Astăzi, după o perioadă mai îndelungată de vacanţă a trebuit să merg şi la facultate. Nu de alta, dar trebuia să-mi iau orarul cumva. Singurul lucru cu adevărat ciudat care m-a pus puţin pe gânduri este că anul ăsta a trebuit să mă opresc la ultimul vizier de pe perete. Aproape că nu îmi venea să cred că am ajuns şi ultimul an. Atâta timp mi-am dorit să termin facultatea şi să scap de atâţia ani de carte şi acum parcă îmi schimb opţiunea. Aş vrea să mai ţină ceva timp facultatea asta. Îmi place statutul de student cu reduceri pe unde merg şi fără griji aşa mari. Se pare că păţesc exact ca în cazul liceului când îmi doream să-l termin mai repede, apoi în ultimul an vroiam să mai stau la liceu.

Interesant este că deşi am avut această senzaţie ciudată cum că nu este nimeni mai mare ca mine şi că anul ăsta îi privesc pe toţi de sus, azi m-am dus la facultate  exact ca în prima zi din primul an: cu mâna-n fund să-i spun mai direct. Nu am avut nicio coală de hârtie şi nici pix. De altfel nici nu am mai stat la ore...

De mâine merg :D

http://wildskiesgallery.co.uk/people/slides/C5311.jpg

Este un tablou deosebit, imi place mult cromatica din imagine. Doamna da impresia ca se odihneste si e intr-o stare de relaxare totala. Parul este rasfirat, pozitia este foarte comoda si imaginea te indeamna, fie si un pic, la somn. :)

Jocul culorilor este si el unul special. Albastrul e o culoare rece, care indeamna la melancolie. Culoarea ajuta si la crearea unei atmosfere de somn. Parul doamnei este rosu, in contrast cu albastrul predominant al imaginii.

Imaginile de pe perna sunt simboluri ale noptii.

Eu chiar apreciez comentarii destepte, atente, chiar le apreciez, nu sunt vorbe goale. Sunt recunoscatoare ca, cel putin la postul anterior, nu mi-a scris cineva: “Da' pleaca odata si scuteste-ne”. Si am inceput o discutie cu deroude, iar discutia o voi continua aici. El mi-a dat niste variante de plecare. Ce m-a pus intr-o dispozitie lipsita de confortul obisnuit in a citi comentariile a fost exprimarea “sa revenim cu picioarele pe pamant”. M-am gandit ca poate nu mai resimt confort pentru ca omul mi-a spart balonasul de incredere dar nu. Nu asta mi-a inlaturat confortul. Ci rememorarea felului in care privesc romanii orice fel de rupere si dezradacinare. Si nu ma refer la deroude aici. Comentariul lui a facut bine ce a facut: a dat drumul gandurilor pe un fagas anume, clar delimitat. Nu agreez agatarea romanilor de nationalitatea si de tara lor, imi par fie nationalisti, fie milogi in fata altor popoare. Nu ii vad avand o atitudine relaxata fata de straini. Fie ii desconsidera, fie ii ling in cur. Sau amandoua la un loc, treaba tipic romaneasca. Plecatul din tara capata pentru romani dimensiuni dramatice, istorice, mitice. Te duci sa muncesti ca sa-ti ajuti “copilasii” sau te duci “printre straini”, te duci ca sa castigi mai bine dar tot de “tarisoara” ta ti-e dor.

As vrea sa vorbim putin despre motivatia de a pleca. Este esentiala. Nu doar in sine, in istoria propriei minti si propriei vieti ci si in modul de abordare a unei alte tari. Daca pleci ca sa faci mai multi bani decat faci aici dar tara iti sta in gat sau iti este indiferenta, nu intri in aria mea de discutie. Pentru ca nu stiu ce inseamna sa pleci ca sa castigi mai bine. Chiar nu stiu. Cred ca e nasol. Cred ca privesti tara aia in care pleci ca pe un stapan si pe tine, chiar daca nu recunosti, ca pe o sluga. Incerci sa te acomodezi dar premisa e urata, nu iti va da pace, nu vei uita ca ai venit din nevoie financiara, una din cele mai urate nevoi. Si asta nu este valabil numai pentru romani. Valabila numai pentru romani este rigiditatea in a se adapta. Noi suntem ca popoarele deloc civilizate, ne facem comunitati disperate care isi ajuta membrii ca pe niste retardati, noi parem sa ne unim in rigiditatea noastra, semanam cu popoare inapoiate in chestia asta, parca suntem un etern grup de refugiati proaspat scosi dintr-un camion fara geamuri. Suntem speriati, nu stim incotro, avem nevoie sa ne ajute un roman “care locuieste aici de ceva timp si care stie cum merg lucrurile”, avem nevoie de un loc in care mai sunt romani, suntem ca un fel de trib, nu am reusit sa ne dezlipim cumva de aglomerarea asta careia ii spunem identitate nationala. Dar nu este identitate, este doar lipsa de informare si teama. Teama de ce?

O sa fiu abrupt de sincera. Teama ca nu stim cu adevarat limbi straine, de exemplu. Sa stii o limba straina inseamna sa o vorbesti, asa cum spune si deroude, fara ca cei din tara in care stai sa se prinda ca nu esti de-al lor. Sa o vorbesti ca pe romana. Nu neaparat mai bine decat ei dar ca ei. Sa ai naturaletea miscarii prin societate datorata limbii. Sa stii sa citesti carti, acte, ziare, programe de teatru, sa intelegi toate emisiunile, sa stai de vorba cu vanzatori, sa-ti faci prieteni, sa cunosti cultura tarii aleia si cand spun cultura ma refer deopotriva la filozofi (daca or avea aia din tara in care te duci) si la instalatii in muzee de arta contemporana. Sa stii care e treaba cu societatea aia, sa stii care ii sunt vedetele, care ii sunt mancarurile, care ii sunt tendintele, care ii este istoria, cine o conduce. Sa te simti in largul tau acolo pentru ca o stii bine, nu te-ai aruncat in ea doar pentru ca e nu stiu ce firma si e nu stiu ce salariu si ai nu stiu ce oportunitati. Te-ai dus in ea ca ti-a placut. Asta vad ca romanii nu iau in calcul. Sa traiesti de placere intr-o tara, sa alegi din placere o tara, nu pentru ca esti constrans sa o alegi, nu pentru ca iti faci calcule de femeie statuta, “chiriile sunt bune”, “mancarea e ieftina”, “transportul in comun merge ca uns”, “sistemul sanitar este remarcabil”. Dincolo de astea, poate chiar iti place tara. Nu zic ca nu poate sa-ti placa strict datorita chestiilor de mai sus. Mai putin treaba cu chiria si aia cu mancarea. Alea chiar sunt cam neimportante, cel putin la o anumita varsta, daca nu esti imbatranit si panicat inainte de vreme. Am auzit mai demult legat de o persoana pe care o admir termenul de “Wahlberlinerin”. Acest termen descrie un om care, in pofida faptului ca avea o viata satisfacatoare undeva, a tinut mortis sa traiasca in Berlin. Din placere, din dorinta de a trai in Berlin. De ce la romani totul este pe viata si pe moarte? De ce nu putem sa ne axam nicicum viata pe placere? Si nu ma refer la placerea agresiva, stupida, care nu este, de fapt placere, la masini scumpe pe care le conducem prost si la restaurante scumpe unde mancam prost, la haine scumpe care ne vin prost. Ma refer la placerea aia mai ascunsa privirii, la placerea de a trai. La placerea de a iubi. De a contempla. De a te emancipa. De ce suntem noi o gloata disperata, inspaimantata sa dea da drumul unor realitati invechite, de ce suntem noi obsedati sa ne cumparam casa in loc sa traim cu chirie, de ce ne cumparam noi cosuri intregi de mancare ca pentru un atac atomic, de ce vrem sa “ne asezam” de cand suntem tineri, de ce ne place sa ne spunem de o mie si de o mie de ori ca in strainatate “nu umbla cainii cu covrigi in coada”, de ce facem asta? De ce strainatatea este pentru noi doar prilej de concediu din care sa ne intoarcem si sa denigram tara respectiva, mintind? Nu suportam sa stim ca in alta parte e bine. Si asta ne caracterizeaza, trebuie sa recunoasteti. Nu suportam succesul altcuiva, nu suportam sa stim ca altcuiva ii este bine. In loc sa incercam sa participam cu ceva la binele ala, preferam sa-l facem de cacat. Cu spume.

Ma voi folosi de exemplele date de catre deroude pentru a continua. In Africa. As vrea sa merg acolo ca ei sa aprecieze educatia mea? Nu. Nu sufar de lipsa de apreciere a educatiei mele si cred ca in Africa trebuie sa pui curul la munca si sa dai dovada ca esti un om ca lumea, dincolo de educatie, cred ca oamenii din Africa la care se refera deroude sunt oameni care te simt, te miros dincolo de educatie, dincolo de orice gest invatat, contrafacut. Nu as putea sa ma duc intr-o astfel de tara pentru ca nu sunt inca suficient de puternica pentru a fi de folos realmente. Si nici nu sunt intr-o criza existentiala atat de adanca. Pastrez astfel de locuri care te dezbraca de absolut orice atitudine pentru o confruntare tarzie cu mine insami.  Elvetia imi pare sterila in partea germana dar destul de vie in partea franceza. In pofida aparentelor (aparente care par a insela in privinta multor popoare) Elvetia este samburele absolut al cercetarii psihologice, psihiatrice si al cercetarii in domeniul fenomenului mortii. Profunzimea lor, la fel ca a multor societati, nu este cea in care toata lumea se pricepe la de toate si in care toata lumea stie sa recite cateva poezii sau te plesneste cu date istorice. Ei sunt aplicati, sunt constiinciosi. Culoarea optima a zapezii, cum spune deroude. Nu ar fi deloc rau. Isi permit sa discute si despre asta. Au si isi consolideaza un fundament care le permite sa discute despre orice. Cand vrei sa fii superficial, relaxat, o poti face. Cand vrei sa fii profund, atent, o poti face si o faci serios, nu fara evaluare competenta, fara urma de reper, intr-un fel de bascalie combinata cu gatit la sfarsit de emisiune, cum am vazut ca face Mircea Dinescu, de exemplu. Romanii confunda linistea unei societati cu apatia iar asta imi pare foarte grav. Strainii nu sunt plictisitori, ei au lucrurile foarte bine delimitate in societate si tocmai de-aia au atat de multe varfuri, usor de distins si de apreciat. Ei nu sunt inteligenti de carciuma, sunt inteligenti de camera si poate de-aia ni se pare ca au discutii serbede.

O putere, imi mai spune deroude. America, Anglia, Franta sau Germania. Italia nu o pun la socoteala, pentru ca nu ii cunosc suficient de bine cultura, limba, nu stiu mare lucru despre ei. In plus, nu ii agreez cine stie ce, imi par sa aiba cateva similitudini neplacute cu romanii si nu pot digera asta deocamdata. Italia a fost frumoasa in vacante intinse dar este obositoare pe termen lung. Puterile celelalte. Eu nu le judec in termeni de “putere”, nu m-am gandit niciodata asa la tarile astea, m-am gandit la ce stiu eu despre ele, la ce am trait eu in ele, nu le vad, nu le percep ca fiind superioare prin putere militara, economica. Eu judec o tara dupa capacitatea ei de a-ti desavarsi educatia si, chiar daca suna siropos, fiinta. Le vad prin prisma educarii tale in legatura stransa cu ele. Si asta nu este treaba relativa. Stiu ca, teoretic, fiinta ti se desavarseste si intr-un beci. Dar daca poti alege, atunci nu as alege o situatie chinuitoare. Nici una care sa fie aleasa strict pe considerente de confort, nu ma intelegeti gresit dar una care sa aiba parti din mine, una in care sa seman cu cei din jur, una in care sa pot sa imi vad de gandurile mele dincolo de cusca maruntelor revolte. Prefer sa ma lupt cu un popor cu o istorie si cu o cultura mare decat cu un popor cu o istorie mica, mincinoasa, nerezolvata nici in ziua de azi, cu o cultura ai carei putini oameni valorosi au fost tratati oribil de catre societate. Si care sunt tratati asa in continuare. Prefer sa traiesc intr-o tara in care intelectualii sunt tratati ca atare, prefer sa traiesc intr-o matca de corectitudine, intr-o matca de incarcatura serioasa, profunda. Prefer sa ma lupt sa-i conving cine sunt in pofida nationalitatii mele. Prefer sa le explic unor straini cine sunt decat sa explic aici, in zadar, cine sunt. Prefer sa explic cine sunt intr-un sistem existent de valori, nu intr-un mare nimic care nici macar nu incepe sa recunoasca, intr-o plecaciune umila, ca este un nimic. Prefer sa traiesc intr-un sistem de valori dupa care sa ma pot ghida, fie ca il respect, fie ca il resping. Dar sa stiu ca exista, sa stiu ca sistemul de valori nu este un balci, sa stiu ca termenul de “valoare” are o acoperire si macar sa am catre ce sa tind. Daca nu o sa fiu acceptata, daca nu o sa fiu multumita, inseamna ca nu sunt suficient de buna.

Dar imi permit sa spun ca nu am vazut niciodata in strainatate un roman care sa se integreze cu adevarat in sistemul de acolo. Ceva le pute vesnic. Nu e cum trebuie sa fie. Ii recunosti de la o posta. Se cearta, sunt gri, au draci, merg aiurea pe strada, ridica vocea unde nu trebuie, nu se descurca in chestii de baza: inchirierea unei masini, statul la un hotel, comandarea la un restaurant, mersul sustinut, politetea de baza (tinut de usi, mentinerea distantei la o coada, din astea), se imbraca straniu, ostentativ si topesc, par sa fie porniti pe tara aia sau oricum enervati de ea, nu le place dar trebuie sa fie acolo. Sunt stingheri, nu se descurca. Am vazut o directoare de marketing luand o pereche de pantofi dintr-o vitrina in timp ce vorbea la mobil. Era o stare de necesitate in magazinul din Hamburg, va spun sincer. Am crezut ca vanzatoarele vor lesina. Am mai vazut romani cu familia in Viena. Credeam ca sunt o familie de criminali incoltiti. Romanii vor porcaiala, dezmat, “spiritul latin”, cum le place lor sa spuna. Tiganie, cum e de fapt. Ei nu vor sa invete de la nimeni nimic, nu ne invata “ei”, strainii, pe noi. Ei au reguli, sunt morti, sunt plictisitori, noi suntem vii.

Noi nu stim cum sa ne comportam, nu suntem educati, am vazut asta peste tot, am vazut si la intelectuali cu pretentii niste gesturi care nu denota lipsa de maniere ci macelarirea lor. De-aia ne este teama atunci cand vedem o stire cu crime facute de romani in strainatate. Stim ca, in cazul in care vom fi priviti cu lupa, ni se vor descoperi fisurile, nu avem convingerea ca suntem cu adevarat in regula. Pentru ca nu suntem, va spun eu. Nu te poti simti prost intr-o tara in care te comporti ca restul lumii, intr-o tara in care ei impartasesc valorile tale, intr-o tara in care oamenii inteleg ce dracului spui si iti raspund fara sa fie complexati de ceea ce nu au devenit. Nu poti sa te simti prost intr-o tara care respecta diversitatea cu adevarat, nu poti sa te simti prost intr-o tara care are reactii sanatoase la tot ceea ce este in neregula. Nu te poti plictisi de vitalitate corecta, nu cred ca e nevoie sa mentinem in mintea noastra falsa asociere intre mitocanie si vitalitate. Nu fac parte din cei care cred ca rafinamentul si inteligenta sunt chestii seci.

Nu ma duc intr-o tara ca sa capat un job de cacat intr-o companie, nu ma duc sa le ocup locurile de munca, nu ma duc sa-i folosesc pentru ascensiunea mea in cariera, nu ma duc sa stramb din nas la valorile lor asa incat sa imi dau senzatia ca e ceva de capul meu, nu ma duc sa le dau lectii, ma duc pentru ca ma simt bine printre ei. Nu stiu de ce asta este atat de greu de inteles. Ma simt bine. Imi face placere sa-i privesc traind si dezvoltandu-se, imi face placere sa vad cum respecta ceea ce au construit, imi face placere sa-i vad jucandu-se cu copiii, iubindu-se, mergand, facand exercitii de scrima, cantand la vioara pe balcon. Si nu e idealism, asta nu inteleg romanii. E gust. E doar gust. Si daca pleci undeva pentru ca acel loc corespunde gustului tau esential, nu poti sa te simti rau acolo. De ce te-ai simti rau?

Later edit: mi se contureaza pe zi ce trece faptul ca romanii nu sunt cu adevarat nemultumiti de tara lor, ca se hranesc din aceasta stagnare galagioasa, ca nu isi doresc cu adevarat claritate, ca nu isi doresc altceva. De aici porneste intreaga nenorocire, intreaga putrefactie a acestei societati.

Acea parte a vietii in care traiesti cu adevarat orice secunda, orice moment din zi si din noapte cu o putere mai presus de orice imaginatie.. atat dorea.

Intr-o zi a intalnit-o pe cea care l-a transformat, care l-a facut sa planga de fericire si sa creada ca lumea este numai iubire. Un vis cu adevarat trait, un vis implinit. Cel putin asa credea.

Dar tot ce se ridica trebuie sa si coboare.

Azi tot ceea ce a mai ramas e doar o simpla amintire.Un slab fior il mai trece, dar si acela rar...prea rar pentru a mai privi inapoi.

Ochii au ramas vii. Inca doresc sa vada acel ceva pentru a mai face sa bata inima, sa mai tresara la auzul vocii...Ochii inca doresc sa iubeasca...Intelepciunea l-a impins mai departe pe un drum alunecos, unde prietenii il vegheaza si-l ridica...Cade, este ajutat, inainteaza anevoios , se izbeste de pietre dure...Deodata nu mai are novoie de nimic, ochii ii sclipesc, picioarele au luat-o la fuga, o cursa nebuna fara obstacole, fara urcusuri... Toti zambesc... A inceput sa iubeasca din nou...

Am fost si mai bun decat atat,dar nimeni nu-i perfect si cred ca ceea ce ne diferentiaza este doar aceasta putere de a merge mai departe si de a le arata si celorlalti ce simtim si ca viata inseamna un amalgam de calitati si defecte, de dorinte implinite si vise nerealizate, de sentimente adevarate si nu fake-uri, o mare povara care trebuie dusa pana la destinatie cu zambetul pe buze si cu o inima usoara

IMPORTANT! Pentru a atinge nivelul pe care eu l-am experimentat ai nevoie de boxe sau casti si de un loc in care poti trai la intensitate maxima.

GATA?

Bun. Sa incepem!

Aseaza-te in pozitie confortabila pentru a citi, pentru inceput.

Citeste incet fiecare cuvant de mai jos. Simte fiecare tremur al sperantei si al simturilor...

Poti incepe: (citeste rar si simte fiecare cuvant)

"Follow these instructions
Do exactly as I do
Lean your shoulders forward
Let your hands slide over to my side
Move your body closer
Let your heart meet mine

Love is the harmony
Desire is the key
Love is the melody
Now sing it with me

Come a little closer
Take a look at me
This light is so obvious
I want you to see
Come a little closer
Look me in the eye
Then repeat with me one more time

Love is the harmony
Desire is the key
Love is a symphony
Now play it with me

You'll be the rhythm and I'll be the beat
You'll be the rhythm and I'll be the beat
Then I'll be the rhythm and you'll be the beat
And love, the shoreline, where you and I meet

Love is the harmony
Desire is the key
Love is a symphony
Come sing some with me." Likke Li - Melodies and Desires

Dupa ce ai simtit fiecare cuvant...traieste-l si mai intens astfel: deschide boxele ( sau pune-ti castile), apasa aici si inchide ochii. Lasa-te in voia versurilor! Pretuieste fiecare moment. Asculta de 3 ori la rand melodia...

Lasa-te in voia versurilor!

Acum deschide ochii!

Ce ai simtit? Intens, nu?

Acum tripleaza senzatia...

Sunt un fulg, mic, alb si plapand... iar acum sunt un fulg in palma unei fete frumoase cu ochii mari si negri... imi zambeste, ma saruta, si ma inconjoara cu un suflu dulce, lasandu-ma sa zbor, pretinzand ca-mi reda libertatea...

Sunt eu, cu trupul zdrobit de podeaua camerei mici si intunecate, monstrul perfect, calaul sau si al celor pe care pretinde ca ii iubeste... animalul cu ochii umezi, inecati in lacrimi, rosii de oboseala si sfasiere, pasind inca o data pe drumul spre nimicnicie, aruncat cu toata ura asupra ecranului unde apar senzatii si sentimente schitate prin intermediul cuvintelor, in urma loviturilor nemiloase aplicate tastelor negre...

Sunt sau nu sunt??? Nici eu nu mai stiu ce sunt... ce sunt???

Am afirmat atatea fara nicio concluzie, sunt ele mai multe. Respect acei care au un anumit control asupra unor stari afirmate mai sus, acei indivizi care vad totul la fel in fiecare moment, nefiind infuentati de stimulii interiori si exteriori si acelor indivizi care controleaza acei hormoni, yoghinii ar fi un exemplu foarte bun. Concluzia ar fi ca suntem sclavii acelor hormoni, fiecare in felul lui. Dependentele sunt la fel, nevoia neuronilor de stimul...

Esti cea mai reusita masinarie, cea mai expusa fiinta si cea mai lipsita de control!

Scriu despre sentimentul cu care m-am trezit azi dimineata.

N-o sa-i spun dragoste, n-o sa-i spun pasiune, n-o sa-i spun prietenie pentru ca era mai mult si mai amestecat, n-o sa-i spun dependenta.

O sa-l las asa , gand anonim, indescriptibil, abstract, de o intensitate dureroasa.

O  emotie care imi strange stomacul si imi elibereaza endorfine in sange.

Poate ce ne dorim sa fie vesnic, pentru ca ne place mult, e menit de fapt sa existe doar o ora, sau o saptamana, ma rog, un timp limitat si in efemer sta tot farmecul.

Eu sunt fericita pentru fiecare moment.

Nu ma intereseaza ce va fi.

Ii dau simplei, mele vietii culoare

Si chiar si de soarele acum doare.

Aceasra iubire devine  arzatoare

Si fiecare adiere de vant

Te aduce pe trupul meu

Si prin fiecare cuvant

Atragi atentia mereu .

Si ploaia care cade usor

Imi da senzatia de ceva nou

Simt ca plutesc, ca zbor

Si fiecare secunda, se repeta dinou.

Si razele arzatoare  solare

Ne infierbanta trupurile goale

Si chiar de poate ni se pare

Suntem rosii si n-avem culori pale.

Si pasii ce se scurg sub noi

Asa cum au cazut mii de ploi

Traseaza tariectoria fericirii

Initializand drumul iubirii.

Si saruturile aprind felinare

Pe strada noastra proaspata asfaltata

Si chiar de gropi, inca n-are

De dureri nu vrem a fi patata.

Si drumul nostru luminos contureaza

O iubire unica ce vesnic se pastreaza

O iubire pentru care nimic nu conteaza

O iubire ce nimeni nu o reglementeaza!

22.20 pm

07.06.08

Popescu Mihaela

Ne-au povestit o chestie de neimaginat pentru Roamania: o ruina de fabrica, in Berlin, sapa nemtii pe sub ea s-o bage in pamant, la propriu, ca sa nu o arunce in aer si sa umple de praf orasu, sau macar o parte din el. Si in locu ei, fac un PARC. Da ma. Parc frate. Ciudata maimuta damboviteana urla la greu: cum, nu fac cartier rezidential fara utilitati, cu fitze, preturi mari si cat mai mult prost gust? Nu! Parc.

Si am mia aflat ceva interesant. Instalatiile, adica ce fac ei, se misca, frate! Ca daca nu se misca, se cheama sculpturi. Ori instalatiile sunt dinamice. F tare!

Te uiti la o poza si brusc iti vin in minte imagini, persoane, imprejurari, stari pe care nu le poti exprima daca nu privesti o fotografie asa cum trebuie. Daca nu simti nimic atunci inseamna ca ai facut deageaba acea poza. Apropo, o fotografie adevarata nu este numita niciodata poza. Eu am voie,aici e blogul meu si scriu cum vreau si ce vreau, fara limite sau reguli de vreun fel.

Este incredibil cum pot sa asociezi sentimentele cu niste imagini intiparite sau pastrate intr-un colt al unui calculator. Fotografia transmite mai mult ca un parfum? Depinde, parfumul pe care il simti e mai real decat ce vezi ramas in timp. Desi transmit emotii nu poti sa traiesti doar din fotografii, din pacate. Imi place sa fac poze, poate par obsedata, nici nu-mi pasa. O fac pentru ca fiecare minut este important pentru mine si vreau sa-mi amintesc de el asa cum era in acel moment, sa pun o amprenta in existenta mea printr-o imagine.

Imi place sa urmesc evolutii, schimbari in bine sau in rau al locurilor sau al oamenilor. Poti sa observi mai multe decat ti-ai putea tu imagina vreodata. Priveste o poza de la munte si spune-mi ce simti? Nu ai senzatia de racoare, liniste, pasarele,verde mult sau alb mult, libertate si relaxare?

Priveste poza bunicii si spune-mi: ce simti? Protectie, batranete, putina tristete, gingasie, experienta de viata, viata pe chipul unei femei care este intr-un fel "responsabila" de existenta ta limita pe pamant.

Priveste o poza a unei foste prietene (sau fost prieten) si spune-mi: ce simti? emotie, strangere de stomac, batai ale inimii, regrete, bucurie, sentimente trecute, momente corelate cu acea clipa...tot ce vrei si nu vrei.

Poate de aceea in clipele de tristete aruncam fotografiile, le stergem sau le ardem, in functie de caz. Mare pacat si nu mare pacat de ele si mare pacat de momentul in care au fost realizate. Clipele de fericire dealta data nu trebuie sa fie sterse doar pentru ca se ajunge si la tristete. Ele ar trebui sa ne faca sa zambim..

Fiecare fotografie este o opera de arta, daca stii sa o privesti asa.Depinde doar de tine sa o vezi si sa o apreciezi la adevarata ei valoare.

P.S Eu am facut fotografia postata mai sus si sunt mandra de ea!

Dar parfumul? Mergi pe strada si brusc o femeie trece rapid pe langa tine. Simti un parfum cunoscut, automat iti imaginezi fata persoanei care il folosea si ultimul loc unde l-ai simtit. Un simplu parfum iti poate trezi amintiri de care credeai ca ai uitat. " Asa miroseai la munte.... sau Nu-i asa ca vara trecuta aveai acest parfum?

Desi nu-mi place sa recunosc, parfumul in general se imprima in mintea mea intr-un fel ciudat. Sentimente, emotii, amintiri si locuri apar toate in acelasi timp cand simt un miros anume. Nu m-am priceput niciodata la nume de parfum, nici nu conteaza atat timp cat il recunosc in multime. De multe ori am intors capul dupa anumite persoane pentru ca erau date cu acel parfum. Ciudat este ca atunci cand esti cu persoana respectiva nici nu realizezi ,esti obsinuit...insa cand obisnuinta dispare...

Oricat as vrea sa uit..parfumul nu ma va lasa niciodata. Ma va face sa tresar, sa simt..sa traiesc. Tocmai de aceea eu imi schimb des parfumul. Nu sunt genul de persoana care sa fie asociata cu parfumul X, insa mereu vor exista momente asociate cu anumite parfumuri ale mele. Astfel parfumul meu se va regasi in situatii diferite in momente diferite.

As vrea sa simt miros de lacramiora. Hmmm ma duce cu gandul la o gradina plina de flori, la frumos si la trist. La momente in care am rupt aceste flori sau cand le-am primit.La semnificatii, la aspect..la primavara .. si un zambet imi apare pe chip.

Ele pot fi oferite de trezitul într-o zi în care ştii că nu ai nimic de făcut, de primul sărut, de băutul unui pahar cu apă când ţi-e sete, de o baie în mare la miezul nopţii, de un prieten care te ajută atunci când crezi că eşti singur, de lipsa durerii după o perioadă lungă în care ai fost bolnav, de mersul prin nămeţii de pe munte, de revelaţii conştientizate şamd.

Toate astea şi multe altele ne dau senzaţia unei plăceri simple şi curate. O bucată limpede din viaţă. Un moment pe care îl trăieşte copilul din tine. O secundă în care îţi aminteşti cu surprindere că eşti om. Şi, deşi de cele mai multe ori, ne stau la îndemână toate aceste, le ignorăm şi le trăim foarte rar. Deşi ne plac şi le ducem dorul, ne îndeletnicim cu ele prea puţin.

Si filmele si talk-show-rile si cam tot ce tine de tv e in spiritu' asta, chiar si umoru'. Sau ceea ce vand ei ca fiind umor. Eu m-am reprofilat pe net. Aici gasesc ce vreau si am de unde alege. Nu tre' sa ma multumesc cu ce imi ofera cretinii astia ... Din cauza lor ma uit mai rar pe Discovery.

Cand ati prins ultima data o stire despre o inventie, despre un roman care a facut ceva bun, despre arta, ma rog, ceva decent, ceva lipsit de senzatia de 2 bani ???

Romania romanilor, rromi, tigani, lasa-ma sa te las, lasii, istorie, trend, bursa, cursa, frizer, betonier, constructor, bere, muncitor, popor, circ, afacerist, impozit, institutie, spaga, coruptie, ospitalitate, mizerie, pragmatism, juvenil, Desteapta-te Romane, dormi linistit FNI vegheaza, varza, politie, perchezitie, confisca, ura, gura, mancare, bani, motorina de la CFR, lemnul din padure, descurca-te, pesches, conductor, nas, cas, piatra de la drumuri, autostrada, lada, 1330, Q7, E330, benzoat de sodium, lapte, miere, diabet, anestezie, simpatie, birocratie, cuie, relatie, felatie, post, scaun, hartie igienica, succes, ape tulburi, navigatie, net, bar, avocat, rahat, vigilenta, KGB, Miron Cosma, ce e e ce nu e nu e asta e, pod de flori peste Prut, starea natiunii, Jucu are un singur cal, bordura, meserie, frate, revolutie, lovitura, box, fotbal, arbitru, atentie, Gigi, Miky, ai, dai, spaga, noroc, bafta, concurenta, SRI, loialitate, libertate, fum, carte, economie, piata Matache, da-i un leu, Ateneu, muzica, poezie, bairam, autostopiste, speculatie, BVB-isti, cash, contabilitate, carte, almanahe, care este, capra, pesti, gemeni, Urania, ghioc, Guru, echilibrare, stabilitate, noi sa fim sanatosi, licitatie, cunostinte, temeinicie, vise, criza, sistem, oligofren, noi suntem romani, de ce, constitutie, politica, pute, miros, sanatate, cariera, vila, securist, informator, binefacator, uninominal, Decebal, Tepes, Basescu, escu, Costel a declarat ca isi doreste sa ramana definitiv in Spania ca un semn de recunostiinta pentru tara care i-a oferit atat de mult, autorizatie, senzatie, morala, golanie, cuvânt, dat, cap, spart, onoare, savoare, rar, istet, ireal, tv, Esca, Diaconescu, Hrancu, manipulare, grandoare, snobism, fite, decadenta, ciob, oala, sparta, goala, olimpiada, sa ne avem ca fratii, Camataru, Isarescu, dobanda, comision, procent, gras, McDonalds te-asteapta mereu, E-uri, teapa, fitness, strip-tease, cash, Brancusi, imagine, muta-te, vest, casa, masa, servici, job, slujba, inmormantare, optimist, pesimist, pupincurist, viata e frumoasa, si realitatea e complexa, meandre, elucubratie

Nu vreau sa intru in dezbateri pe teme religioase, a unei entitati "supreme" / "superioare" /omni toate cele, insa, cu mintea unui inginer in formare, as prefera o analiza obiectiva a sentimentului de "deja vu". Declar de pe acum ca nu sunt adeptul ideii de reincarnare (ok, o accept in jocuri, e normal sa ti se reincarneze eroul dupa ce a murit cu cine stie ce spell cu efect grafic frumos, altfel cum termini povestea, cum ajunge sa o scape pe tipa sa vezi daca programatorul care a desenat-o era obsedat de vreo actrita de la Hollywood?)

Insa, mi s-a intamplat de multe ori (si sunt convins ca nu numai mie) ca intr-o discutie sa am sentimentul puternic de a mai fi trecut prin exact starea aceea, sau in preajma unei emotii puternice sa "simt" ca am mai experimentat starea aceea in trecut (nedefinit). E drept ca scepticii spun ca de fapt memoria emotiilor este cea mai puternica si ca de fapt pot fi reminiscente chiar si din copilaria timpurie (cand memoria nu era activa) si sa simti de ex teama de singuratate cand ramai in intuneric intr-un mod similar cu teama pe care o simteai cand plecau parintii de langa tine.

E iarasi adevarat ca filmele in genul "Final Destionation" sunt artistice si nu prezinta o viziune neaparat obiectiva. Dar de ce or fi aparut expresiile "a avut zile, a scapat din acel accident" sau "n-am terminat treaba aici ca sa mor"... ?

Am cunoscut unele persoane care nu voiau sa admita senzatia de deja-vu, faceau o pauza in vorbire si se incruntau.. le intrebam ce au si spuneau ca nu am "nimic.. amintiri.. cred". Pe mine ma amuza, insa, si cand o experimentez zic ceva in genul "haha ce senzatie de deja-vu puternica am". Si atunci imi spuneau "o prostie... nu e adevarata ... ti se pare...". Oare ?

Arheologia felatiei
Nimeni nu stie cu exactitate cind s-a produs prima partida de sex oral, dar putem ghici cine a fost cu ideea. Mersul pe doua picioare a fost cu siguranta marele salt revolutionar. Paleontologul francez Yves Coppens are o ipoteza potrivit careia hominida Lucy de acum 2-3 milioane de ani se-ncurca sa faca un pic de felatie doar pentru ca nici un cod moral n-o impiedica sa faca asta. El crede ca nimic altceva nu poate fi mai bun decit o paleofelatie. In cartea sa, Preistoria sexului, arheologul Timothy Taylor descrie ceea ce ar putea fi primul vestigiu sexual al omenirii: o opera neolitica in piatra, infatisind o femeie care suge "obiectul" unui barbat, in timp ce ea este penetrata de un altul.
Prima felatie civilizata are iz de mit: zeul egiptean Osiris este facut bucati de un dusman, iar sotia lui cea credincioasa "ii reda viata" printr-un penis "remontat". Si tatal lui Osiris, zeul pamintului, Geb, apare in mitologie drept unul care putea sa-si ofere singur placerea unei felatii, lucru pe care, dupa sexologistul Alfred Kinsey, doar doi sau trei muritori la mie il pot face.
Poetii greci au facut si ei ceva referinte lirice la felatie. "Cum un barbat isi soarbe bautura, ea a ingenunchiat, sorbind din el." Asa scria Archilochus in secolul al VII-lea i.e.n.
Cultura "oficiala" a destrabalarii glorioase si a exercitiilor practicate in pielea goala a facut ca sexul oral sa fie o problema de conduita in lumea Greciei timpurii, desi nu toti barbatii isi ridicau poalele in fata baietilor adolescenti. Curtezanele educate, cunoscute sub numele de hetaire, profesau felatia spre placerea atenienilor influenti si astfel se bucurau de o putere de persuasiune la care multe din nevestele barbatilor in cauza nici nu indrazneau sa viseze. "Avem hetaire pentru placerea noastra, concubine pentru nevoile zilnice si neveste oficiale ca sa ne faca plozi legitimi si sa se ocupe de menajul casei." Asa se justifica oratorul Demostene, rezumind, in citeva cuvinte, politica sexului din acele timpuri.

O portie de cartofi contra uneia de sex oral
Romanii vedeau felatia ca pe un act pasiv - pentru cel care primea penisul pentru a-i face felatie - si, in acelasi timp, dinamic, pentru cel care il oferea. Cel care presta sex oral reprezenta slabiciunea, ridicolul si supunerea; cel care primea era o intrupare a valorii, puterii si cuceririi. In tratatul sau, Genitalismul oral: Tehnici orale in excitarea genitala, savantul Gershon Legman vine in sprijinul viziunii romane, argumentind ca rolul barbatilor care primeau felatie era bazat pe "principii biologice si reguli erotice" si ca "felatia oferea cea mai mare satisfactie psihica posibila, atit pentru barbat, cit si pentru femeia implicata". In lumea romana, felatia era considerata atit de dezonoranta, incit era vazuta si ca pedeapsa. Daca un fermier prindea un trecator furind cartofi de pe cimpul lui, era foarte probabil sa-l puna pe hot sa-i ofere o portie de sex oral. Dar romanii recunosteau - sau nu puteau sa ignore - si doza de placere asociata acestui act. Printre ruinele Pompeiului, arheologii au dezvelit niste inscriptii pe pereti, care sunau cam asa: "Lahis fellat assibus duobus". De tradus s-ar traduce: Lahis face felatie pentru o jumatate de sextert. Potrivit unei legende populare care circula printre inamici, regina egipteana Cleopatra a facut felatie la peste 100 de nobili romani, in timpul unei orgii-maraton. Grecii o cunosteau sub numele de Meriochane ("cea care casca gura mare pentru 10.000 de barbati" sau Cheilon ("buze-groase". Prostituatele egiptene si feniciene isi promovau aptitudinile orale pictindu-si buzele cu rosu, pentru a sugera vulvele. Tocmai din acest act "intreprinzator" a rezultat cel mai ubicuu omagiu adus felatiei: rujul.

Iluminare fara ejaculare
Pentru chinezi, felatia era o cale de iluminare atita timp cit esenta yang (saminta) nu se irosea. In cele mai multe manuale sexuale de-ale lor, chinezii au introdus diagrame contorsioniste pentru a-i ajuta pe barbati sa savureze adorarea Tulpinilor de Jad, Ciupercilor Umflatoare sau Stilpilor Dragonului, in timp ce isi redirectioneaza sperma spre creier.
Primul roman chinez modern, Vasul prunelor de aur, scris in timpul dinastiei Ming si inca popular in China de astazi, contine si citeva scene de felatie: "Lotusul Galben vazu ca barbatia lui Hsi statea dreapta si tare, ca o ramura de copac. , spuse ea, , spuse Hsi. Femeia s-a grabit sa primeasca membrul intre buzele ei. L-a supt o ora intreaga, dar el tot n-a murit."
Cel mai valoros ghid sexual din acele vremuri provine din India. Scrisa cindva intre secolul al III-lea si al V-lea, Kama Sutra afirma ca sexul bun atrage dupa sine o karma buna. Aceasta carte infatisa opt metode de "congres oral", printre care si muscaturile laterale, "netezirea", "suptul de mango" si "absorbtia".
Indienii i-au inspirat si pe arabi. Manualele de sex din Orientul Mijlociu, cum ar fi Gradina Parfumata pentru Recreerea Sufletului, au imprumutat mult de la Kama Sutra. Edwardes si Masters descriau haremul de femei intelepte ca pe o adunatura de "liber-profesioniste in ale felatiei, sugatoare de penis si salbatic-pasionale".
Peruvienii au lasat in urma lor vase antice festonate cu perechi facind sex oral in diverse pozitii. Iar anumite vase pre-columbiene aveau doua guri prin care se putea bea - una in forma de penis, iar cealalta in forma de vulva - dindu-i bautorului posibilitatea de a alege intre felatie si cunilingus.

Fructul barbatului e cel mai dulce
Zorile crestinismului n-au fost o perioada tocmai fericita pentru sexul oral. Primii conducatori ai Bisericii pretindeau ca, in fata lui Dumnezeu, singurul act sexual acceptat se putea consuma in pozitia misionarului, in scopul procreerii, in cadrul unui mariaj. De exemplu, in 1012, Burchard von Worms, un episcop german, a scris o lege pentru femei: "Daca ai inghitit saminta sotului tau sperind ca fapta ta diabolica il va face sa te iubeasca mai mult si sa arda de dorinta, va trebui sa faci penitenta pentru sapte ani de zile, in zilele de sarbatoare legala." Folosirea unui dildo, cu o marime direct proportionala cu pofta, costa un an de penitenta, iar daca o faceai in stilul ciinelui, se putea rezolva doar cu zece zile numai pe piine si apa. In mod ironic, singura mentiune de sex oral, din Biblie, se refera la o femeie din cintecul lui Solomon: "M-am asezat sub umbra lui cu mare daruire si fructul lui mi s-a parut dulce."
Daca sexul pentru placere era considerat un pacat, atunci se poate spune ca lumea pacatuia din greu. Prin vremea Renasterii, sexul oral devenise atit de popular in Franta, incit "frenching" devenise un fel de sinonim pentru orice fel de sarut genital. (Lucru care ramine la fel de valabil si astazi: intr-un sondaj PLAYBOY facut printre aproape 6000 de barbati din lumea intreaga, francezii au iesit pe primul loc in topul fericitilor care primesc felatie, urmati indeaproape de greci, brazilieni si polonezi. Prima consemnare literara din vest, referitoare la felatie, se pare ca vine din partea lui Fransois Rabelais, ale carui manuscrise erau atit de obscene, incit el parea indragostit de propriile adjective: "Nevasta mea o sa-mi suga dulcele virf. Sint gata si astept. Iti promit ca-l voi pastra intotdeauna suculent si bine aprovizionat."
Doua sute de ani mai tirziu, frenching-ul a avut un rol recurent in piesele de teatru erotice prezentate in saloanele private ale nobililor. O piesa scrisa in 1788 avea ca personaje o contesa si iubitul ei, Belamour. Desi se temea de "foarfecele ei de fildes", Belamour a cedat limbii ei insistente si "a dat drumul in gura ei libertina torentului pe care n-avea voie sa il verse in alta parte."

Subiecte de conversatie post-felatie
Felatia si-a inceput marsul lent spre acceptarea culturala de-abia spre sfirsitul secolului al XIX-lea. Pornografia aflata in posesia clasei mijlocii din acele timpuri demonstrau un interes aproape obsesiv fata de sexul oral. Tot mai multe cupluri casatorite au inceput sa experimenteze, iar francezii au continuat sa fie incurajatorii acestui act. In studiul sau despre sexul oral, Legman include o traducere a Tratatului practic despre felatie: Avantaje si inconveniente, o cunoscuta monografie scrisa de un francez anonim, cindva in timpul primului razboi mondial.
Tratatul sustine ca cele mai bune felatii se petrec in camere mici, cu mobila stacojie si in bai aprovizionate cu vin de Porto, sherry sau Madera si cu "biscuiti de orice fel, cu exceptia celor lungi si cilindrici". Barbatii sint sfatuiti sa accepte felatia doar din partea femeilor sub 35 de ani. Fiecare femeie ar trebui sa fie profesionista in exercitii de incalzire, cum ar fi trasarea semnului infinit cu limba si sa fie in stare sa preseze cu virful limbii, fara a-si atinge buzele de nici un fel de suprafata, opturi cu diametrul de un centimetru.
Mai mult decit atit, autorul incurajeaza femeile sa foloseasca tehnici avansate. In incheiere, tratatul cu pricina propune subiecte de conversatie post-felatie. Primele pe lista sint buletinul meteo si asasinatele politice.
In 1926, Theodor Van de Velde a publicat Casnicia ideala: Psihologie si Tehnici speciale - primul manual american de sex, care s-a bucurat de mare popularitate. Cartea a fost remarcata pentru disputa legata de "sarutul genital", ca varianta maritala de preludiu. Dar Van de Velde n-a fost tocmai pregatit sa imbratiseze ideea sexului oral. Ca despre un act in sine, el a scris ca "felatia poate deschide cu usurinta poarta regatului perversiunilor sexuale", mai ales daca duce in mod direct la orgasm. Asta nu era decit o parere foarte des intilnita. O scriitoare isi amintea ca, prin anii '20, sexul oral era vazut ca ceva "atit de iesit din comun, incit prostituatele taxau in plus pentru oferirea acestui serviciu".
Charlie Chaplin a fost una dintre cele mai notorii victime ale valului anti-felatie. Captiv intr-un divort violent, actorul a fost inculpat pentru ca ar fi "solicitat, cerut si comandat ca reclamanta sa se supuna, sa faca si sa comita, pentru placerea piritului, asemenea acte si lucruri, anormale, impotriva naturii, perverse si degenerate, incit expunerea lor in detaliu ar fi fost revoltatoare, indecenta si imorala." Chaplin, de fapt, nu facuse nimic altceva decit sa-i ceara nevesti-sii o repriza de felatie. In 1927, a ajuns la un acord, prin care trebuia sa plateasca 625.000 de dolari, scapind astfel de proces. In Comportamentul sexual al barbatului, publicat doua decenii mai tirziu, Alfred Kinsey a afirmat ca "sint mai multe exemple de femei care si-au ucis sotii, pe motiv ca ei au insistat pentru contacte gura-organe genitale."

It's frenching time?
Cind Statele Unite ale Americii au trimis milioane de barbati tineri in Europa ca sa lupte in doua razboaie, i-a impins inevitabil spre tentatia "frenching-ului". In 1948, Kinsey a descoperit, in cercetarile lui, ca 40 la suta dintr-un esantion de barbati americani fusesera deja fericitii primitori de sex oral. Cinci ani mai tirziu, in Comportamentul sexual feminin, Kinsey a scris ca 49 la suta dintre femeile maritate le-au facut felatie sotilor si ca 62 de procente dintre tinerele bine educate si active din punct de vedere sexual au recunoscut ca le-au facut felatie prietenilor lor. "Nu este de mirare", scria Kinsey, "ca doua dintre cele mai erotic-sensibile parti ale corpului uman, gura si organele genitale, sint puse sa interactioneze, in mod frecvent."
Cercetarile lui Kinsey au devenit subiectul multor controverse, iar el si-a pierdut, in cele din urma, finantarile. Cunoscind patania lui Kinsey si faptul ca sexul oral era ilegal in majoritatea statelor, Masters si Johnson au decis sa nu includa in Reactia sexuala umana, publicata in 1966, concluziile lor referitoare la acest subiect. Masters explica, ceva ani mai tirziu, ca "Pur si simplu, n-am avut curaj".
In ciuda acestor lucruri, sexul oral a devenit cit se poate de comun. O cercetare sociala stiintifica a ajuns la concluzia ca incidenta sexului oral premarital aproape ca s-a dublat, de la inceputul anilor '30 pina la sfirsitul anilor '60. Un studiu mai recent a scos la iveala faptul ca 68 la suta din toate femeile si 71 la suta din cele maritate au recunoscut ca fac sex oral. Felatia este mai raspindita printre tinerele studente, decit in orice alta categorie sociala.

Sa maninci din celalalt e sacru!?
Literatura erotica a avut un rol vital in popularizarea interesului pentru felatie, iar unele dintre cele mai bune texte au fost scrise chiar de femei. Iata ce scria Anais Nin, intr-o proza scurta: "O lingea usor, tandru, insistind pe virf. Asta il atita. Si-a plecat privirea, sa-i vada gura mare si rosie, mulata atit de frumos, in jurul penisului sau. Ea i-a atins cu o mina testiculele si cu cealalta i-a prins capul penisului, stringindu-l si tragind de el, cu blindete."
In 1967, o alta frantuzoaica, Emanuelle Arsan, i-a conferit felatiei noi adincimi, in - evident - Emanuelle: A inceput sa exploreze mai adinc in intimitate, a cautat miscindu-se inainte si inapoi, apoi s-a intors brusc la capatul penisului, l-a impins pina in gitul ei, atit de adinc ca aproape s-a inecat, si acolo, fara sa-l retraga, l-a apasat incet si irezistibil, in timp ce il inconjura si il masa cu limba.
In comparatie cu felatia literara franceza, cea americana era iscoditoare, curioasa sau eufemistica. Referirea facuta de John Updike la sex oral, in romanul sau din 1960, Iepure, fugi! a facut senzatie - in ciuda faptului ca el nu a spus lucrurilor pe nume. In timp ce atunci a fost vorba doar de o slabire a curelei, felatia din romanul sau din 1968, Cupluri a fost impresionant: "Ea i-a facut felatie, in timp ce el ii pieptana incet parul adorabil. Gurile, s-a gindit Piet, sint nobile. Se muta in curtea mintii. Ne intrepatrundem organele genitale pentru a ne imperechea primitiv, dar cind gura doreste, mintea si trupul se casatoresc. Sa maninci din celalalt este sacru."
Un an mai tirziu, personajele lui Philip Roth s-au luptat pur si simplu cu instinctele lor primare, in Nemultumirea lui Portnoy: "Chiar a ingenunchiat sau ma fraieresti? Chiar s-a asezat in genunchi? Dar dintii ei, ce-a facut cu dintii? Ti-a lins-o sau a supt-o? Sau le-a facut pe amindoua? O, Dumnezeule! Ti-ai dat drumul in gura ei? O, Dumnezeul meu! A inghitit sau a scuipat? Spune-mi! Si cine a bagat-o in gura, ea singura? Sau i-ai bagat-o tu? Sau si-a gasit singura drumul inauntru?"

Zgomotele patrunzatoare ale felatiei
Este destul de dificil sa ignori o felatie cu un git mai mult decit cuprinzator si nu numai. Git adinc, filmul pentru adulti din 1972, despre o femeie al carei clitoris era undeva adinc in git, a transformat-o pe Linda Lovelace intr-o "sfinta" a felatiei moderne. Talentul ei pentru felatie i-a adus actului glorie, dar l-a si transpus in banalitate. Era ceva murdar sau doar distractiv? Best-seller-ul Femeia senzuala l-a caracterizat ca fiind distractiv: "Sexul oral este delicios, pentru majoritatea celor care il incearca."
In urmatoarele doua decenii, Bucuria sexului si video-ul au ajuns in casele oamenilor. Prin anii '90, felatia nu mai era un mister. Hugh Grant a adus discutia la televizor, noaptea tirziu, cind s-a scuzat ca si-a plasat penisul in orificiul gresit al unei prostituate. A platit o amenda de 1180 de dolari (prostituata a platit 1350 de dolari), iar cariera lui s-a revigorat rapid.
Trei ani mai tirziu, marturia lui Bill Clinton, care i-a permis unei stagiare de la Casa Alba sa-i faca felatie, a amintit de liturghiile medievale - si totusi disputa sexului oral este cit se poate de contemporana. Vorbind la radioul public national, John Updike a sugerat ca felatia este "mai intima decit penetrarea, pentru ca implica folosirea capului de catre unul din parteneri, in timp ce, in The Guardian, John Ryle scria: "Daca Bill Clinton n-ar fi avut relatii extraconjugale, ar fi avut cu siguranta, ceea ce noi am fi numit, relatii felationale."
Presedintele s-a gasit prins ca intr-un sandvis de o generatie mai in virsta care condamna sexul oral si una mai tinara care nu-i cunostea adevarata valoare. Monica Lewinsky putea fi considerata o clasica hetaire greceasca, plecindu-si cu devotament capul pentru a servi puternicul penis (si pentru a-i conserva saminta sacra), la fel de bine cum poate fi privita ca o progenitura a generatiei pentru care felatia este un preludiu. Pentru multi tineri, felatia este un fel de act sexual protejat, o metoda de a-ti calma prietenul insistent, de a-ti pastra virginitatea, de a ramine aproape-fidel, un numar scurt si incintator, care nu necesita dezbracarea toalelor. In plus, un sondaj facut in rindul elevilor de liceu si de colegiu a decis clar ca: felatia nu inseamna a face sex.

Arheologia felatiei
Nimeni nu stie cu exactitate cind s-a produs prima partida de sex oral, dar putem ghici cine a fost cu ideea. Mersul pe doua picioare a fost cu siguranta marele salt revolutionar. Paleontologul francez Yves Coppens are o ipoteza potrivit careia hominida Lucy de acum 2-3 milioane de ani se-ncurca sa faca un pic de felatie doar pentru ca nici un cod moral n-o impiedica sa faca asta. El crede ca nimic altceva nu poate fi mai bun decit o paleofelatie. In cartea sa, Preistoria sexului, arheologul Timothy Taylor descrie ceea ce ar putea fi primul vestigiu sexual al omenirii: o opera neolitica in piatra, infatisind o femeie care suge "obiectul" unui barbat, in timp ce ea este penetrata de un altul.
Prima felatie civilizata are iz de mit: zeul egiptean Osiris este facut bucati de un dusman, iar sotia lui cea credincioasa "ii reda viata" printr-un penis "remontat". Si tatal lui Osiris, zeul pamintului, Geb, apare in mitologie drept unul care putea sa-si ofere singur placerea unei felatii, lucru pe care, dupa sexologistul Alfred Kinsey, doar doi sau trei muritori la mie il pot face.
Poetii greci au facut si ei ceva referinte lirice la felatie. "Cum un barbat isi soarbe bautura, ea a ingenunchiat, sorbind din el." Asa scria Archilochus in secolul al VII-lea i.e.n.
Cultura "oficiala" a destrabalarii glorioase si a exercitiilor practicate in pielea goala a facut ca sexul oral sa fie o problema de conduita in lumea Greciei timpurii, desi nu toti barbatii isi ridicau poalele in fata baietilor adolescenti. Curtezanele educate, cunoscute sub numele de hetaire, profesau felatia spre placerea atenienilor influenti si astfel se bucurau de o putere de persuasiune la care multe din nevestele barbatilor in cauza nici nu indrazneau sa viseze. "Avem hetaire pentru placerea noastra, concubine pentru nevoile zilnice si neveste oficiale ca sa ne faca plozi legitimi si sa se ocupe de menajul casei." Asa se justifica oratorul Demostene, rezumind, in citeva cuvinte, politica sexului din acele timpuri.

O portie de cartofi contra uneia de sex oral
Romanii vedeau felatia ca pe un act pasiv - pentru cel care primea penisul pentru a-i face felatie - si, in acelasi timp, dinamic, pentru cel care il oferea. Cel care presta sex oral reprezenta slabiciunea, ridicolul si supunerea; cel care primea era o intrupare a valorii, puterii si cuceririi. In tratatul sau, Genitalismul oral: Tehnici orale in excitarea genitala, savantul Gershon Legman vine in sprijinul viziunii romane, argumentind ca rolul barbatilor care primeau felatie era bazat pe "principii biologice si reguli erotice" si ca "felatia oferea cea mai mare satisfactie psihica posibila, atit pentru barbat, cit si pentru femeia implicata". In lumea romana, felatia era considerata atit de dezonoranta, incit era vazuta si ca pedeapsa. Daca un fermier prindea un trecator furind cartofi de pe cimpul lui, era foarte probabil sa-l puna pe hot sa-i ofere o portie de sex oral. Dar romanii recunosteau - sau nu puteau sa ignore - si doza de placere asociata acestui act. Printre ruinele Pompeiului, arheologii au dezvelit niste inscriptii pe pereti, care sunau cam asa: "Lahis fellat assibus duobus". De tradus s-ar traduce: Lahis face felatie pentru o jumatate de sextert. Potrivit unei legende populare care circula printre inamici, regina egipteana Cleopatra a facut felatie la peste 100 de nobili romani, in timpul unei orgii-maraton. Grecii o cunosteau sub numele de Meriochane ("cea care casca gura mare pentru 10.000 de barbati" sau Cheilon ("buze-groase". Prostituatele egiptene si feniciene isi promovau aptitudinile orale pictindu-si buzele cu rosu, pentru a sugera vulvele. Tocmai din acest act "intreprinzator" a rezultat cel mai ubicuu omagiu adus felatiei: rujul.

Iluminare fara ejaculare
Pentru chinezi, felatia era o cale de iluminare atita timp cit esenta yang (saminta) nu se irosea. In cele mai multe manuale sexuale de-ale lor, chinezii au introdus diagrame contorsioniste pentru a-i ajuta pe barbati sa savureze adorarea Tulpinilor de Jad, Ciupercilor Umflatoare sau Stilpilor Dragonului, in timp ce isi redirectioneaza sperma spre creier.
Primul roman chinez modern, Vasul prunelor de aur, scris in timpul dinastiei Ming si inca popular in China de astazi, contine si citeva scene de felatie: "Lotusul Galben vazu ca barbatia lui Hsi statea dreapta si tare, ca o ramura de copac. , spuse ea, , spuse Hsi. Femeia s-a grabit sa primeasca membrul intre buzele ei. L-a supt o ora intreaga, dar el tot n-a murit."
Cel mai valoros ghid sexual din acele vremuri provine din India. Scrisa cindva intre secolul al III-lea si al V-lea, Kama Sutra afirma ca sexul bun atrage dupa sine o karma buna. Aceasta carte infatisa opt metode de "congres oral", printre care si muscaturile laterale, "netezirea", "suptul de mango" si "absorbtia".
Indienii i-au inspirat si pe arabi. Manualele de sex din Orientul Mijlociu, cum ar fi Gradina Parfumata pentru Recreerea Sufletului, au imprumutat mult de la Kama Sutra. Edwardes si Masters descriau haremul de femei intelepte ca pe o adunatura de "liber-profesioniste in ale felatiei, sugatoare de penis si salbatic-pasionale".
Peruvienii au lasat in urma lor vase antice festonate cu perechi facind sex oral in diverse pozitii. Iar anumite vase pre-columbiene aveau doua guri prin care se putea bea - una in forma de penis, iar cealalta in forma de vulva - dindu-i bautorului posibilitatea de a alege intre felatie si cunilingus.

Fructul barbatului e cel mai dulce
Zorile crestinismului n-au fost o perioada tocmai fericita pentru sexul oral. Primii conducatori ai Bisericii pretindeau ca, in fata lui Dumnezeu, singurul act sexual acceptat se putea consuma in pozitia misionarului, in scopul procreerii, in cadrul unui mariaj. De exemplu, in 1012, Burchard von Worms, un episcop german, a scris o lege pentru femei: "Daca ai inghitit saminta sotului tau sperind ca fapta ta diabolica il va face sa te iubeasca mai mult si sa arda de dorinta, va trebui sa faci penitenta pentru sapte ani de zile, in zilele de sarbatoare legala." Folosirea unui dildo, cu o marime direct proportionala cu pofta, costa un an de penitenta, iar daca o faceai in stilul ciinelui, se putea rezolva doar cu zece zile numai pe piine si apa. In mod ironic, singura mentiune de sex oral, din Biblie, se refera la o femeie din cintecul lui Solomon: "M-am asezat sub umbra lui cu mare daruire si fructul lui mi s-a parut dulce."
Daca sexul pentru placere era considerat un pacat, atunci se poate spune ca lumea pacatuia din greu. Prin vremea Renasterii, sexul oral devenise atit de popular in Franta, incit "frenching" devenise un fel de sinonim pentru orice fel de sarut genital. (Lucru care ramine la fel de valabil si astazi: intr-un sondaj PLAYBOY facut printre aproape 6000 de barbati din lumea intreaga, francezii au iesit pe primul loc in topul fericitilor care primesc felatie, urmati indeaproape de greci, brazilieni si polonezi. Prima consemnare literara din vest, referitoare la felatie, se pare ca vine din partea lui Fransois Rabelais, ale carui manuscrise erau atit de obscene, incit el parea indragostit de propriile adjective: "Nevasta mea o sa-mi suga dulcele virf. Sint gata si astept. Iti promit ca-l voi pastra intotdeauna suculent si bine aprovizionat."
Doua sute de ani mai tirziu, frenching-ul a avut un rol recurent in piesele de teatru erotice prezentate in saloanele private ale nobililor. O piesa scrisa in 1788 avea ca personaje o contesa si iubitul ei, Belamour. Desi se temea de "foarfecele ei de fildes", Belamour a cedat limbii ei insistente si "a dat drumul in gura ei libertina torentului pe care n-avea voie sa il verse in alta parte."

Subiecte de conversatie post-felatie
Felatia si-a inceput marsul lent spre acceptarea culturala de-abia spre sfirsitul secolului al XIX-lea. Pornografia aflata in posesia clasei mijlocii din acele timpuri demonstrau un interes aproape obsesiv fata de sexul oral. Tot mai multe cupluri casatorite au inceput sa experimenteze, iar francezii au continuat sa fie incurajatorii acestui act. In studiul sau despre sexul oral, Legman include o traducere a Tratatului practic despre felatie: Avantaje si inconveniente, o cunoscuta monografie scrisa de un francez anonim, cindva in timpul primului razboi mondial.
Tratatul sustine ca cele mai bune felatii se petrec in camere mici, cu mobila stacojie si in bai aprovizionate cu vin de Porto, sherry sau Madera si cu "biscuiti de orice fel, cu exceptia celor lungi si cilindrici". Barbatii sint sfatuiti sa accepte felatia doar din partea femeilor sub 35 de ani. Fiecare femeie ar trebui sa fie profesionista in exercitii de incalzire, cum ar fi trasarea semnului infinit cu limba si sa fie in stare sa preseze cu virful limbii, fara a-si atinge buzele de nici un fel de suprafata, opturi cu diametrul de un centimetru.
Mai mult decit atit, autorul incurajeaza femeile sa foloseasca tehnici avansate. In incheiere, tratatul cu pricina propune subiecte de conversatie post-felatie. Primele pe lista sint buletinul meteo si asasinatele politice.
In 1926, Theodor Van de Velde a publicat Casnicia ideala: Psihologie si Tehnici speciale - primul manual american de sex, care s-a bucurat de mare popularitate. Cartea a fost remarcata pentru disputa legata de "sarutul genital", ca varianta maritala de preludiu. Dar Van de Velde n-a fost tocmai pregatit sa imbratiseze ideea sexului oral. Ca despre un act in sine, el a scris ca "felatia poate deschide cu usurinta poarta regatului perversiunilor sexuale", mai ales daca duce in mod direct la orgasm. Asta nu era decit o parere foarte des intilnita. O scriitoare isi amintea ca, prin anii '20, sexul oral era vazut ca ceva "atit de iesit din comun, incit prostituatele taxau in plus pentru oferirea acestui serviciu".
Charlie Chaplin a fost una dintre cele mai notorii victime ale valului anti-felatie. Captiv intr-un divort violent, actorul a fost inculpat pentru ca ar fi "solicitat, cerut si comandat ca reclamanta sa se supuna, sa faca si sa comita, pentru placerea piritului, asemenea acte si lucruri, anormale, impotriva naturii, perverse si degenerate, incit expunerea lor in detaliu ar fi fost revoltatoare, indecenta si imorala." Chaplin, de fapt, nu facuse nimic altceva decit sa-i ceara nevesti-sii o repriza de felatie. In 1927, a ajuns la un acord, prin care trebuia sa plateasca 625.000 de dolari, scapind astfel de proces. In Comportamentul sexual al barbatului, publicat doua decenii mai tirziu, Alfred Kinsey a afirmat ca "sint mai multe exemple de femei care si-au ucis sotii, pe motiv ca ei au insistat pentru contacte gura-organe genitale."

It's frenching time?
Cind Statele Unite ale Americii au trimis milioane de barbati tineri in Europa ca sa lupte in doua razboaie, i-a impins inevitabil spre tentatia "frenching-ului". In 1948, Kinsey a descoperit, in cercetarile lui, ca 40 la suta dintr-un esantion de barbati americani fusesera deja fericitii primitori de sex oral. Cinci ani mai tirziu, in Comportamentul sexual feminin, Kinsey a scris ca 49 la suta dintre femeile maritate le-au facut felatie sotilor si ca 62 de procente dintre tinerele bine educate si active din punct de vedere sexual au recunoscut ca le-au facut felatie prietenilor lor. "Nu este de mirare", scria Kinsey, "ca doua dintre cele mai erotic-sensibile parti ale corpului uman, gura si organele genitale, sint puse sa interactioneze, in mod frecvent."
Cercetarile lui Kinsey au devenit subiectul multor controverse, iar el si-a pierdut, in cele din urma, finantarile. Cunoscind patania lui Kinsey si faptul ca sexul oral era ilegal in majoritatea statelor, Masters si Johnson au decis sa nu includa in Reactia sexuala umana, publicata in 1966, concluziile lor referitoare la acest subiect. Masters explica, ceva ani mai tirziu, ca "Pur si simplu, n-am avut curaj".
In ciuda acestor lucruri, sexul oral a devenit cit se poate de comun. O cercetare sociala stiintifica a ajuns la concluzia ca incidenta sexului oral premarital aproape ca s-a dublat, de la inceputul anilor '30 pina la sfirsitul anilor '60. Un studiu mai recent a scos la iveala faptul ca 68 la suta din toate femeile si 71 la suta din cele maritate au recunoscut ca fac sex oral. Felatia este mai raspindita printre tinerele studente, decit in orice alta categorie sociala.

Sa maninci din celalalt e sacru!?
Literatura erotica a avut un rol vital in popularizarea interesului pentru felatie, iar unele dintre cele mai bune texte au fost scrise chiar de femei. Iata ce scria Anais Nin, intr-o proza scurta: "O lingea usor, tandru, insistind pe virf. Asta il atita. Si-a plecat privirea, sa-i vada gura mare si rosie, mulata atit de frumos, in jurul penisului sau. Ea i-a atins cu o mina testiculele si cu cealalta i-a prins capul penisului, stringindu-l si tragind de el, cu blindete."
In 1967, o alta frantuzoaica, Emanuelle Arsan, i-a conferit felatiei noi adincimi, in - evident - Emanuelle: A inceput sa exploreze mai adinc in intimitate, a cautat miscindu-se inainte si inapoi, apoi s-a intors brusc la capatul penisului, l-a impins pina in gitul ei, atit de adinc ca aproape s-a inecat, si acolo, fara sa-l retraga, l-a apasat incet si irezistibil, in timp ce il inconjura si il masa cu limba.
In comparatie cu felatia literara franceza, cea americana era iscoditoare, curioasa sau eufemistica. Referirea facuta de John Updike la sex oral, in romanul sau din 1960, Iepure, fugi! a facut senzatie - in ciuda faptului ca el nu a spus lucrurilor pe nume. In timp ce atunci a fost vorba doar de o slabire a curelei, felatia din romanul sau din 1968, Cupluri a fost impresionant: "Ea i-a facut felatie, in timp ce el ii pieptana incet parul adorabil. Gurile, s-a gindit Piet, sint nobile. Se muta in curtea mintii. Ne intrepatrundem organele genitale pentru a ne imperechea primitiv, dar cind gura doreste, mintea si trupul se casatoresc. Sa maninci din celalalt este sacru."
Un an mai tirziu, personajele lui Philip Roth s-au luptat pur si simplu cu instinctele lor primare, in Nemultumirea lui Portnoy: "Chiar a ingenunchiat sau ma fraieresti? Chiar s-a asezat in genunchi? Dar dintii ei, ce-a facut cu dintii? Ti-a lins-o sau a supt-o? Sau le-a facut pe amindoua? O, Dumnezeule! Ti-ai dat drumul in gura ei? O, Dumnezeul meu! A inghitit sau a scuipat? Spune-mi! Si cine a bagat-o in gura, ea singura? Sau i-ai bagat-o tu? Sau si-a gasit singura drumul inauntru?"

Zgomotele patrunzatoare ale felatiei
Este destul de dificil sa ignori o felatie cu un git mai mult decit cuprinzator si nu numai. Git adinc, filmul pentru adulti din 1972, despre o femeie al carei clitoris era undeva adinc in git, a transformat-o pe Linda Lovelace intr-o "sfinta" a felatiei moderne. Talentul ei pentru felatie i-a adus actului glorie, dar l-a si transpus in banalitate. Era ceva murdar sau doar distractiv? Best-seller-ul Femeia senzuala l-a caracterizat ca fiind distractiv: "Sexul oral este delicios, pentru majoritatea celor care il incearca."
In urmatoarele doua decenii, Bucuria sexului si video-ul au ajuns in casele oamenilor. Prin anii '90, felatia nu mai era un mister. Hugh Grant a adus discutia la televizor, noaptea tirziu, cind s-a scuzat ca si-a plasat penisul in orificiul gresit al unei prostituate. A platit o amenda de 1180 de dolari (prostituata a platit 1350 de dolari), iar cariera lui s-a revigorat rapid.
Trei ani mai tirziu, marturia lui Bill Clinton, care i-a permis unei stagiare de la Casa Alba sa-i faca felatie, a amintit de liturghiile medievale - si totusi disputa sexului oral este cit se poate de contemporana. Vorbind la radioul public national, John Updike a sugerat ca felatia este "mai intima decit penetrarea, pentru ca implica folosirea capului de catre unul din parteneri, in timp ce, in The Guardian, John Ryle scria: "Daca Bill Clinton n-ar fi avut relatii extraconjugale, ar fi avut cu siguranta, ceea ce noi am fi numit, relatii felationale."
Presedintele s-a gasit prins ca intr-un sandvis de o generatie mai in virsta care condamna sexul oral si una mai tinara care nu-i cunostea adevarata valoare. Monica Lewinsky putea fi considerata o clasica hetaire greceasca, plecindu-si cu devotament capul pentru a servi puternicul penis (si pentru a-i conserva saminta sacra), la fel de bine cum poate fi privita ca o progenitura a generatiei pentru care felatia este un preludiu. Pentru multi tineri, felatia este un fel de act sexual protejat, o metoda de a-ti calma prietenul insistent, de a-ti pastra virginitatea, de a ramine aproape-fidel, un numar scurt si incintator, care nu necesita dezbracarea toalelor. In plus, un sondaj facut in rindul elevilor de liceu si de colegiu a decis clar ca: felatia nu inseamna a face sex.