizitatorilor, sunt foarte relaxat în această privinţă. Am vrut doar să-mi exprim solidaritatea cu un domn faţă de care am un respect deosebit, datorită profesionalismului său şi alături de care împărtăşesc un set de valori.

8. Nu am intenţionat şi nici nu intenţionez să intervin în conflictul de la D.J.S.C., măcar din perspectiva faptului că în intervalul 2002-2005 am condus seminariile de la Istoria Culturii, împreună cu un alt coleg de la Institutul de Istorie A.D.Xenopol, perioadă din care am câteva amintiri plăcute.

P.S. Mulţumesc lui Florin Gheţău pentru faptul că a ridicat mănuşa aruncată de mine. Tot ce doream era să cunosc părerea lui şi a altor jurnalişti din Iaşi despre acest subiect. Evident că nu am dorit să fixez agenda nici unui ziarist ieşean.

Toti profesorii sa fie atenti la mine. Asta e cea mai buna metoda de a opri copiatul cu telefonul mobil. Pe piata au aparut niste aparate care bruiaza semnalul telefoanelor mobiile. Sunt asa numitele "phone jammers" care emit un semnal radio foarte puternic intrerupand practic orice convorbire telefonica pe mobil intr-o anumita raza. Pretul unui asemenea dispozitiv este de la 50$ pana la cateva sute in functie de performante.

Eu daca as fi profesor asta as face. As cumpara un aparat de bruiaj si l-as folosi in timpul examenelor.  Mai mult aparatele de bruiaj pot fi folosite cu succes in salile de cinematograf pentru a intrerupe conversatiile acelor nesimtiti ce nu au bunul simt sa isi opreasca telefoanele. De multe ori simteam nevoia sa le dau cu ceva in cap. Insa cu acest gadget placerea este mai mare. Stupidul se va holba indelung la telefonul fara semnal.  Tare, nu?

Mai multe cititi pe blogul de gadgeturi.

...Hai ma ca glumeam!

Celula 103 vazuta din exterior ? Hmm... sunt multe de zis si totusi nush ce dracu` sa scriu.

Vinerea si sambata e loc de refugiu. uneori e gradina zoologica ...sobolanii circula pe sub paturi.

Celula 103 e locul unde cunosti viata de leguma...maratoane...iti pui inelele si te conectezi la matrix.Celula 103 e locul unde halesti inghetata pana ce iti bubuie capu` de durere.Celula e locul unde halesti inghetata la microunde.In celula bei cafea si incepi sa razi ca disperatu` dar totusi comentariile si criticile pe care le faci asupra filmelor sunt extrem de apreciate.

Celula 103 reprezinta povesti de dragoste si in acelasi timp deceptii.In celula ...moare cineva in fiecare seara dar totusi nu se gasesc niciodata cadavrele.In celula devii automat gay dar totusi nu te fute nimeni in cur. In celula se uda detinutii cu sampanie ...pacat ca doar unul dintre ei are de suferit.In celula ...oricat de foame ti`ar fi...se gaseste tot timpul o coaja de paine si o lingura de dulceata....aaa...si nelipsitul laptic.

In celula exista cleptomani dar ar fi inutil de vorbit despre acestia.In celula se fuma ...acum nu se mai fumeaza.In schimb semintele de floarea soarelui sunt o delicatesa foarte apreciata.

In celula 103 nu exista notiunea timpului.Oricand te`ai trezi ai impresia ca e dimineata.Pacat ca exista telefoane mobile cu ora exacta.In celula exista una bucataTV...bineinteles din respect pentru patrie acesta are acces doar la postul national

Ziceam ca in celula ai senzatia ca esti la Zoo...bineinteles ca inafara de sobolani exista/existau si pisici...mutante ce`i drept...cu abilitatea de a intra cu usurinta pe geamul de termopan...DA ...AM ZIS TERMOPAN.In celula exista TERMOPANE.

In celula nu se ia nimeni de tine.Fiecare se ia de tzeasta.

Cam asta e treaba cu celula 103 vazuta din exterior.Aventura continua!

Si gata gluma lu Moshu.Trecem la lucruri serioase.In documentarul de astazi vom invata partile elementare a ceea ce cunoasteti voi sub numele de "celula"(asta daca cunoasteti...daca nu google:"Calistru")

Dupa cum stiti aproximativ 70% (+/-)din glob este acoperit de apa.Restul sunt continentele,animalele salbatice/domestice,oamenii salbatici/domestici.(NU BAT CAMPII!)

Padurile inverzesc primavara si chelesc iarna.Prin unele locuri se intalnesc zone inzapezite sau balti pline de noroi si bere.Terasele se deschid numai vara si sunt destinate exclusiv restantierilor.

De altfel norii se formeaza datorita fumului de tigara.Cand e innorat ploua cu cianura si apa minerala din care animalele isi prepara cuibu.Pasarile migratoare se plimba de la ecuator la poli incercand astfel sa determine cantitatea de alcool din atmosfera.

Strazile sunt asfaltate partial ,cu linoleu nelaminat de culoarea castanelor arse de vant.In majoritatea zonelor exista asa zisele "tomberoane portabile"cu ajutorul carora se masoara viteza campului gravitational.(NU BAT CAMPII>>>AM MAI ZIS ODATA).

[Moshu]Ada bate campii! :))

Ca sa trecem direct la subiect..poate va intrebati ce legatura au toate astea cu celula!Sunt convinsa ca de cand cititi asta v-a mai iesit un rid pe frunte.Daca nu ma credeti consultati oglinda!

Legatura cu celula e urmatoarea...daca se considera o functie convenabil de divizibila la o valoare para din intervalul de cuantificare deltax ,interval ce se intregeste la fiecare divizor al lui zece prin trunchierea laterala a perimetrului ce determina aria suprafetei despre care vorbeam mai sus,atunci celula este cea care prin intermediului unui semnal aplicat la intrarea in ecosistem,care de preferabil se ia semnalul treapta unitara de perioada unui impuls dirac amplificat cu 8085A ,se poate astfel calcula functia de transfer al ecosistemului din care face parte aceasta celula.

[Moshu]Ada nu bate campii.E adevarat ce a scris mai sus.Am calculat eu!

Altfel spus celula sta la baza vietii!

http://needucatu.wordpress.com

http://gleznefragile.wordpress.com

Pînă acum, s-a scris despre Abatorul cinci, de Kurt Vonnegut, Să nu mă părăseşti, de Kazuo Ishiguro, Viaţa lui Pi, de Ian Martel.