Curva

Soarele şi-a făcut, nu se ştie cum, loc pe lângă draperie şi o bate direct în ochi.

Mormăie îmbufnată, se întinde şi-şi trage pătura peste cap.

Un miros de spermă şi lichid vaginal îi invadează nările. Strâmbă din nas şi înjurând cu năduf, aruncă cuvertura la o parte şi se ridică. Se freacă la ochi şi caută ţigările.

Futu-ţi gura mă-tii de idiot.

Clientul de aseară i-a fumat mai bine de jumătate de pachet de ţigări.

Jegu’ dracului!.

Camera e vraişte. Cu mişcări mecanice şi plictisite, strânge lenjeria şi o aruncă în maşina de spălat. Se aşează pe WC şi un jet gros de urină îşi face loc printre labii, împroşcând galben vasul. Se şterge precaută, aruncă hârtia şi rămâne pe budă, sprijinită de bazin, scoţând rotocoale de fum. Din oglindă o priveşte un chip obosit şi cu cearcăne. Privirea îi cade pe un pliculeţ cu cocaină ce stătea uitat lângă periuţa de dinţi. Zâmbeşte. Pregăteşte o linie lungă şi groasă pe marginea chiuvetei şi o trage direct cu nara. Nişte fire de păr îi intră în nas şi strănută scuipând cocaina.

Băga-mi-aş pula!.

Mai pune o linie dar de data asta ia o bancnotă de 50 de lei de pe masa din sufragerie. Trage tot şi de data asta praful se duce pe gât în jos, inflamându-i mucoasa. Dă drumul la duş şi se lasă stropită de apa caldă.

“There are nine million bicycles in Beijing,

That's a fact,

It's a thing we can't deny,

Like the fact that I will love you till I die.”

Cântă înnăbuşit în timp ce se spală cu atenţie. Degetele întind repede gelul de duş pe picioare, pe sâni, la şubţiori, pe gât, zăbovind între pulpe producând zgomote perverse. Se spală temeinic şi în forţă. Apa curge de pe ea şi umple podeaua băii de picuri.

Sună un telefon.

Da.

La patru?

Ok.

Dar de data asta nu vreau la mine.

Şi vreau 30 de grame de data asta.

La bani e OK.

Ca şi pînă acum.

Te-am pupat.

Ceau.

Pune telefonul pe masă. Îşi aprinde o ţigară. Se duce la baie, mai trage o linie şi se uită în oglindă. Lung. Prelung. Îndelungat. Oglinda tremură. Faţa ei tremură. Se cutremură şi-şi strînge fălcile. Ochii pătrund reflecţia iar reflecţia începe să urle. Urle. Zbiară. Zbiară cu scrîşnete de dinţi, cu sunete uscate, dintr-un gît sucit, strîns, strunit de infinitul pupilelor dilatate.

Stomacul i se strînge violent. Vomită direct în chiuvetă, un lichid gros, colorat, cu bucăţi de mîncare nedigerată. Se loveşte cu fruntea de robinet. Lacrimi mari îi curg pe obraji. Cad în chiuvetă şi se amestecă cu voma. Curvemeiecopilă.

Amintiri cangrenoase aduc miros de putred şi trezesc răni ce zgîrie globii oculari pe dinăuntru.

Mintea supurează, ochii curg, buzele şi obrajii îi sunt murdari şi reci de la faianţa pe care şi-a izbit chipul.

Doi gîndaci maronii, mari, urîţi, scormonitori îi caută nările.

Mizeria e înăuntru. Înăuntru e mizerie. Iar gîndacii îşi caută familia.

Singurul punct de reper este o uşă întredeschisă. Culoarul întunecat, împuţit, o strînge şi o împinge către lumină ca un uter intrat în travaliu.

Hai fetiţo! Pe tine te aşteptam.

Un rînjet animalic, galben şi urît mirositor întîmpină femeia. Copila e lasată afară.

Intră într-o cameră în care se află mai bine de o duzină de bărbaţi care stau pe canapele sau în picioare, fumează şi beau, trag cocaină şi amfetamină. Nu mai mulţi ca de obicei.

O să aibe nevoie de mai multe linii în seara asta. Ştie.

Presimte.

Simte.

În faţa oglinzii imense îsi retuşează fardul. Lîngă ea, încă trei femei fac acelaşi lucru. Rînjetul apare pe după uşă, se lăţeşte galben şi le aruncă o pungă plină cu cocaină.

Una dintre ele, care aduce foarte mult a puştoaică se repede la praf şi-şi face o linie lungă şi groasă ce o trage imediat, înecîndu-se puţin din cauza avalanşei ce i-a intrat în nas.

Pupilele i se dilată, muşchii se relaxează, un zîmbet tîmp înfloreşte pe faţa ştearsă deodată de substanţa ce îi invadează sîngele.

Se uită la puştoaică.

Se uită în oglindă.

Se uită la praf.

Şase linii o să îi ajungă.

Şase.

Şase.

Şase.

Nările o ustură, dar insistă meticulos. Nu se pierde nimic.

O uşoară ceată îi acoperă privirea.

O nemărginită uşurare îi invadează mintea şi corpul.

Îsi aranjează sutienul, alungă chipul palid şi irişii scrutători şi zboară în camera unde mugete încep să se audă de departe direct în creierul ei.

Trei mîini o trag de haine. Le împinge şi începe să danseze în faţa a patru bărbaţi.

Dansează.

Se învîrte, îşi plimbă degetele pe feţele lor îndepărtate, şoldurile provoacă erecţii, fesele trezesc pasiuni.

Colaje şi bucăţi deformate de imagini încep să i se deruleze prin faţa retinei inflamate.

Vaginul îi este invadat de cărnuri tari cărora i se opun noduri în gît şi convulsii abdominale.

Buzele îi sunt murdare de roşeaţa unui ruj. Gîtul o doare şi ustură. Sînii îşi pierd frăgezimea.

E pătrunsă, străpunsă, răpusă, supusă, ruptă.

Fibre minuscule din corpul ei cedează şi sîngele îi este violat de sucuri străine.

Mirosuri neprietenoase i se impregnează în piele.

O oră?

Două?

Trei?

Un corp ferfeniţit pierde noţiunea timpului.

Din ea curg lichide amestecate. Sînge de pe sîni, abdomen, braţe, spate, pulpe.

Sperma iese din vagin cu bolboroseli jignitoare, acuzatoare.

Anusul nu mai poate fi controlat şi ea este scuturată de un tremur dureros, incontrolabil.

Sînge, spermă, excremente se preling în scurgerea de la duş.

Apa arde urmele adînci ale unor lacrimi uitate pe obraji şi-n colţul ochilor.

Un rînjet animalic, galben şi urît mirositor îi intinde un plic gros.

Ne vedem săptămîna viitoare fetiţo.

În hol nu mai e nimeni.

Coboară scările cu ochii închişi.

Îşi aprinde o ţigară cînd ajunge în stradă.

O ploaie măruntă şi densă îi lipeşte genele.

Buzele scuipă picături de apă şi salivă.

O linie.

O linie.

Două.

Se trage într-o străduţă, lîngă nişte tomberoane.

Mirosul de gunoi putrezind, de jeg, de moarte o împresoară. Sună dureros de familiar. Sună a vis.

Sună a durere.

Sună a EA.

Desface plicul de plastic şi-şi pune pe mînă o grămăjoară de praf alb.

Se trage lîngă tomberoane şi lasă gustul fetid al mizeriei să-i pătrundă în carne.

Îşi strînge picioarele sub ea, măinile cuprind gambele, fruntea se aşează pe genunchi.

Tremur. Frig. Frică.

O mînă micuţă îi trece prin păr.

Nişte aşternuturi albe şi imaginea unui coşmar cu monştri sunt aduse de o fetiţă ce se uită la ea cu ochii mari şi pupilele dilatate. Lacrimile sunt mai mari decît picurii de ploaie.

Şi ploaia se opreşte în dreptul copilei ce plînge alb-negru.

Într-un canal, apa cară spermă, excremente, sînge şi lacrimi.

De ceva timp nu mi-am mai varsat gandurile...si a fost bine...am fost fericit...sunt fericit....insa mi-a lipsit ceva,niste discutii, niste dialoguri...cu mine.

E atat de frumos sa fii fericit, dar e si mai frumos sa crezi asta

cu adevarat...caci fericirea e relativa, si depinde

doar de modul in care noi privim lumea din jur... si acum o privesc cu blandete, surazand in timp ce vantul imi dezmiarda cicatricile.

E atat de frumos sa fii fericit alaturi de cei din jur... sa fii intr-o permanenta betie de fericire... sa fii in apogeul efectului produs de

drogul numit "fericire"...

si ma gandesc cu stupoare la momentul sevrajului.

P.S.:Asta am scris-o intr-o evadare a bestiei, intr-un moment in care am lasat sa ia controlul smintitul din mine

IMI LIPSESHTI. in sfarshit, duminica. m-apuca un avant muncitoresc timpuriu shi ma pun in mishcare... am frecat/ curatzat/ lustruit prin zona. imi fac de lucru. socializez. degeaba... tot NU eshti in proximitate. las ca nu mai e mult pana... alta saptamana de zilier pe plantatzie... not yet. pana atunci cei trei motani obezi pe care-i remarc cu oarecare condescendentza dupa a 5-a bere ma linishtesc in caz ca-mi faceam griji c-o sa dureze perioada de acalmie prin vastele apartamente proaspat curatzate de truda cotidiana a celor trei. sau doi? ce mai conteaza? UNDE ESHTI???

niciun semn. acalmie... complicata cu oarecare scadere ingrijorator de rapida a proviziilor. s-a lasat racoare, s-au stins ultimele lumini intarziate, s-au dus shi ultimele picaturi de rabdare trudita... somn ushor, iubitule! au mai trecut mai bine de 48 de ceasuri...

 shi a trecut shi 8 martie...