Citeste articolul

Citeste articolul

Privită prin prisma omului de rând, dorinţa vicepreşedintelui P.N.L., Teodor Meleşcanu, pare o glumă proastă. Care vine, culmea, la puţin timp după ce parlamentarii au avut grijă să-şi sporească, pe ultimii metri, veniturile şi aşa destul de substanţiale. Şi, mai ales, în timp ce sindicaliştii, enervaţi de veşnicele promisiuni ale lui Răzgândeanu, ameninţă cu blocarea activităţilor în mai toate sectoarele. Peste toate, nimeni – nici măcar membrii Guvernului – nu cred că o asemenea ordonanţă poate aduce ceva bun. În definitiv, un ministru – altul decât Adormţei, desigur – poate bloca proiectele populiste, la fel de bine cum îşi poate spune punctul de vedere în plenul Parlamentului. Ceea ce, nu-i aşa, i-ar absolvi pe liberali de vină. Altfel, în ipoteza că o asemenea ordonanţă trece, ne-am putea trezi, simplu, că va rămâne în vigoare mult timp. Nu că i-ar deranja pe penelişti...

Citeste articolul

Foto: Sorin Lupşa, presidency.ro

"Aş vrea să fac precizarea că efectul eventualei lipse de responsabilitate a Guvernului, a Parlamentului şi a sindicatelor poate fi acela de a aduce criza la noi acasă, iar cei care vor fi afectaţi de eventuala iresponsabilitate vor fi exact cei pentru care se clamează acum grija, adică oameni cu venituri mici din sistemul de educaţie, profesorii, vor fi afectaţi funcţionarii publici, vor fi afectaţi pensionarii, vor fi afectaţi cei 530 de mii de cetăţeni români care au credite în valută de peste 20.000 de euro şi care totalizează la bănci împrumuturi de aproape 14 miliarde de euro; vor fi afectate întreprinderile mici şi mijlocii, care, de asemenea, au credite în valută de circa 14 miliarde de euro".

Declaraţie de presă cu privire la mineriada parlamentaro-sindicală

" Fac un apel la responsabilitate către Guvern, Parlament şi sindicate. Deprecierea leului a fost generată de: competiţia dintre Guvern şi Parlament, care s-au întrecut în a da cât mai mult sindicatelor, de declaraţiile contradictorii ale membrilor Guvernului şi de reacţia sindicatelor, care au anunţat revendicări nerealiste în ceea ce priveşte salariile. Conflictul dintre Guvern şi sindicate poate aduce criza la noi acasă! Aceştia trebuie să fie prudenţi şi responsabili! Sistemul bancar românesc este solid, datorită politicii prudente a BNR, iar toate băncile noastre sunt într-o situaţia bună. Dar oricât de solid ar fi sistemul nostru bancar, el se află într-un mediu instabil, cel internaţional. Avem şanse minime să fim afectaţi de ce se întâmplă pe pieţele internaţionale dacă suntem responsabili şi prudenţi "

Este normal ca toţi să îşi dorească salarii mai mari, însă o majorare salarială de 50% la pachet pentru toată funcţionărimea, nu numai că este imposibilă, dar este şi discriminatorie pentru salariaţii din cadrul aceluiaşi sistem. O majorare de 50 la sută ar însemna pentru unii funcţionari din posturi de conducere un plus de câteva mii de lei la salariu, iar pentru bugetarii de rând o creştere de câteva sute de lei. Greva de avertisment a funcţionarilor de ieri, ce va fi urmată probabil de protestele personalului din sistemul sanitar şi a altor categorii de bugetari este inutilă. Inutilă pentru că o creştere de salariu cu 50 la sută este nerealistă în orice domeniu de activitate. O astfel de creştere ar fi justificată în condiţiile în care şi calitatea serviciilor şi performanţa ar creşte în aceeaşi măsură.

Dacă solicitările sindicaliştilor ar fi onorate ar duce România în colaps. Şi nu pot fi. E un soi de şantaj, liderii sindicali profitând de slăbiciunea Guvernului în preajma alegerilor. Tocmai de aceea, răzmeriţa sindicală miroase a politică. Iar faptul că majoritatea liderilor de sindicat au fost, la un moment dat, membri ai unui partid politic, ba chiar au practicat traseismul politic, lasă impresia că aceştia sunt implicaţi în jocuri de culise. Jocuri politice ieftine în care masa de sindicalişti este folosită fără nicio jenă ca mijloc de schimb. Un troc ieftin din care ar avea de câştigat doar cei care vin din partea sindicatelor la masa negocierilor. Iar sindicaliştii se lasă manipulaţi într-o luptă din care ştiu că nu au cum să câştige. Pentru că solicitărie lor sunt mai mult decât irealiste.

Însă, când aud că directorul ANRE are un salariu anual de 50.000 de euro, zău că îmi vine să cred că ar trebui să ieşim toţi în stradă.

Preşedintele Cartelului ALFA a declarat, marţi, la mitingul din Piaţa Constituţii, că liderii sindicali solicită o lege a salarizării unice pentru bugetari.

Gheorghe Barbu, fost ministru al Muncii, a afirmat că e de acord şi mai mult, că PD a elaborat o asemenea lege încă din 2000, dar n-a avut susţinere. Deşi era în Internaţionala Socialistă, ca şi PSD.

Ce părere-aveţi? Salarizare unică pentru întregul popor, spre comunism, în zbor!

Vă doresc vizionare plăcută!

Tăriceanu vrea ca miniştrii să discute cu sindicatele în legătură cu riscurile creşterii salariilor
Primul ministru Călin Popescu-Tăriceanu i-a mandatat pe miniştri să discute cu sindicatele din domeniile lor şi să facă un "apel la solidaritate" în privinţa riscurilor pe care le implică majorările salariale.

Volumul tranzacţiilor cu cardul a crescut cu 17% în al doilea trimestru
Volumul tranzacţiilor cu cardul a crescut în al doilea trimestru al acestui an cu 17% faţă de primele 3 luni, până la 3,08 miliarde lei (846 milioane euro), cel mai mare avans - de 30% - fiind înregistrat pe segmentul plăţilor directe cu cardul la comercianţi, arată datele publicate vineri de BNR.

Funcţionarii publici din Confederaţia "Sed Lex", cărora li s-au alăturat cei de la Sindicatul Naţional al Funcţionarilor Publici (SNFP), au anunţat că intră în grevă generală de joi, fără fazele preliminare.

Ei revendică, ostentativ, o majorare a salariilor cu 50 la sută plus unu, după ce Parlamentul a votat în unanimitate majorarea salariilor profesorilor cu 50 de procente.

Cum spuneam şi ieri, reacţie în lanţ previzibilă.

Şi iresponsabilitate generală.

Declaraţiile şefului BCE au depreciat euro până la un nivel minim al ultimelor 13 luni
Euro s-a depreciat, joi, până la un nivel minim nemaiatins din 7 septembrie 2007, de 1,3748 dolari, după ce preşedintele Băncii Centrale Europene (BCE), Jean-Claude Trichet şi-a exprimat temerile cu privire la creşterea economică europeană şi a vorbit despre o temperare a inflaţiei, scrie AFP.

Finanţele au plasat obligaţiuni pe cinci ani de 411,2 milioane lei, la un randament mediu de 10,61%
Ministerul Economiei şi Finanţelor (MEF) a plasat, joi, obligaţiuni de stat de tip benchmark pe cinci ani, în valoare de 411,23 milioane lei (circa 109,4 milioane euro), la care va plăti un randament anual mediu de 10,61%, superior celui de la ultima licitaţie de acest tip, a anunţat banca centrală.

Nota 1: Vorbind de consecintele asupra economiei a valului de bani cu care politicienii vor, in pragul alegerilor, sa-si refaca imaginea, cam botita, nu pot sa nu pomenesc iresponsabilitatea cu care dl. Mircea Geoana promitea, astazi, cate 25.000 de euro romanilor care lucreaza acum in strainatate si accepta sa se intoarca acasa. Nimeni nu stie exact cati sunt, probabil vreo trei milioane. Daca numai o suta de mii, adica 3-4% dintre ei, primesc acesti bani, ajungem la 2.500.000.000 euro. Aduce dl. Geoana de acasa acesti bani? Sau vrea, daca va ajunge prim-ministru, ceea ce nu cred, sa ne jupoaie si de piele?  

Nota 2: Nu pot uita racnetele cu care a raspuns un "lider financiar si politic" cand un ziarist l-a intrebat unde a facut liceul, intrebare justificata de calitatea de student in anul III, declarata de respectivul. Uitase unde l-a facut? sau...... 

În mod tradiţional, la începutul fiecărui an sindicatele profesorale ameninţă cu grevă autorităţile Republicii Moldovei, acţiuni cu un caracter mai mult simbolic decât o ameninţare reală. În marea lor majoritate, şcolile din capitală nu depind de bugetul de stat, ci de fondurile şcolare, care depăşesc uneori alocările de la buget, iar cadrele didactice sunt prea pragmatice pentru a abandona orele de dragul unor „idealuri" sau salarii ai profesorilor din şcolile profesionale sau cele internat.

Aşa cum se întâmplă de obicei, şcolile cu o capacitate de autofinanţare suficientă, vor refuza să se alăture grevei, chiar dacă vor accepta organizarea unor pichete sau mitinguri modeste în scuarul Teatrului de Operă şi Balet.

Lipsa solidarităţii profesionale, inexistenţa unei organizări corporatiste pe criterii profesionale, sau cel puţin unor asociaţii construite pe principii diferite decât cele sovietice, va menţine în continuare sistemul de învăţământ pe un punct critic. Nimic nou pe frontul de est...

COMUNICAT

Artistii si salariatii din ramura cultura intra in a treia saptamana de proteste

Pichete la nivel national

Actiunile de pichetare organizate de artistii si salariatii din ramura cultura – afiliati la Federatia Sindicatelor Artistilor Interpreti din Romania (FAIR), Uniunea Sindicatelor din Institutiile de Spectacole (USIS) si Federatia Sindicatelor Bibliotecarilor din Romania (FSBR) – continua saptamana aceasta, conform calendarului, cu proteste in principalele orase in care cele trei federatii au reprezentanti.

Miercuri, 27 august 2008, sediile prefecturilor din Arad, Brasov, Cluj, Constanta, Craiova, Galati, Iasi, Oradea, Ploiesti, Sibiu, Timisoara, Targu Mures si Ramnicu Valcea vor fi pichetate intre orele 14.30 – 16.30 de grupuri de aproximativ 50 de persoane – artisti si personal tehnic – in semn de protest fata de proiectul de norme metodologice privind aplicarea Legii 353/2007 elaborat de Ministerul Culturii si Cultelor.

O actiune similara va avea loc si la Bucuresti, in fata sediului MCC, in acelasi interval orar. Sindicalistii afiliati la FAIR, USIS si FSBR vor fi insotiti de aceasta data de doi cai si calareti cu costumatii western, plus cascadori si motociclete.

Aceasta este a treia saptamana de actiuni de strada de mica amploare menite sa atraga atentia asupra efectelor dezastruoase pe care le-ar avea adoptarea normelor in actuala varianta promovata de MCC asupra lucratorilor din institutiile de spectacole si concerte. Seria pichetelor se va incheia saptamana viitoare si, daca Ministerul Culturii va continua sa ignore punctul de vedere al sindicalistilor din ramura cultura, se va trece la organizarea unui miting de protest in Capitala la inceputul lunii septembrie.

Mentionam faptul ca Ministerul Culturii si Cultelor a inaintat Consiliului Economic si Social proiectul de norme metodologice in varianta initiala, respinsa de sindicalisti. Pana la acest moment nu a fost stabilit un calendar de negocieri intre cele doua parti astfel incat sa se poata ajunge la un compromis in timp util si sa se evite escaladarea conflictului pana la declansarea grevei.

Departamentul Presa BNS

 Foto: www.perfectpeople.ro, Cătălina Filip, www.afan.ro

După câteva ore de discuţii suplimentare, s-a semnat protoclul Guvern-Patronate-Sindicate, privind creşterea ritmică a salariului minim, la jumătate din salariul mediu, adică 1325 de lei, până în 2014, începând cu octombrie anul acesta, când va creşte de la 500, la 540 de lei. Iar de la 1 ianuarie, salariul minim brut va fi de 600 de lei. Iniţial, sindicatele solicitaseră majorarea din cursul lunii iulie şi au acceptat propunerea Guvernului, una strategică.

Conform declaraţiei liderilor confederaţiilor sindicale, Bogdan Iuliu Hossu, Cartel "ALFA", Iacob Baciu, CSDR, Dumitru Costin, BNS, Marius Petcu, CNSRL-Frăţia, Ion Popescu, MERIDIAN, protocolul semnat este chiar unul strategic, întrucât el constituie un veritabil acord tripartit şi prevede, pentru prima dată, obligativitatea continuităţii guvernamentale în planul acordului social.

Liderii sindicali au semnalat faptul că protocolul duce la pace socială şi oferă atractivitate pentru investitori, şi au arătat arătat că, pentru prima dată, creşterea salariului minim face parte dintr-o strategie de dezvoltare economică.

Premierul Călin Tăriceanu a arătat că protocolul este în acord cu prevederile Guvernului liberal, vizînd creştere economică şi locuri de muncă bine plătite, în aşa fel încât să nu mai existe salariaţi asistaţi social şi totodată, să se reducă migraţia forţei româneşti de muncă. Totodată, protocolul este un rezultat al posibilităţilor economiei reale şi nu o forţare a ei de natură să afecteze cursul dezvoltării. Premierul a precizat că importanţa acestui protocol tripartit constă în corelarea obiectivului de creştere economică şi a celui privind creşterea nivelului de viaţă.

Prima zi de după concediu i-a priit primului ministru, care tot astăzi a venit la serviciu cu o maşină de colecţie. Am putea spune că astăzi am consemnat moartea luptei de clasă în ţara noastră.

Toti am auzit cererea presedintelui de a reduce cu 50 la suta numarul de angajatilor politiei rutiere. O clasfic ca o masura populista, la fel ca si mediatizarea cazurilor de coruptie "in proportii mari" in invatamint si medicina. Se pune intrebarea: cum ar trebui sa traisca un bugetar in Chisnau avind venit de 1000-2500 lei pe luna?

Cred ca solutia ar fi salarii decente pentru bugetari si apoi atestari, reduceri si invinuiri "ca sint corupti". Pentru acesta ar trebui reformarea sindicatelor, sau aparatia unei structuri sindicaliste noi. Nu putem pe deplin invinui doar guvernarea de faptul ca nu ridica salariile atit timp cit nimeni nu le cere aceasta.

Sindicatele acutale s-au compromis, se simt comod in oficile bine amenajate, se odihnesc din cotizatiile mebrilor sindicali pe la statiunile balneare de elita, se "activeaza" numai cind vine comanda  sau semnalul de sus ca va fi o indexare a salariilor.

E rau ca nici un partid din actiuala opozitie nu lanseza un proiect sindical. Toti merg doar pe idei grandiaose referendumuri, mediatizarea incalcarii drepturilor etc. Tema impunerii bugetarilor (care in mare parte is intelecutali) de a lua mita din cauza salariilor mizerabile nu e ste interesanta (pina cind?) pentru miscarile politice din Moldova. Probabil fiindca necesita eforturi concrete , o echipa de juristi biuna, o companie de promovare a miscarii sindicale, apararea permananta si continua a membrilor miscarii sindicale si cererea contiinua de imbunatarie a conditiilor de minca, intretinerea relatiirlorr cu miscarile sindicale care au un nume (din UE, SUA, etc).

Sper totusi ca se vor trezi acei care inteleg ca pentru a cere de la om trebuie sa-i dai ceva in schimb si schimbul sa fie echitabil. In sectorul privat situatia pe alocuri e mai buna, in acest context, chear fara implicarea sindicatelor, deoarece un manager bun intelege ca angajatii sind "gainele care aduc ouale de aur". Dar oricum, peste tot sindicatele bune isi au locul lor...

Problema infiintarii de sindicate preotesti in sanul Bisericii Ortodoxe Romane

În legătură cu iniţiativele unor preoţi din diverse zone ale ţării de a înfiinţa sindicate ale clerului, Patriarhia Română face următoarele precizări:

Iniţiativa înfiinţării de sindicate ale preoţilor este necanonică, nestatutară şi nelegală. Conform modului de organizare şi funcţionare al Bisericii Ortodoxe Române, problemele şi doleanţele preoţilor trebuie exprimate şi discutate în conferinţele protopopeşti lunare, cercurile pastorale, şedinţele Permanenţelor Consiliilor Eparhiale, conferinţele pastoral-misionare eparhiale trimestriale, şedinţele Sinoadelor Mitropolitane şi cele ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, nu în sindicate de factură laică.

În general, se constată că iniţiativele de a înfiinţa sindicate preoţeşti aparţin unor preoţi care sunt ispitiţi de duh de răzvrătire, de dezbinare şi ieşire din disciplina şi comuniunea bisericească.

Preotul nu este angajatul laic al unei societăţi comerciale, ci este investit de ierarhul său cu responsabilitatea unei misiuni sfinte care are ca scop mântuirea şi slujirea comunităţii de credincioşi pe care o păstoreşte. El nu poate face grevă, lăsând copiii nebotezaţi, mirii necununaţi, bolnavii nespovediţi, morţii neîngropaţi şi credincioşii neîmpărtăşiţi pentru că are salariul prea mic.

De altfel, salariul preoţilor nu este negociabil, deoarece acesta este stabilit prin Legea nr. 142/1999 privind sprijinul Statului pentru salarizarea clerului, care acum se află în stadiul de amendare şi aprobare în Parlament. Întrucât sprijinul oferit de Stat pentru salariul clerului este completat din contribuţia credincioşilor, un sindicat al preoţilor este implicit îndreptat şi împotriva propriilor enoriaşi.

Iar, conform Legii sindicatelor nr. 54/2003, personalul de conducere nu se poate organiza în sindicate. Ca atare, preoţii, fiind conducători ai parohiilor, nu se pot organiza în sindicate.

Pentru clarificarea şi rezolvarea problemelor de orice fel ale preoţilor, Patriarhia Română recomandă fiecărei eparhii consultarea şi identificarea unor soluţii practice de solidaritate între parohii pentru sprijinirea preoţilor, în primul rând, a celor din parohiile sărace.

Biroul de presă al Patriarhiei Române ciatata de http://www.m-ol.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=3694&Itemid=9

foto> http://www.informatiacluj.ro/_files/594965_IMG_5981.JPG

"Pai, vezi ca iar ai o reclamatie. De data asta una, martora in lumea virutala, cica de ce nu-i raspunzi la mailuri, la offlineuri si de ce nu-i descifrezi visele de amor. Acorda-i te rog putin din timpul tau atit de liber, mai zice Presedintele, bag-o in seama pe fatuca asta, fa-i ceva, ca vrea sa ne saboteze sediul si eu m-am cam saturat sa pun geamuri la ferestre din cauza prostiilor tale." Ma uit la ferestre, in locul unde trebuiau sa fie geamuri, vuia vintul ca la balamuc.

Si presedintele se intoarce pe calciie si pleaca. "O rezolvi, da?", mai zice. Presedintele e un om foarte bun, dar are si el o limita. Cit sa mai citeasca timpenii scrise pe hirtie roz? Avea si el dreptate.

Iau ravasul si citesc.

"Catre Scriitorul Cel mai Clandestin..."

Ma opresc. Wow, eram si eu cel mai cel dintre toti cei, adica cea mai cea dintre toate cele clandestine, deci pe bune reprezentativ/a pentru sindicatul meu, incropit departe de cenaclurile literare in care batalia pe muze era mai ceva decit cea pe amarastenii pui de la Gostat. Ma intreb si-acum dupa 910 zile prin ce tertipuri o fi gasit prostanaca asta sediul, fiindca si ala era clandestin. Autentic de clandestin, deci reprezentativ.

"Domnule..."

nu putea fi alt domn in incaperea asta decit eu. Pacat ca eram femeie. Supergentleman in scriitura, dar femeie in batatura. Femeia-domn. Cu crizele de rigoare, de personalitate, de boala, de trefla, de foaie verde, de frunza albastra. Ma deghizasem social, ca sa derutez prostanacele care puneau botul la domnii din realitate si nu le mai trecea dupa aia. Eram reprezentantul perfect al asteptarilor lor, al viselor, al dorintelor, al fantasmelor si al masturbarilor lor. Dar, din nefericire, eram femeie. Mi-era si mila de mine ca trebuia sa citesc asemenea scrisori roz. Nu numai ca nu scrisesem asa ceva in viata mea, tragedia era ca, de obicei, le primeam roz si cu inimioare de la barbati. Sa primesc in schimb una de la o femeie, era prea mult chiar si pentru mine. Catastrofa sentimentala. Numai ca de data asta chiar eram pe dinafara.

Cel mai reprezentativ pacat pe care-l poate face un scriitor clandestin este sa se dea drept altcineva in scris si sa fie crezut apoi de un cititor care nu mai vrea sa ramina anonim, ci sa-si exprime dorinta ca l-ai inteles si ca pentru el ai scris, pe el l-ai inteles si de unde-i stii povestea. De unde-i stii povestea asta il riciie cel mai tare, in afara de o coincidenta izbitoare, daca nu cumva ai facut sapaturi, atunci sigur, absolut sigur, il cunosti. Drept pentru care nu mai poate fi anonim, cititorul carevasazica, iar tu trebuie sa fii ala careia i-ai povestit-o la colt de strada pe cind spargeai suparat seminte si de draci in loc sa maninci miezul il aruncai si-nghiteai cojile.

Asa si cu prostanaca asta.

"Domnule,

stateam asa... pe scaun, cu fata la luna, era o luna plina, cu ochii pe un ecran din ce in ce mai neinteles. imi regret profund ignoranta. eu nu pot sa pricep cum, printr-un simplu unghi de 90 de grade, poti declansa o asemenea metamorfoza.

uite ca acum imi vine in minte un gand nastrusnic: poate ca atunci... acolo... cand priveam inainte si incercam sa-mi reprim nevoia de a-mi intinde bratul drept... cand ochii mi-au fost ispititi - pentru o clipa - de prezenta  de langa mine... de ce? de ce am ezitat ? de ce m-am oprit?de ce mi-am frant gestul? de ce mi-am infrant privirea?"

Parea ca vrea sa se sinucida, da nu intelegeam cauza si mai ales de ce trebuia sa citesc eu asa ceva. Poate ma cunostea de undeva. Sa citim mai departe.

„nu stiu daca ai citit mesajele de pe mess. iti spuneam ca ti-am lasat un mail neterminat in draft.  ti-am mai presarat niste semne... e o zi suspect de frumoasa. nu vreau s-o tulbur cu lecturi antisolare. azi soarele e suspect de prezent orasul e suspect de insorit, orasul are un parc. unul obisnuit. ca toate celelalte... parcul are un copac fermecat. (altfel decat ceilalti copaci). copacul are o banca fermecata. banca fermecata trebuie sa ma aiba pe mine. azi. in traducere libera: ma duc sa ma plimb! spre si in parc (si mai ales in jurul...). o sa ma asez pe banca mea si o sa ma gandesc la povestea ta. hai ca ma grabesc! nu vreau sa-mi apuna soarele in cine stie ce gaura neagra..."

BRRRRR....  

Ce semne? Ce poveste? incep eu sa-mi rod din nou creionul intre masele. Care dintre povestile clandestine (si deci reprezentative) pentru sindicatul din care faceam parte derutase neuronii acestei prostanace?

Cuvintele cheama realitatea, spunea Sorin Stoica, unul dintre scriitorii care avea mereu dreptate.

Bine, dar nici chiar asa. Citesc mai departe, scrisoarea era lunga si ma plictisea, se mai povesteste in ea despre un zbor lacom, despre o moarte clinica, despre faptul ca ea si cu mine eram martori la superlativ, bine ca nu eram si penticostali, si se incheie cu domnule, vreau sa va cunosc, altfel ma pun in fata liniei tramvaiului 41 si acolo voi sfirsi. Presedinta o avea in singe pe Anna Karenina, nu voia sa sfirseasca oricum, ci iubindu-ma pina la moarte, demonstrindu-mi cu un rinjet de sub sinele celui mai rapid tramvai din capitala ce inseamna sa te sacrifici pe altarul dragostei. Bine, treaba ei, dar de ce pentru mine?

Ce puteam sa fac? Atit m-a dus mintea: sa-i raspund. Cam din topor. Am fost badarana la faza asta, stiu. I-am zis rece si la obiect. Alo, sint scriitorul clandestin cutare, de sex feminin, scrie si in buletin. Nu exista nici un domn in ecuatia asta. Ori daca e, nu sint eu ala. Daca vrei te cuplez insa cu cineva care s-ar potrivi cu dorintele tale venale, hai sa ne intilnim sa vedem daca intri in tiparele fizice cerute de croiala unei sotii. Asta da caz rezolvat, am dat din pletele mele satisfacuta si mi-am pus creionul deoparte.

Ai rezolvat? baga repede capul pe usa Presedintele Scriitorilor Clandestini.

Cred ca da, i-am spus. Nu-ti face griji.

Asa, bravo. Nu trebuie sa fim deconspirati, ori sintem clandestini, ori ce mama naibii.

Oricum, il intorc eu din drum, musiu le presedinte, am cistigat pariul ala de l-am pus impreuna, vreau sa-ti onorezi premiul. Aceasta scrisoare roz bombon este dovada. Actiunea „cum sa prostesti pe net" s-a incheiat.

Esti un om foarte rau, mi-a spus Presedintele. Nu stiu ce-o fi cu tine, cine a fost de vina, cine te-a mintit, dar simt eu ca esti un om foarte rau si daca n-ai fi scriitor clandestin, zau daca as vrea sa am de-a face cu tine.

Uite un om care gindeste. Un om pentru care scrisul e mai presus de caracterul infect al omului. Totul pentru arta. Totul pentru clandestinitate. Pai, bine eu tot n-am inteles de ce daca tot mi-am dus misiunea la bun sfirsit acum mai avea cineva ceva de comentat. de fapt sloganul ar fi trebuit sa fie Totul pentru misiune, dar se pierduse si asta prin straturile de bunatate ale Presedintelui Sindicatului Scriitorilor Clandestini. Pina la urma umanul invinsese.

Nu se poate, dra, sa-ti bati joc de un om in halul asta. Unde te trezesti?

Chiar as vrea sa ma trezesc din aceasta situatie absurda, dar la nici doua zile dupa raspunsul meu sec la ravasul ei subversivo-amenitator (pentru mine, nu pentru ea), apare la Sindicatul Scriitorilor Clandestini insasi fana mea numero uno, invitata de je, ca decit sa raspund la atitea offlineuri si mailuri si sa mai primesc scrisori cu hirtie roz de-mi vine sa le maninc pe post de bomboane, mai bine beau o cafea cu Anna Karenina si-o conving sa lase tramvaiul 41 pe shinele lui.

Martora n-a crezut pina in ultimul moment, adica pina cind i-am deschis usa de la sindicat, ca sint femeie. Credea ca mint ca sa scap de ea. Si io pe-acolo o scriitoare clandestina. Cu o fana sarita de pe fix, dar sensibila ca o meduza. Si lipicioasa tot ca ea. Bine ca nu era caracatita, pentru ca ceva mai tirziu, sau mai precis acum 469 de zile, dupa ce-am trecut la un sindicat mai puternic, deci iesisem cumva din clandestinitate, am dat peste o caracatita in toata regula, dar asta e alta poveste, pe care o sa vi-o spun altadata, dupa ce voi parasi sindicatul puternic pentru altul si mai puternic. Deocamdata, deschid usa si dau peste Martora, care arata intr-adevar a martora, un par blond, rasfirat spre plesuv, o pielea alba spre albastruie, niste ochi rataciti in orbite, dar sinii, ei bine sinii, pieptul ala cu care a intrat in casa peste mine, mai sa ma darime si sa ma imprastie pe podea, ugerele alea sa le iei la palme pina le inrosesti si nu altceva, sa le innozi apoi la spate sa stea cuminti, ei bine, acele umflaturi basicate ca niste bule pustulate m-au zapacit atit de tare incit barbatul din mine a vrut s-o dea afara. Orice barbat ar fi fugit mincind pamintul la vederea acestei martore cu veleitati de presedinta. Ar fi fugit fara sa se uite in urma. Ar fi fugit sa-si salveze viata, sa nu fie sfarimat intre titele alea apocaliptice. Forrest Gump e minciuna pe linga ce-ar fi fugit barbatul ala. Mai degraba s-ar fi insurat din nou cu proaspata-i sotie divortata decit sa-si umple viata cu sinii imensi ai aleia. Si chiar de-ar fi fost vatman pe 41 n-ar fi putut sa faca un gest de marinimie fata de ceilalti barbati, fiindca pustulele alea care se balanganeau in stinga si in dreapta ar fi putut opri doua tramvaie deodata care veneau din directii opuse. Asa ca nu e de mirare ca eu, un simplu scriitor clandestin, am avut tendinta sa-i trintesc usa in nas, ptiu, ca era sa spun pe piept. Chiar ca sint rea! Are dreptate presedintele meu... dar aici nu este vorba despre pieptul Martorei, ca pina la urma poate exista manelari care sa aprecieze acest belsug mamar.

Martora e dezamagita. Cred si eu. La ce barbat fascinant paream in povestirile mele clandestine, a dat peste o miniona cam plictisita de mutra si coincidentele ei.  Vedeti voi, sediul Scriitorilor Clandestini era pe linia lui 41, la nu stiu cite statii de un debarcader pe care Presedinta Prostanacelor se plimba mereu cu miinile in buzunare asteptind rasariturile sau apusurile, de soare fireste, ca oricum pentru ea toate erau la fel. Visa, se plimba, cauta banci fermecate, eventual cu spiridusi pe sub ele care s-o piste de chiloti sau s-o traga de mustatile blonde, sau parca erau totusi satene, care se zareau prin ei, nu ca le-as fi vazut, dar am imaginatie, si-aia tot clandestina, nu va impacientati. Adica ce-ar fi facut orice visatoare de 15 ani, numai ca asta se indrepta vertiginos spre 30 si tot cu coincidentele gramada dupa ea. Ba ca a stat in copilarie in acelasi bloc in care era sediul Sindicatului Scriitorilor Clandestini, dar nu stiu ce legatura avea asta cu faptul ca Prostanaca se indragostise de un barbat care nu exista, ba ca barbatul despre care scrisesem eu era de fapt unul pe care-l iubea ea, la fel nu pricepeam o iota astfel incit am inceput sa-mi rod o unghie pesemne sa par foarte preocupata de deziluziile ei sentimentale pe care in fapt nu dadeam doi bani.

Doar atita imi dorisem. Sa-l multumesc pe presedintele meu si sa fac o fapta buna. Adica Presedinta sa vada ca scriitorul clandestin exista si ca nu e barbat. In rest, balmajelile ei despre tramvaiul 41, banci, incoerente sentimentale, vraja marii si alte sedinte de-astea de bloc m-au facut sa scot si eu la inaintare un "te inteleg" hotarit si un "sint alaturi de tine in aceasta incilceala a mintii tale, am trecut si eu pe strada aceasta cu cotloane marunte si ale dracu, dar pe urma, mi-am revenit, am vazut ca e un semafor mai incolo si culmea si o zebra pe care sa pot trece pe partea cealalta si nici n-am cazut in nas, nu s-a auzit, logic, nici un poc, off sau vai ca n-am avut de ce..." De fapt, gindeam ca dupa asta o sa-si vada dracu de viata ei. Ti-ai gasit.... dupa trei ani inca mai cauta barbatul ala din povestea mea clandestina si viseaza sa se intilneasca pe debarcaderul cu pricina cu stafia lui, care e de fapt a mea. Sau invers. Ca oricum greu au inteles unii, mai ales unele, care e barbatul si care femeia din toata nebunia asta.

Si asta numai din cauza presedintelui de Sindicat care mi-a spus intr-o zi: ia scrie o poveste despre mine ca si cum as scri-o io! Numai ca je am scris o poveste despre mine in care ziceam in loc de "sint atenta" "sint atent", in loc de "sint lasha" "sint lash", in loc de am fost o "idioata de romantica", "am fost un idiot de romantic.... "

V-ati prins?

Doamne, cite coincidente... Suspect de multe coincidente, ca si soarele, ca si copacul, ca si banca, ca si intreg universul. Un univers de coincidente stupide si suspecte ca legi normative in Partidul Prostanacelor. 

Cit de mult m-a iubit prostanaca asta si eu m-am comportat ca un barbat nenorocit si-am lasat-o nenorocita si cheala, pesemne, pe veci. Cit de mult m-a visat si eu am ris ca o nenorocita. N-o sa mai pup o asemenea pasiune ever again.

nu-i nimic, uite-asa apar partidele. de draci. de razbunare, de foaie verde. de spleen. de piatra seaca. de cine iubeste si lasa. e si asta un scop pina la urma. suspect, se intelege.

Eu zic ca un om real de stanga are constiinta si nu numai interese politice (politicianiste) vis a vis de accederea si supravietuirea prin orice mijloace la tabloul de comanda. De ceva vreme polemizez neoficial cu anumite personalitati sau (sper) viitoare personalitati a stangii romanesti pe marginea multitudinii de subiecte de competenta stangii ce abunda recent in societate (mass-media) si obligatia lor (noastra..) de a le lansa ca si subiecte nationale de dezbatere si solutionare. Evident ca accentul era pus pe cronicul-patologicul-impotentul imobilism a actualei conduceri social democrate, pe incapacitatea acesteia de a recunoaste si a reactiona eficient la acesti stimuli. Oamenii astia de fapt in afara de salvarea propriului fund nu au absolut nici o durere (tot acolo...) raportata la conduita ce ar trebui sa o aibe un om politic modern de stanga. "Parvenitism politic cu fatza umana", cu alte cuvinte...

Revenind, desi ma consider un open mind, un militant intelectual autentic de stanga, pun interesul national deasupra celui de moment si ca atare, referindu-ma la ultimele pusee greviste din Romania nu pot sa nu constat ca intram intr-o sarabanda (vrie) de revendicari ce nu se fundamenteaza pe nici un criteriu economic, prin puterea negativa a exemplului riscand sa indepartam potentialii investitori tip "green field" ce amusina pe la granite, amanetand viitorul nostru si a copiilor nostri... Si pentru ce?... Pentru neaparata, obligatoria si dictatoriala impunere a unor fantasmagorice crestere de venituri salariale... Sindicatul de la Dacia vazandu-se cu sacii in caruta s-au ascuns acum prin porumbi la rontait, dar altii si altii prin, puterea exemplului incearca sa forteze acum mana altor patronate...

Eu inteleg ca nivelul salarial este foarte redus la noi, dar stimate mioritze si stimati mioritzi, acesta este motivul pentru care nokiile pleaca din locul lor sigur din cadrul civilizatiei autentice si "urca la munte in Dacia", hranindu-ne pe toti cei ce am ales sa cultivam si sa culegem lebede si capsuni in tara si nu printre straini... Salariul mic i-a atras pe expatzi in primul si primul rand si nu povestile de adormit copii cu cota unica... Dar daca vom pierde acest atu ce se va intampla? Ce se va intampla daca "de maine marile companii vor decide sa se "reloce" in Ucraina, Belarus, etc.? Vom fi mai multumiti atunci? Vom fi incantati ca suntem egali in foame? Eu zic ca atunci ne vom trezi si ne vom apuca de jelit...dar degeaba... Ce mai...eu sa fi fost patron la Renault, dupa inchiderea grevei as fi incercat sa amorsez un pact social cu sindicatele, iar daca nu as fi reusit automat as fi pus divizia de marketing sa sondeze pietele din jur pentru o noua "mare evadare"...

Totusi inca nu e prea tarziu... Oameni buni, doresc si dorim sa ne fie bine la toti. Eu personal am admis sa lucrez ca bugetar pana imi termin un doctorat in (profil) "siguranta alimentara" pe ...retineti...850 RON/luna ...adica om cu facultate grea, postuniversitare, masterate, experienta profesionala inclusiv ca manager regional de vanzari (pe Transilvania), in conditiile in care am familie de intretinut am ales sa astept si sa cresc impreuna cu tara si nu sa-i dau "o stanga in gura" si sa o jefuiesc...Eu zic ca asta este o conduita de om de stanga si patriot in acelasi timp si nu mizeriile ce le vedem ca le fac actuala caduca clasa politica si catzeii aferenti... La fel, eu zic ca de asta merita sa tin si un blog, forumuri si o asociatie politica ...pentru a oferi propriul exemplu si nu pentru a parveni si fenta similar cu trendul din societate...

Ar putea sa ne fie mai bine, dar sa acceptam acest fapt NUMAI SI NUMAI daca libertatea, drepturile si confortul meu nu ingradesc libertatea, drepturile si confortul celorlalti din jur...

Dupa razboi nemtii a luat-o efectiv de la zero (in chilotzi)...Au strans din dinti si cu gandul la copii si nepotii lor s-au sacrificat sincer. La noi in schimb s-a batut si se bate la nesfarsit moneda pe generatiile de sacrificiu care sa nu mai existe in prezent si viitor... Dar stimati romani, in afara de dizidentii politici si aia prigoniti tot din cauza de defect national, cine oare sa fie cu adevarat indreptati sa ridice piatra biblica in calitate de "sacrificat"? Am trait si pe vremea lui Ceausescu cand toata lumea zicea ca nu are ce sa manance si ca se moare de foame, dar va jur ca in toate mediile in care umblam (de jos pana sus) nu am vazut nici macar un singur mort de foame...ba din contra, oamenii era curati si in trendul vremii, ceea ce denota ca oamenii supravietuiau cu brio "orientandu-se subversiv"...

Asa si acum; toata lumea se plange de aia, de ailalta, dar nimeni nu se gandeste la viitor, la resursele-rezervele noastre viitoare, la sanatatea genei nationale, la educatie, ecologie, etc...toate asteptarile noastre sunt cat se poate de prozaice, rudimentare, imperative, egotice, ultimative si fara scrupule... Consider ca este nevoie pentru acesti colegi de tara ce se considera fiecare la randul sau un "buric al pamantului" o stanga ca cea din titlu si nimic mai mult!...

1= 

Taranistii, n-au stat nici ei cu mana-n san. Patru ani mai tarziu, un alt lider sindical, invidiindu-l pe Miron se lanseaza in politica, acordand pentru ceva timp liniste sociala guvernului taranist de atunci. Este vorba de Victor Ciorbea, cel care si acum mai cauta "luminita de la capatul tunelului".
Analizand situatiile de mai sus si uitandu-ne dupa activitatea actuala a celor doi fosti lideri sindicali, tragem concluzia ca Miron este un parvenit politic, in timp ce se pare ca Victor Ciorbea pe care-l vad (cateodata invitat la cate o emisiune) dezamagit, fost o "victima" a curvasariei politice dambovitene.

Nu intamplator inteleptul popular a spus: "Interesul poarta fesul"

In speranta ca-si vor regasi sprijinul electoral, "pare normal" demersul celor de la PSD in a incheia pacte cu sindicatele si la cat de disperati sunt promit liderilor sindicali orice. Chiar cioara de pe gard!

Si asta nu e totul. La Buzau de exemplu cei de la PD-L printr-un fost lider Victor Mocanu au incercat sa incheie o alianta secreta cu PSD-ul pastorit in plan local de Ion Vasile - controversatul tata al singurei jurnaliste romance rapita in Irak, pentru sefia consiliului judetean. Pasenta nu a iesi, Mocanu a fost dat afara din PD-L si a doua zi a fost rapid înregimentat in "legiunea" PSD Buzau (Mocanu a fost si membru marcant PNL). Ca de, vin alegerile si orice membru este binevenit, nu conteaza daca mai ieri se "scuipau", fiind in entitati politice diferite, cica chiar in opozitie cateodata.

Si hai ca dau dintr-una intr-alta acum. La Ramnicu Sarat e si mai si. Parca a intrat necuratu' in ei. Candidatii "importanti" la primarie: Viorel Holban preot, candidat PNL, independent ar fi fost normal sa scriu fiindca Bisrica Ortodoxa Romana a dat un comunicat... , ajuns printr-o "fulminanta" ascensiune liderul organizatiei municipale PNL; un"Fat - Frumos" al politicii locale care doar din decembrie 2007 pana in februarie 2008 ajunge lider de organizatie dupa cum reiese din prezentarea pe care si-a postat-o pe http://ro.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Pagini_de_%C5%9Fters/Viorel_holban, dar care a fost ulterior stearsa din considerente de autopromovare. A sa nu uit, pana in 2004 a fost seful TSD ( tineretul social democrat), consilier local PSD, unde era in calitatea sa principala de membru PSD, coleg si subaltern al actualului său contracandidat Constantin Ghinioiu ("o bunicuţă" a politicii locale), actual primar, inginer agronom - pensionar si ăsta, o "oaie ratacita" acum la PD-L. Se ceartă ăştia-n draci; va fi o campanie foarte agresiva la Ramnicu Sarat atât pentru funcţia de primar cat si pentru posturile de consilieri locali.

-Noe !!! Sunt pe cale sa incep Potopul, unde este Arca ???
-Iarta-ma Doamne, dar lucrurile s-au mai schimbat intre timp ... Am nevoie de autorizatie de constructie. Ma tot cert cu un inspector, pentru un sistem antiincendiu, vecinii m-au dat in judecata pentru ca am incalcat planul de urbanism construind Arca in gradina mea si astfel am incalcat normele de inaltime.

Apoi compania de electricitate a cerut sa pun ipoteca pe Arca in vederea acoperirii costurilor de transport si de mutare a liniilor de inalta tensiune ce trebuie date la o parte din calea Arcii pentru a fi lansata la apa. Degeaba le-am spus eu ca va veni marea la mine, ca nu m-au crezut.

Sa fac rost de lemn, a fost o alta problema. Este interzis sa tai lemn din padurile invecinate deoarece acolo traieste bufnita cu pete care-i o specie protejata. Am incercat sa-i conving pe ecologisti ca tai lemnul tocmai pentru a salva bufnita, dar nici n-au vrut sa stea de vorba cu mine.

Cand am inceput sa adun animalele, am fost dat in judecata de un grup de activisti pentru protectia animalelor. Ei sustineau ca tin animale salbatice sechestrate impotriva vointei lor, si de asemenea au sustinut ca sa pun atatea animale intr-un spatiu atat de mica, inseamna cruzime asupra lor.

Apoi Ministerul Mediului, au spus ca nu am voie sa construiesc Arca pana cand reprezentantii lor nu fac un studiu de mediu si implicatiile pe care Potopul Tau le poate avea asupra mediului. Inca am un proces in derulare cu Ministerul Muncii, deoarce inca nu m-am hotarat cate minoritati ale grupurilor etnice sa angajez pe santier iar Blocul Sindical nu ma lasa sa-mi folosesc la constructie copiii mei deoarece nu fac parte din Sindicat si nu au certificare ISCIR pentru constructia de Arce.

Ca sa fie totul si mai rau, Fiscul, mi-a confiscat toate posesiile deoarce sustin ei ca vreau sa parasesc tara cu specii de animale pe cale de disparitie.

-Deci Doamne iarta-ma dar, imi trebuie pe putin 10 ani ca sa fac tot ce mi-ai zis. Dintr-o data cerul se lumina, norii disparura, iar soarele din nou aparu stralucitor pe cer. -Doamne, sa inteleg ca nu ne mai distrugi lumea ?
-Nu Noe, se pare ca mi-a luat-o guvernul inainte...

Viajes,excursiones,blogs con información sobre la Historia de Peru.

http://www.alquilerweb.com.ar/rss_viajes_peru.php