Pot mai bine de atat?
Iata prima intrebare pe care trebuie sa ti-o adresezi, mai dergaba pentru a preveni decat pentru a te rascoli, pentru a anticipa mai bine primele simptome ale lui “m-am saturat de jobul asta”. Este o precautie care poate evita crizele ulterioare, dar care solicita honestitate din partea ta, luciditate si mai ales ponderatie. E bine sa te intrebi daca esti in stare de mai mult ca sa vezi, de exemplu, daca mai progresezi la locul actual de munca, de unul singur sau cu ajutorul sefului direct si daca te afli la nivelul tau optim de responsabilitati.
Determinarea Negativa
Aceasta tehnica de introspectie nu este pozitiva, dar este unul dintre elementele motorii ale schimbarii; consta in a observa ceea ce NU mai vrei sa faci in activitatea ta profesionala. Ramane totusi de gandit la un proiect constructiv, daca reusesti sa “desfiintezi” tot ceea ce faci.
Nu te amagi
Pentru ca, atentie, iti trebuie motive solide pentru a-ti schimba slujba. Antrenamentul, dinamismul, vointa, valoarea ta adaugata nu sunt de ajuns pentru a spune “plec”. Un recrutator priveste intotdeauna motivele de fond, nu pe cele de forma, care sunt absolute insuficiente.
Analizeaza-te
Observa ce ti se intampla la nivel interior in ceea ce priveste emotiile provenite din activitatea pe care o desfasori. Dar, atentie, nu fi sensibil numai la negativ! Daca ai sentimentul ca poti face fata provocarilor cotidiene pozitive, e semn ca nu e cazul inca sa-ti parasesti actualul job. Daca, dimpotriva, facand un rezumat al carierei tale, realizezi ca nu mai ai de invatat mare lucru si nici n-ai acumulat cine stie ce cunostinte, esti plictisit, uneori irascibil, si aceste simptome se manifesta timp de mai multe luni consecutiv, e cazul sa gasiti alte solutii de ameliorare: terapie sau consiliere. Fereste-te totusi, sa ai reactii impulsive.

Observa exteriorul
Sinteza lucrurilor care te pot determina sa-ti schimbi locul de munca nu se poate face decat dupa lungi interogatii. Elemente exterioare, concrete, cantaresc de asemenea, in aceasta balanta. Unul din aceste elemente ar fi imposibilitarea de a evolua intr-o firma sau prestand anumite servicii, pentru simplul fapt ca nu exista loc sau spatiu pentru a crea asemenea oportunitati. In acest caz e posibil sa prestezi un serviciu sau sa lucrezi intr-un loc in acelasi timp in care iti cauti un job altundeva.

Paharul e plin
Nici de data aceasta nu ai fost promovat, nu ai mai avut concediu de Sarbatori de doi ani, sansele tale scad pe zi ce trece, te-ai saturat sa te trezesti cu o ora mai devreme decat de obicei dimineata, doar ca sa-ti faci curaj sa pleci la munca, etc. O serie de mici evenimente se pot transforma, daca se aduna, intr-un zid de netagaduit. Cateodata motivele sa pleci sunt mai mult decat suficiente.
Relatiile ierarhice si transversale
Un managemet slab, constrangator, care te solicita des pentru ore suplimentare neplatite, de exemplu, este foarte des cauza majora a deciziilor de demisie. Dimpotriva, o retea de relatii pe orizontala la nivel intern, colegiale si productive, inclina mult balanta inspre decizia de a nu-ti parasi jobul. "

Acest articol l-am "descoperit" aici

- A, e numai un pistol de jucarie!

- Numai peste cadavrul meu!

- Arunca-mi odata toporul ala!

- E destul de adanca apa. Sar eu prima data.

- Pe aici baieti, nu este mocirla!

- Mama, ce chelie urata ai!

- Daca apesi butonul ala, eu mor!

- Hei, de ce apare acolo numaratoare inversa?

- Rechinas, rechinas…

- Esti concediat…

- Focurile de artificii arata mult mai bine de aici, de aproape.

- Buna ziua, suntem de la Garda Financiara

- Ce miroase a gaz si ce intuneric e.

- Tata, de ce mi-ai pus marul pe cap?

- Uite! Acum nu mai curenteaza uscatorul de par!

- Bine, iubire. Inca o data, dar dupa aia ne culcam.

- Si acum voi cobora bicicleta pana la parter.

Liftul este blocat la parter. Incep sa cobor cele 8 etaje. Cei 2 caini care dorm in fata usii vecinei de la 3 ma latra si nu ma lasa sa trec. Ma uit la ceas. E de bine. Iese vecina iubitoare de caini si tine potaile. Ma intreaba de ce nu iau liftul. Ma gandesc ca probabil din cauza unei alte vecine care abia isi taraie basinile. Marai la ea. Potaile ma latra. Trec mai departe si ajung la metrou. Drumul cu metroul este anost, mai mult stai decat mergi, ma simt ca pe Mocanita. Peisajul difera un pic. Marai si o ascult mai departe pe Sophie. Sophie Zelmani that is. Spune ca So Long. I agree.

Ajung la servici. Sunt intampinat cu glume de autobaza. Marai. Ajung in birou. Cer secretarei combustibil. Cafeaua ma trezeste si tigarile se sudeaza. Ma simt cenusiu, cu cravata prea stransa si cu multa carne si trimiteri subtile la origini de la partenerii de discutii. Manifest aceleasi sentimente pentru ei, astfel incat totul se rezuma la un troc echitabil.

Pana la final de serviciu devin o masa amorfa care scoate fum precum un balaur, caruia ii curge cafea prin vene si al carei stomac rontaie 2 biscuiti, un mar si cateva chipsuri. Ma fac ca traiesc iar ceilalti se fac si ei ca traiesc. Toti ne prefacem si devenim prieteni cointeresati. Viata este minunata si plina de intelesuri. Intelesuri fara obiectiv real. Plec de la servici, dupa o zi glorioasa, vlaguit. Mai pot doar sa marai. Viata imi pare mai de cacat decat ieri. Totul este un status quo. Nimic nu se misca inainte. Totul este miscare fara scop. Sunt o rotita. Marai.

Ajung acasa. 7:30. Mancare nu este. Ea are aceeasi viata insipida. No time for food. Time is money (pa dracu'). Balotez o pizza adusa de Vasilica - za deliveri boi (care banuiesc ca are aceleasi trairi de cacat). Beau o bere la tv. Totul este minunat la tv. Atat de minunat incat revin la discopery/planeta pentru animale/ istorie / nat geo & co. Emisiuni care se repeta. Marai si ma duc la baie. Dau drumul la apa calda si astept un sfert de ora sa vina pe conducta. Vine. Dar vine calaie. Marai. Si ma spal. Mucii imi curg ca tiganului care imi cerea mai devreme "un ban". Pentru o clipa ma gandesc ca era mai cald la metrou decat in casa. Ma bag in pat si iau cartea. Ma apuc sa citesc iar mainile imi ingheata. Marai. Imi doresc prea mult acest moment al zilei/noptii ca sa renunt la el. Este unul dintre putinele momente cand mai am contact cu mine. Rezist eroic cele 10 minute pana imi pica ochii-n gura. Pun cartea jos langa pat. Motanul se baga la caldura intre mine si nevasta-mea. Ma intorc cu spatele la ei maraind.

Visez. Firul epic al vietii mele banale se continua neverosimil in noaptea asternuta peste creierul meu din ce in ce mai mic. Macar nu mai marai. Latru si musc pe toti cei care exista fara drept. Uneori ma musc chiar pe mine. Totul este frumos iar actorii visului meu mor rand pe rand de rabie. Este minunat.

Ma trezesc impins de nevasta. Sforaiam. Ma intorc pe o parte maraind. Dorm si nu visez.

Ma trezesc. Ceva ma inteapa in picior. Sunt coltii motanului. Inseamna ca este 7:40. Ma ridic din pat maraind si ma indrept catre baie...

In primul rand, sa clarific notiunea de vulgar ce o folosesc aici. Nu ma refer la faptul ca ai o gura mai sloboda si iti mai scapa, de exemplu, in trafic - "du-te-n..." sau "fu**** mortii..." si multe asemenea cuvinte. Hai sa zicem ca mai iertam astfel de iesiri, ca suntem oameni, ca suntem romani si uite-asa ne mai calmam si nu iesim cu pistolu' la vecin sau la coleg. Nu dau cu piatra, deoarece si eu ma mai calmez astfel.

Dar sunt uimita sa vad rautatea unor oameni fata de altii pe care nici nu-i cunosc. Ma refer la ultimele scandaluri legate de Mihaela Radulescu. Nu nu voi vorbi si nu voi comenta nici divortul ei si nici daca tot ceea ce se intampla este o manipulare.

M-am uitat zilele trecute pe editia on-line a ziarului Adevarul si la un articol referitor la toata aceasta situatie, biata femeie era injurata ca la usa cortului. Si de catre oameni care nu o cunosc decat de la televizor, iar acestia daca nu o pot suferi, pot foarte bine sa schimbe canalul sau sa nu citeasca articolele referitoare la Mihaela Radulescu. Dar ei nu si nu. Trebuie sa injuram femeia de parca ne-a furat banii din buzunar.

Ma intreb oamenii acestia atat de fenomenal de inteligenti au avut ceva de comentat la succesul atator pitipoance ce apar la televizor si in presa si nu au nimic de spus, nu fac nimic, doar apar pentru ca iubitul lor e nu stiu cine. Si in caz ca va intrebati, da si alea ne iau banii, nu numai Mihaela Radulescu. Macar ea, prefacuta sau nu, ne ofera ceva de calitate. Ea macar face ceva pentru banii ei. Pitipoancele alea insipide ce fac? Stim cu totii ce, dar fiind de categoria cititorilor on-line, evident ca nu-si mai permit sa injure. Pacatul Mihaelei Radulescu e ca nu asculta manele.

Mai surprinzator la aceste injuraturi era ca totul luase o turnura antisemita si rasista, ea fiind injurata impreuna cu fostii ei soti. Era insultata nu numai din cauza alegerilor maritale, ci si din cauza ca si-a schimbat religia. Nu ma pot opri din a intreba: care e problema voastra? V-a schimbat voua religia? Va culcati voi cu barbatii respectivi? Nu si nu, dar romanul nu se poate abtine sa nu comenteze pana i se scurge sangele din gura si urechi de atata comentat.

Am vazut de curand la televizor ca romanii nu ar accepta sa lucreze alaturi de o persoana contaminata cu HIV. Oau, ce surpriza! Pai romanii nostrii, care o parte cred ca HIV se transmite doar prin sex si nu prin sange, iar cealalta parte crede ca se transmite prin transfuzii de sange, dar sexul neprotejat e super-ok, sa aiba probleme cu asta? Vai!!

In primul rand, HIV se transmite prin secretiile corpului, dar sansa de a te infecta cea mai mare provine in special de la sange - transfuziile - si de la secretiile organelor sexuale - adica, da copii, prin intermediul oricarui tip de sex neprotejat, inclusiv oral. Dar nu se va transmite prin lacrimi sau pentru ca bate vantul, iar tu stai langa o persoana infectata cu HIV. Iar in singurul caz in care nu te apuci de o orgie pe la servici sau simti nevoia sa-ti tai colegul de munca, nu ai cum sa te imbolnavesti.

Sau romanii nu pot lucra cu homosexualii. Din nou ce te intereseaza ce face omul in pat? Atat timp cat nu-si aduce viata personala la servici - lucru valabil si pentru cei heterosexuali - si e capabil, care este problema? Sau romanilor le e teama de convertire? Si asa sunt prosti romanii si orice cacat ii atrage, probabil de asta le e frica.

Personal, mie imi fac scarba toate cuplurile care simt nevoia sa-si demonstreze pasiunea pentru celalalt in RATB si in metrouri, de parca nu au case. Sau, de parca nu exista hoteluri. Dar trebuie sa ne lingem si sa pleoscaim in toate urechile disponibile ca sa vada lumea ca ne iubim! Si la 5 cm de orice persoana din jur. Ma intreb de ce romanii nu sunt suparati de asta? Sau de ce nu se supara cand simt imputiciunea celor din jur la propriu, adica a celor ce n-au invatat ce e sapunul, apa si deodorantul?

Si apoi, ne mai intrebam de ce nu suntem in rand cu celelalte tari? Poate pentru ca suntem niste tarani infecti si inapoiati, carora le pasa mai mult de capra vecinului decat de propria viata si educatie?

Totul a inceput de la pitzipoanca (am si trecut in lista cateva din blogurile favorite, n-am intrebat daca am voie, sper sa nu se supere, nu stiu inca regulile), apoi dono, zappy, o prietena mi-a dat link-ul lui mihai bendeac...and I became addicted. Citeam in fiecare zi cateva ore blogurile lor, verificam din jumatate in jumatate de ora sa vad daca s-a mai postat ceva, cetitoare fidela ce sa mai.

Pana intr-o zi (adica azi) cand m-am trezit pe un forum postand un raspuns si din cateva randuri care ar fi fost suficiente, am ajuns la o povestioara tragi-comica...as mai fi scris dar nu vroiam sa-mi taie adminu' din post ca ii ocupam prea mult spatiu pe pagina.

Asa ca m-am apucat de treaba, n-aveam nici cea mai vaga idee cum se face treaba asta, am plecat de la un search "creare blog" apoi baby steps, greseli..luat de la capat si incet incet a inceput sa capete forma apoi culoare (sau invers?! don't remember). Am ales o tema, apoi alta si tot asa. Oricum nu sunt sigura ca o sa ramana asta...we'll see. Trebuie mentionat ca mare parte din procesul de creatie s-a desfasurat in timpul orelor de program - yes, i hate work but i love the money, compromisuri trebuiesc facute.

N-a fost treaba usoara dar asa am parut extrem de ocupata si preocupata (sunt proaspat angajata) cu toate ca erau veniti in vizita asociatii firmei- big boshii- cizmari (a se citi italieni) cu totii. Comunicare directa nu exista pentru ca eu nu vorbesc italiana nici ei romana, prin urmare n-aveam ce sau cum sa discutam astfel ca am putut lucra linistita la noul proiect. Oricum nu-i gata si va trebui sa fac si maine completari si ajustari (hi hi hi).

Acum va trebui sa-mi schimb putin ritualul cand ajung la servici...you'll see what i'm talking about .

Numai bine.

Ladies  and gentlemen we give you :  Nuti -  întoarcerea la origini !

( Eu continui sa cred ca vrea sa se marite si  le arata baietilor ce gospodina e :  la sarmale stie, cu mopul stie , in episodul viitor  poate-o vedem la vreo maternitate, iubitoare de copii...)

O singura chestie ma revolta  : cum  bre ghiozdanele nu erau Vuitton ?

Sa luam o zi obisnuita de lucru a unui roman neaos. Drumul de dimineata spre birou sau seara inapoi de la birou este o prima sursa de stress si nefericire. Daca mergi cu masina, te tirasti prin traficul aglomerat, stai si astepti in trafic zeci de minute in sir, pe soselele proaste, in continuu desfacute pentru diverse lucrari, si poti sa mai ai si ghinionul unui accident, ceea ce iti distruge cel putin 2 saptamini dupa aceea (1 zi constatare la politie, 1 zi constatare la asigurare, cel putin 10 zile in service). Daca mergi cu mijloacele de transport in comun, trebuie sa suporti inghesuiala, transpiratia, nespalarea, intirzierile, alt stres, alta sursa de depresie. Ajungi la birou.

Daca lucrezi la multinationala, trebuie sa iti pui masca si rolul de emploaiat de multinationala adica un sclav modern. Dincolo de declaratiile de intentie, multinationalele au renuntat de mult la a proteja sau mima macar interesul pentru implinirea personala a angajatului. Sistemul este unul din ce in ce mai politic, nu esti judecat dupa merit, ci dupa cum arati si iti joci rolul. Este inutil sa incerci sa schimbi sistemul. Opunandu-te deschis il faci mai puternic. Pentru orice chestiune nu exista o solutie simpla, toti isi dau cu parerea ca "este complicat" si se fac o groaza de sedinte sau teleconferinte.
In aceste conditii, te umpli de sentimentul futil ca tot ceea ce faci este fara rost. Poti fi inlocuit de la o zi la alta de catre orice cretin care sta langa tine. Asa ca mai degraba decit sa munceasca multi incep sa isi petreaca timpul cultivandu-ti reteaua personala de cunostinte pentru a se pune la adapost la urmatoarea restructurare.

Sigur ca poti sa fii angajat la o firma locala privata, caz in care ai si acolo riscuri si probleme. Antreprenorul atotputernic te poate desconsidera si considera perfect inlocuibil, iti poate schimba proiectele de la o zi la alta si te poate face raspunzator de lucruri de care nu ai fost informat sau pentru care nu ai semnat. Te plateste putin pentru ca payroll-ul e unicul domeniu in care vrea sa faca economii, in timp ce el isi ia o masina de lux dupa alta. Se baga in treaba ta pentru ca nu se poate lepada de micromanagement si te supravegheaza sa vada daca nu freci menta irosindu-i banii.

Mai ramine si varianta job-ului la stat. De cele mai multe ori prost platit, conditii proaste, birouri vechi si naspa, veceuri mizere. Sigur ca exista si aici niste job-uri bine platite, caldute, confortabile, cu sporuri, cu excursii la Bruxelles, dar ele sunt putine si sunt cerute, asa ca pentru a le obtine si pastra trebuie cotizat....

La prinz maninci mincare proasta, rece, sleita si scumpa, fie ca e de la catering sau iesi in oras la masa. Sau daca salariul e mic, maninci senvisul de acasa frustrindu-te in fata alora de pot iesi. Sau ai atita treaba ca nu poti sa iti iei pauza de masa. Sau ai birourile la mama naibii si nu poti minca decit la cantina companiei.
Dupa aventura de munca, hai sa te distrezi. Pai unde? Poti sa te plimbi prin parcurile pline de gunoaie si ciini vagabonzi. Poti sa te duci la mall la junk food, shopping cu ochii si film. Si aici te frustrezi de nesimitirea preturilor sau de nesimtirea fitosilor cu bani. E aglomerat, greu de respirat. La film miroase in sala a picioare murdare. Cind revii la masina in parcarea cu locuri subdimensionate constati ca un dobitoc ti-a julit masina, deci inca 2 saptamini pierdute (vezi mai sus).
Poate vrei sa te duci la sala, la fitness, la piscina. Din pacate antreprenorul lacom care a infiintat sala de fitness scumpa la care ti-ai luat abonament (de ochii prietenilor si colegilor) a vindut mult mai multe abonamente decit capacitatea salii asa ca stai la rind la banda de alergat, te ciocnesti cu domni si doamne in tanga in piscina i te freci de fundul unui baiat tatuat la vestiare.
Vine weekend-ul. Dai navala la complexurile comerciale sa faci cumparaturi. Aglomeratie, coada, totul pe fuga. Oricite lucruri ai pune in cos, tot dai niste milioane bune de lei vechi. Vrei sa iesi la padure? E plina de mizerii, gunoaie si dejectii. Vrei sa iesi din Bucuresti sa mergi la mare la munte? Te umpli de nervi pierzind mai mult timp pe drum decit la relaxare.
Speri sa vina concediul sa evadezi. Ghinion, si aici lucurile ies prost. Despre litoralul romanesc am scris aici. Deci ramine sa te duci in straniatate. Hotelul ieftin si bun negociat la agentia de turism se dovedeste a fi total diferit decit pozele de pe site. Avionul low cost pleaca cu 2 zile intirziere. Fuga in concediu la shopping sa cumperi chilipiruri. Poze cit mai multe sa ai cu ce sa te lauzi la servici si la rude. Drumul la si dinspre aeroport e alta corvoada. Revii din concediu mai obosit si terminat psihic decit ai plecat.
Toate astea pe un ritm de carusel, de roata din bilci, in care nu mai apuci sa rasufli, sa stai sa asculti cum ciripesc pasarelele in parc, sa mirosi o floare, sa traiesti viata... ne grabim in continuu, in trafic, claxonam fara nici un fel de ingaduinta, ne grabim inclusiv pe aleile din cimitirul Bellu cind mergem la mormintul celor dragi, ne grabim sa ajungem si noi acolo in cimitir linga ei....

O sa scriu altadata despre ce mai urmeaza, nunta, familie, copii, toate se petrec anormal, frustrant si obositor in eterna si fascinanta Romaniei.

Ce ştiu majoritatea creştinilor acestei ţări despre Evanghelie, Vieţile Sfinţilor, Proloage, Pateric? Când şi câţi le-au citit ori măcar ştiu că există ele? Câţi din popor cunosc cât de puţin din istoria Bisericii Ortodoxe (Române şi Universale) ori au cunoştinţe sumare despre Tainele Bisericii? Între grijile casei şi obligaţiile sociale dintre care prioritar e serviciul, pentru care e alocată cea mai mare parte a zilei, nu mai rămâne loc şi pentru alte îndeletniciri; astfel, e firesc ca mult lăudatul „om nou”, produsul acestei societăţi, să fie apostat, ateu, departe de orice preocupări creştineşti. Dacă astfel stă situaţia, ce pretenţii duhovniceşti poate avea duhovnicul faţă de creştinul căruia, pentru dezlegarea păcatelor, i se încredinţează o rânduială creştinească zilnică?

Ce curaj trebuie să aibă preotul faţă de muncitorul ostenit după o zi de muncă pentru a-i cere să se ostenească puţin pentru Hristos şi pentru propriul suflet în metanii, închinăciuni, citiri de psalmi şi rugăciuni,precum Acatiste şi Paraclise etc? De rugăciuni pentru suferinzi, flămânzi, săraci, pribegi fără căpătâi, bolnavi, aflaţi în închisori etc nici nu poate fi vorba! Infailibila societate iubitoare de oameni nu mai are timp (şi) pentru om; tehnologia, progresul, bună-starea dimpreună cu toate reformele sociale pentru „o viaţă mai bună” ţes libertatea creştinului în gratii numite „obligaţii civice”, „prestări de activităţi sociale”, „servicii publice” etc, adevărate „găuri negre” ce sorb în neştire minute şi ani din viaţa omului şi a întregului neam, vlăguindu-l. Uzina, fabrica, şantierul, biroul, adevărate temniţe în care omul petrece zile şi nopţi sunt mai importante decât propria familie, decât mântuirea, decât Însuşi Hristos Dumnezeu: aici îşi asigură existenţa muncind, aici petrece cea mai mare parte a zilei, aici glumeşte, se bucură, se întristează, aici îşi jertfeşte anii tinereţii şi mai bine de jumătate din viaţă. Aici, la locul de muncă, deprinde creştinul viaţa fără Hristos în atmosferă propice doar progresului, producţiei, între maşini şi aparate, hale şi furnale, birouri şi cabinete, spaţii străine de orice mesaj creştin, departe de învecinarea cu veşnicia. Pe strung, la ghişeu, în oţelărie, printre macarale şi poduri rulante, daruri duhovniceşti precum: trezvia atenţiei, gândul la moarte, rugăciunea nerisipită, lacrimile duhovniceşti, dorirea celor veşnice, pacea lui Hristos nu pot poposi în inima creştinului. Într-o atare atmosferă, în care singurului ideal este munca, nimeni nu are păcate, nimeni nu se întreabă de păcatele proprii, nimeni nu se căieşte de vreun „rău”, fiindcă gândul tuturor e „să facă treabă bună” şi „să meargă producţia”, fiind vigilenţi faţă de un singur „păcat”: neîndeplinirea „planului”,întârzierea la locul de muncă, abaterea de la program, încălcarea regulamentului.

Când instruirea, învăţătura, cultura anticreştină, agenţi ai viitorului Antihrist, baze teoretice ale societăţii industriale, Îl înlocuiesc pe Hristos, devenind idoli „europeni” ai sufletelor noastre, sfârşind prin a face din muncă, hărnicie, pricepere virtuţi publice, daruri „cereşti”, pentru care trăim şi murim, teologie antihristică prin care societatea ia locul lui Dumnezeu. Societatea – Zeus, „mamă” a gândurilor noastre, Marele Cenzor de conştiinţe, se revendică astfel „corect, elegant şi legal” ca Mare Stăpân cu drepturi „divine” peste popoare, înlăturând discret pe Hristos dintre oameni, trasând între El şi creştini adânca prăpastie a „drepturilor omului” de a trăi împotriva lui Hristos, de a-I nesocoti Evanghelia şi poruncile Bisericii în schimbul acordării prestigiului de „cetăţean de onoare”, „exemplu de dăruire civică”, „luptător pentru fericirea omenirii” etc, „virtuţi cu care însuşi Antihrist va amăgi lumea. Aşadar iată cum tandemul obligaţiilor şi recompenselor sociale face din fiecare slujbaş sclav al binelui obştesc o marionetă la dispoziţia poporului democrat, robot pentru care nu există: rai, iad, fericire ori chinuri veşnice; nu există Hristos, ci singurul „bine” prezent şi veşnic este „bunăstarea socială”; singurul „rai”, bucurie, fericire, destin unic şi ultim al omenirii. De aici, din această mocirlă a competenţei, profesionalismului, abnegaţiei pentru bunul mers al societăţii, ia fiinţă omul apostat cu psihologie şi trăsături antihristice, omul european, care, din prea multă jertfire pentru societatea dorită perfectă, nu mai are timp de Hristos; serviciul, funcţia, grijile profesionale îl absorb până într-atât încât nu se roagă, nu se închină, nu se spovedeşte, nu poartă grija mântuirii sufletului său, rupe orice legătură cu Dumnezeu. Aceasta e societatea ce-l scoate pe creştin din Biserică, desparte ucenici de duhovnici, făcându-se zid între creştini şi Hristos; acesta e antihristicul monstru ce foarfecă zilnic suflete şi vieţi a milioane de clăcaşi, porecliţi „salariaţi”, robi ai marii colectivizări antihristice numită „integrare europeană”, Marele Prieten al omului nou, funcţionarul european, cândva creştin, acum apostat, iar în viitor discipol-fruntaş, copil de suflet al Marelui Binefăcător al Umanităţii, integristul tătuc Antihrist al cărui „suflu nou” inspiră, însufleţeşte şi învăluie deja babilonica Europă.

Despre omul nou-Martirie Paduraru

Seara am inceput sa imi fac timp pentru mine. Nu ma cufund in bai parfumate cu lavanda si scortisoara, nu ma duc la masaj, cosmetica and so on. Ceea ce ma deconecteaza cel mai bine e u n film sau o carte. Viata fara film si carte ar fi in van.

O sa revin cu posturi despre viata de adult in adevaratul sens al cuvantului...deh...sunt om cu servici.

                           2.FIlme disponibile in diverse formate(.avi,mpg,mp4...)

                           3.Muzica 

                           4.Programe  

Turismul - Cu siguranta joburile in domeniul turismului ocupa in fiecare an o pondere larga in oferta. Gasim aici atat clasicile oferte de joburi de receptioner, camerista, bucatari si chelneri, cat si oferte mai noi, cum ar fi cele de animatori, ghizi turistici si traducatori.

Publicitate - Vara inseamna si o crestere semnificativa a vanzarilor pentru anumite produse 'de sezon'. Asta atrage dupa sine o abundenta de oferte de joburi ca merchandiseri, promoteri, sampleri, hostesse sau agenti de publicitate.

Constructii - Se stie bine ca vara e sezonul de varf al lucrarilor in constructii. Foarte multe firme de constructii cauta angajati sezonieri pe perioada verii, fie ca muncitori calificati sau necalificati, fie chiar ca ingineri sau manageri de proiect.

Comert - Comertul verii aduce in plus fata de restul anului o crestere a vanzarilor pe litoral sau in statiuni, business deplin... respectiv o inflorire a comertului stradal in orase. Aceasta crestere a vanzarilor pe anumite segmente face sa creasca si cererea pe perioada verii de vanzatoare, agenti de vanzari, si vanzatori stradali.

Munci de birou sau conexe - Joburile de vara nu se rezuma doar la domenii cu o crestere temporara a activitatii, ci au adesea drept cauza a plecarii in concedii a unui numar mare de angajati din diverse companii. Sigur, nu se va putea inlocui un manager cu o persoana angajata doar pe perioada verii, dar in schimb se cauta foarte des receptioneri sau secretare, operatori pentru call-center, operatori pentru interviuri, consultanti financiari sau chiari contabili.

Alte servicii - Cu siguranta exista o sumedenie de alte joburi pe timp de vara, pe care e mult mai greu sa le includem intr-o categorie, spre exemplu baby sitting, mother help etc.

Oportunitati pentru prelungirea venitului - Cu alte cuvinte, e multa treaba de facut pe perioada verii si se anunta multe oportunitati pentru cei care doresc sa profite de ocazie, cat a mai ramas din vara, pentru a-si rotunjii bugetul. Nu in ultimul rand joburile de vara sunt ocazii bune de a invata lucruri noi, iar uneori ele deschid calea pentru noi oportunitati de cariera.

Livia

Stimata conducere,

In mod cu totul nejustificat, berea este interzisa la serviciu. Va prezentam cateva argumente pentru care noi, angajatii, consideram ca berea ar trebui sa fie permisa la locul de munca:

1.Avem un motiv sa venim la munca.

2.Reduce stresul.

3.Imbunatateste comunicarea intre colegi.

4.Reduce plangerile cu privire la salariile prea mici.

5.Mareste productivitatea (oricine stie ca se poate lucra mult mai bine cu putin alcool la bord...).

6.Angajatii le vor spune sefilor ceea ce gandesc, nu ceea ce vor acestia sa auda.

7.Iarna se cheltuieste mai putin cu incalzirea.

8.Angajatii vor folosi pentru deplasare mijloacele de transport in comun, contribuind astfel la ocrotirea mediului.

9.Face ca angajatii sa aiba o atitudine de satisfactie asupra locului de minca: chiar daca ai un serviciu rau, dupa o bere-doua vezi lucrurile in culori mai deschise.

10.Toti angajatii si sefii arata mai bine.

11.Negocierile de salarii sunt de-a dreptul avantajoase pentru dumneavoastra.

2. Profiti de radiatiile emise de monitor pentru a te bronza pe tot corpul.

3. “Mi-ar placea sa contribui si eu, dar mi-am uitat portofelul in pantaloni!”

4. E un mod original de a demonstra tuturor ca nu esti dotat doar intelectual.

5. Poti sa iti adaugi in sectiunea profesionala, pe CV-ul si asa exagerat, “Dansator exotic”.

6. Vrei sa vezi daca e intr-adevar ca in vis.

7. Colegii nu-ti mai fura pixurile dupa ce au vazut unde le tii.

8. Distragi atentia de la faptul ca ai mai venit si beat la serviciu.

9. Da un sens cu totul nou expresiei “Iti sta parul aiurea!”

10. Nu-ti fura nimeni scaunul

preluat de pe resursadefun.ro...

Subsemnatul Penisul,solicit o marire de salariu din urmatoarele considerente:
1.Fac munca fizica
2.Muncesc la adancimi mari
3.Ma arunc cu capul inainte in tot ce fac
4.Nu-mi iau liber Sambata,Duminica sau in sarbatori legale
5.Lucrez in mediu umed
6.Lucrez intr-un mediu intunecat si prost ventilat
7.Lucrez la temperaturi ridicate
8.Prin munca mea sunt expus la boli contagioase

Cu respect,

PENISUL
____________________________________________________________________________________
STIMATE PENIS,

In urma analizarii cererii Dvs.si tinand seama de argumentele expuse, Administratia a
respins cererea Dvs.din urmatoarele motive:
-Nu lucrati 8 ore/zi incontinuu
-Adormiti la intervale scurte de munca
-Nu urmati intotdeauna ordinele Directiunii
-Nu stati intotdeauna la locul de munca si ati fost vazut dese ori vizitand alte locatii
-Nu luati initiativa
-Trebuie sa fiti presat si stimulat pentru a incepe munca
-Lasati multa mizerie in urma Dvs.la sfarsitul turei
-Nu va supuneti intotdeauna regulilor de Protectie a Muncii, nu purtati haine de protectie corespunzatoare
-Veti iesi la pensie cu mult inaintea varstei de 65 de ani
-Sunteti incapabil sa lucrati doua schimburi la rand
-Uneori parasiti locul de munca inainte sa va indepliniti sarcinile trasate
-Sunteti vazut mereu intrand si iesind de la locul de munca, carand doua colete suspicioase.

Cu sinceritate,

DIRECTIUNEA

Sper ca va placut :D .
Sursa: Email

Tiridumbadumbatiridamtiridum
Intelegeti ceva?
E dintr-un cantec
Anyway... ma gandeam sa va mai povestesc cate ceva... am chef de scris acum sunt pe toane

Multi ma intreaba ce fac eu de nu am timp sa vorbesc pe mess sau sa scriu pe blog sau mai stiu eu ce...
Principalul motiv e ca am ocazia sa "evadez" din fata calculatorului si am cu cine sa ma distrez (ceea ce nu mai depinde de calculator) si de aceea profit de asta...

Si ca sa va fac sa intelegeti mai bine... cum este o zi in Viena?

Buna dimineata pe la 8, 8:30
Mancat, spalat, imbracat
Pe la 10 ajung la firma
Plec de la firma obosita ori la 12-1 ori la 4-5 (nu am ora fixa, cand termin plec)
Ajung acasa, mananc ceva si mai stau in pat putin sau la calculator ca de aveti voi treaba cu mine
Sau mai lucrez, ori in Photoshop, ori prin Dreamweaver... cat sa am treaba
Apoi daca e vremea frumoasa (adica sa nu ploua foarte tare, torential) iesim pe afara (doar nu stau inchisa in casa si aici, nu?)
Chiar daca mai picura umpic, ploua incet, tot iesim, ca si aseara...
Aseara a plouat putin insa am mers repede la luam tramvaiul de la BILLA pana la Schottentor, am mers la Burger King, apoi pana pe Mariahilfer Strasse... ne-am plimbat asa aiurea pe acolo , am mancat cea mai buna inghetata ever cookies e cea mai buna inghetata! ...
Pe la 9 jumate cica sa o luam spre casa, dar cand am vazut cat e ceasu "aaa...ca ce facem noi de la ora asta acasa?" si ne-am continuat drumul in partea opusa pe Mariahilfer...
Am vazut magazine cu aparate foto omg omfg vreau unu vreauuuuu
Ah...in fine dupa 10 minute de lipit ochii de geam toata gasca, am pornit iar la drum pana ne-am dat seama ca ar cam trebui sa ne intoarcem, dar intoarce-te pe unde ? am mers si noi in fata pana am gasit un sofer de autobuz, cu care ne-am inteles cu greu in englezo-germana sa ne duca la un metrou ca de acolo ne descurcam
Prin metrou iarasi ca zapacitii...eram cam singuri in ditamai metroul, cum sa fim noi cuminti?
Distractie iarasi si intr-un final fericit acasa pe la... nu mai stiu cat era... 11?
Am gasit mesaj pe net de la profesoare sa mergem la ele, imbraca-te la loc si pleaca
Am mai stat pe la dansele vreo 20 de minute sa ne zica ce mai avem de facut
Si inapoi acasa... calculator, dus, somn.
Si punct.