-I Love her and the kids so very much. I don't know what I would do without them.

-Honestly, I do know what I will do, if I loose them.
-Sinucigaş

I am still without a job. I have been unemployed since Janurary 2008. I will run completely out of money as of this Sunday (13th). If I dont find a job soon, I have no idea, as to how I will pay my bills. Sometime in May, the USA government will be mailing out, some type of refund type checks to every US citizen, that filed taxes this year. If I dont have a job by them, it will be the only monies that I will be getting anytime soon.

So far, the Brinks job and the Syron job, are still up in the air: just waiting to hear either way with these 2 jobs. Syron is my prefered job at $17 per hour, and the Brinks job, is my backup job, paying $10 per hour. but, the Brinks job is 55 hours per week; so lots of overtime pay. With the Brinks job, I get to buy my own Body Armour: because of the very high probability of being shot at.
I dont have much to loose, so the risk is acceptable to me.
I know, you are thinking, I have Bianca and the kids to worry about me and to have concerns for my safety. but, I dont know how the long hours and her moving to the UK for work, will help make things any easier for the both of us. Its hard enough to get her to express herself, let alone, write actual letters. But, I will do my best, just like I have always done.
Sometimes, I just want to give up on having a relationship with her. :-(

Cartoful Terorist

Am facut mai demult friptura la cuptor cu cartofi (tot la cuptor). Pus in tava toate alea, bagat la cuptor si dat cuptorul pe la treapta 4-5. Din 10 in 10 minute verificam ce mai fac si mai umblam pe sub cartofi si pe sub carne, sa nu se lipeasca, sa nu scada liquidul din tava, etc.

Dupa 45 de minute tot nu erau gata, asa ca imi bag picioarele, dau cuptorul la maxim. 10 minute mai tarziu vin sa verific. Evident, apa se evaporase de tot, cartofii se lipisera de tava, iar din cuptorul deschis iesea fum :)  Opresc cuptorul, disperata, scot tava, ma uit pe toate partile ce pisici s-a ars, ca mirosea a ceva ars rau, nu asa... dezlipesc cartof dupa cartof, ma uit pe spatele tavii... nimic. Si totusi ziceai ca am cauciucuri pe foc, asa dens era fumul. Stiind ca n-am la indemana o masca de gaze pentru urgente din astea, ma dau un pas in spate, inspir adinc, facandu-mi curaj, si ma aplec sa vad ce e in cuptor.

Acolo, cu ochii inlacrimati, descopar sursa fumului - un cartof terorist sinucigas. Sarise din tava exact pe plita de la cuptor si se carbonizase ultima data cand verificasem eu cuptorul :) Nu stiu ce revendicari a avut cartoful sinucigas, pentru ca nu am reusit sa dau de nimeni care sa-l fi cunoscut, dar oricum, drept represalii la atacul terorist am mancat jumatate dintre cartofii ramasi in tava! Sa se invete minte data viitoare!!!

Demult , tare demult, pe cand puricele se potcovea cu 99 de ocale, sarea cale de 7 poste si intra in coliziune frontala cu World Trade Center, traia intr-o tara ca oricare alta un imparat poreclit de supusii sai Imparatul Verde (IV), ca o ironie subtila la adresa faptului ca nu ii pasa deloc de ecosistem. Imparatul avea, dupa cum se obisnuieste in povesti, un fiu, botezat la nastere Fat Frumos (FF) din motive deloc evidente.
Intr-o buna zi, IV il chema in sala tronului pe FF si ii zise pe un ton condescendent:
- Fiule, eu nu mai am mult de trait si va trebui sa trec fraiele regatului in mainile tale. Asa ca e timpul sa renunti la IRC, la playboy.com si la CounterStrike si sa imi dovedesti ca iti poti intemeia o familie. E timpul sa pleci in lume si sa iti cauti o mireasa pe placul tau, pentru ca nu vreau

sa pier fara nepoti, m-ai inteles?
- Dar, tata…
- Sa nu te aud! Ti-am taiat accesul la internet. Game over!
Pus in fata inevitabilului, FF se decise sa urmeze sfatul tatalui sau. Prima grija a fost sa treaca pe la grajduri si sa isi caute un bidiviu cu care sa plece la drum. Cu toate ca era lenes nevoie mare, feciorul nu era catusi de putin prost, ba chiar dimpotriva.
Asa se face ca trecu nonsalant pe langa padocurile cu tablite pe care scria “Armasar pur-sange inside”, stiind ca are sa gaseasca o gloaba cu puteri paranormale undeva in fundul grajdului, intr-unul din padocurile paraginite aflate in penumbra. Si chiar asa se intampla: calul era slab de i se vedeau coastele, de-abia statea in picioare, naparlea smocuri-smocuri, avea o respiratie fetida, ce mai, era vai de mama lui. Imaginea generala era completata, fireste, de o atitudine vadit sinucigasa.
- Tu nu te uiti la mine, FeFe? Nu vezi ca mor de-a-n-picioarelea? Lasa-ma in durerea mea, ii zise calul tragand cu sete dintr-un Carpati fara filtru (total nerecomandat de Asociatia Animalelor Muribunde).
- Nu-ti face griji, replica dur FF, ma pricep la overclocking! La auzul acestor vorbe magice, calul cazu instantaneu intr-o transa adanca si FF se apuca sa il aduca la o stare de normalitate folosind tot felul de metode mai putin ortodoxe: pasta superconductoare de ovaz, masaj cu concentrat de aer rece, hipnoza bilaterala pentru corectarea miopiei si socuri cu curent aproape continuu.
In cele din urma, calul deschise ochii si zise cu voiciune:
- I know kung fu!
- Show me some, zise FF. [Matrix, anyone? :P]
Sari calul in aer, se dadu de 3 ori peste cap, tasni pe usa grajdului si, odata ajuns in curte, batu mar pe slujitorii care se ocupau pasnic cu plantarea de Viagra si “canepa”. Preventiv…
Se intoarse la FF si il intreba:
- Ei , si acum incotro, FF?
- Mergem la Ileana Cosanzeana (IC), zise acesta hotarat.
IC era o tipa blonda (zicea ea) pe care o cunoscuse pe “pIRC” (IRC varianta cu porumbei) si care statea suficient de aproape de castel, incat nu exista log in instant-messaging decat dimineata, cand porumbeii inca mai erau adormiti si aveau probleme cu evaluarea traiectoriei, trebuind sa fie lansati manual, cu catapulta.
Odata ajunsi la ea, FF constata cu uimire ca IC nu era de gasit. O cauta in casa, in gradina, in poiana; ea, nicaieri. Obosit, se aseza la umbra unui corcodus sa se odihneasca si adormi. Se trezi insa brusc cand un porumbel in picaj il lovi sec in tampla.
- “Incoming message”, anunta tardiv calul, stand sprijinit de pom cu o scobitoare in dinti.
- Neica, o fura Zmeul pe IC, iti zic, o fura, balmaji sfarsit porumbelul, si spuse ca sa te duci sa o salvezi fuguta, ca altfel o sa pupe zmeul ce n-ai vazut tu in atatia ani cat ti-a fost prea lene sa te deplasezi pana la ea, manca-ti-as ochii tai de tractorist!
Si acestea fiind zise, porumbelul isi dadu duhul. FF sari in picioare, se urca pe cal si nu se mai opri decat la fierarul satului.
- Cu ce va pot ajuta?, le iesi acesta in intampinare serviabil.
- Avem nevoie de arme, multe arme!

- Nici o problema, replica impasibil fierarul. Puteti incerca aceasta minunata sabie laser cu alimentare pe USB…
- Ceva portabil nu ai? il intrerupse abrupt FF.
- Am un buzdugan cu suport pentru memory stick, care se duce, loveste si se intoarce; dar nu tinem memorie pentru el si, din pacate, fara memorie uita de ce a plecat si se duce… si se tot duce…
- Dar sabia si scutul ala din colt, alea ce au?
- Acelea sunt ale imparatului, tatal domniei voastre. A zis ca si-au facut datoria, a castigat destule batalii cu ele, acuma ca sunt vechi si tocite, e timpul sa devina open-source. Sunt gratis, dar nu ofer nici o garantie ca functioneaza.
- Ce bine, o sa imi incerc norocul cu ele!
Zis si facut. Lua FF scutul si sabia, incaleca si porni spre salasul zmeului. Mersera ei din zi pana in seara si, pana ajunsera, se facu un frig crunt, intuneric, si un vant rece ii facu sa tremure din toate incheieturile. Fulgere luminau sporadic castelul din piatra neagra al zmeului. FF se indrepta de spate si racni cat il tineau bojocii:
- Am venit , zmeuleeeee!!! si incepu sa izbeasca frenetic in usa cu manerul sabiei, care ii afisa disperata pe toata lungimea ei: “Illegal Operation”...
Brusc, usa se deschise, izbindu-l pe FF in plina mecla, in ciuda scutului care anunta calm “General Protection Fault in module windows”; si se facu bucati.
- FF, ai venit?! Stiam eu…
Verde si matahalos, zmeul era in sort si in tricou de bumbac pe care scria: “Swords don’t kill people. I do…”. In spatele lui, IC isi privea cu speranta salvatorul.
- Zmeule, am venit dupa IC, rosti hotarat FF. Ce raspuns alegi ?
a)  mi-o dai vie si nevatamata si ne lasi sa plecam
b)  ne luptam pe viata si pe moarte
c)  Vadim Tudor
d)  castigi o excursie de vis in Bermude.
- Hmmmm…. uffff…… deeee! mormai vexat zmeul.
- Esti sigur? Poti sa intrebi publicul, sa suni un prieten sau sa alegi intre ultimele doua.
- Nu, nu… deee, sunt sigur ca e raspunsul corect.
- OK. Ileana, hai s-o uschim!
Si plecara calare pe cal, si avura o nunta de vis care dura 7 zile si 7 nopti. La sfarsitul celei de-a 7 nopti, un racnet inuman strabatu peretii camerei nuptiale:
- Ingerasuleeee, poti sa imi explicit si mie ce e ASTAAA?!!! scrasni din dinti FF.
- Pai...  o nimica toata… o centura de castitate cu optocuplori, cu cheie pe 4096 de biti si codare euristica alternativa. Te pricepi la hacking, sper!…

Lumini siderale un ochi imi orbesc,
iar in celalalt trairi se impletesc.

Dar cei doi nu vad subtilitatea substantzei
ci doar se scufunda in marea discrepantei.

Sa fie oare prostie?
prostia primordiala , care cu fara sfiala
pazita e cu evlavie?

Unu s-a descompus, dupa ce a murit
in vierme s-a transpus, rapid vadit trist.

Iar celalalt damnat, din negru fatal
cu greu a inviat, nefiind privat....de albul portal.

NON SINUCIGAS

Imi atarna de pe fata
sirul negru al sangelui.
Picurand incet pe masa,
gandul trist al corbului.

Imi sufletul meu greu ninge
cu ganduri, vorbe, soapte stinse.
Din noianul de cuvinte:
- Poate nu ne mai vedem maine!

Scama durerilor mele,
in noapte cu altele se-ncurca.
Din sertarul cu luminite,
o traire astept sa-mi vina!
-------------------------------
Si din ce s-a intamplat ,nervos in vene eram.
Si din capat de iad, frumos sunet asteptam.

Doream clinghetul mantuitor,
din masacru eu sa ies.
Din burta diavolului monstruos,
sa fug, sa fug si sa bocesc.

EMO?!

De ce sa fie asa?- cand chiar nu e asa,
e o intrebare care ma doare.

De ce cand chiar este asa?- e cu totul altceva.

E probabil destinul, care si-a pus festinul
si se infructa linistit dintr-un spirit amagit.

De ce vreau sa mor?- chiar daca nu am facut nimic
Si ma aflu pe al vietii ogor, un suflet mic dar unic.

Eu cu ce am gresit?- cand vreau sa respir,
asta chiar m-a ranit, dar nici nu ma mir.

Roackerul Zlad

In noaptea cea mare el din negura apare
intr-un gri parpalac, cu crema tratat.
Iar in al lui spate mari nenorociri erau
Multe spirite triste, in surdina evadau.

Era enigmaticul Zlad, din iad a evadat
In iadul pamantesc, dar cu nimic trupesc.
El e oripilat in ce lume a intrat,
Dar nu e surprins ca durerea l-a cuprins.

Privea si plangea cu lacrimi amare
Un gand il napadea, acela de a dispare
Nu a mai suportat si in iad s-a aruncat
De ce a dorit sa cada?
Fiindca el stia, ca nu merita.

G-O-S-P-O-D-A-R

La inceput a fost samanta,
in pamant presarata
Apoi a fost sapa,
in brazda aruncata
Apoi au fost soarele si apa,
care si-au facut treaba
Si a iesit o frunza ,
dupa multa truda.

Frunza s-a transformat
intr-un cartof damnat
Din care a rasarit
un embrion mai mic.
Acesta s-a dezvoltat
Si-n GOSPODAR s-a transformat.

Evolutia e ceva minunat
Dar in unele cazuri
E ceva blestemat,
Dar nu de condamnat!

GOSPDARUL e-o victima
A propriei evolutii
Dar el probeaza
Modul involutii.

Gospodarului de la ap. 9

Tinete bine ca eu vin cu potopul de rime
Si fac pe tine, caci oamenilor ca tine
Nu se cuvine, sa le spun cuvinte de bine.

Eu ma duc in pod, pun mana pe un topor
Si cand dau cu el, te misti ca un melc.
Exact, ca un melc te misti si stiu ca te risti
Sa-mi faci felatie cand ma pish.

Din smogul mediocritatii ma ridic
Si calc pe tine fara a ma gandi.
Iar atunci ai sa plangi, plangi ca un aneu
Caci o sa vin eu si am sa te terorizez mereu!

Poate o sa te superi, dar nu sti de glume.
Esti de cacat, ca un muncitor deportat
Care in afara de “Sarma” nu stie,
Decat sa bea trei litrii de rachie.
INFECTULE

Datorită demersurilor CNA, preluate şi de europarlamentarii români, AXN a anunţat renunţarea la difuzarea filmuleţelor Suicidal Squirrels.

Dacă vreţi să le vedeţi, totuşi, la treabă, intraţi pe site-ul lor sau pe Youtube, să le vedeţi la treabă. Să vedeţi ce e aia generaţie de sacrificiu. Să vadă şi alţii cum e să crăpi cu zâmbetul pe buze. Că noi ştim demult...

Mereu am crezut ca se hraneste cu sufletul meu, dar acum imi dau seama ca in tot acest timp eu m-am hranit cu sufletul ei, eu m-am hranit pentru a deveni mai puternic. O mama de la sanul careia am supt puterea de a merge mai departe.

Si acum stam fata in fata si ne intrebam cine a gresit. Ea nu a fost capabila sa-mi dea toata puterea de care aveam nevoie, sau eu nu am fost capabil sa ud samanta acestei dureri pentru a rasari, din inima mea, puterea de a o continua? "Intotdeauna te-am considerat cel mai mare dusman al meu. Intotdeauna te-am urat" i-am spus eu, "Intotdeauna ti-am fost cel mai bun prieten. Intotdeauna te-am iubit." imi raspunde ea. Si acum, cu fiecare clipa, cu fiecare picatura de sange care se scurge din trupul meu muribund imi dau seama ca are dreptate. Suferinta e numele singurului inger pazitor care mi-a fost permis sa il am. Intotdeauna am crezut ca lacrimile o fac mai puternica, desi acum realizez ca erau darul ei pentru mine, cel mai frumos cadou la care puteam spera.

Acum ea nu devine mai slaba, ci devine mai puternica cu fiecare picatura de sange care cade pe pardoseala rece. Stiu ca e rece fiindca fiecare picatura de sange care o atinge imi transmite raceala ei. Si suferinta devine din ce in ce mai puternica, dar nu o mai simt, nu mai e a mea, de acum va pleca sa fie ingerul pazitor al altui copil al disperarii de pe acest desert al sperantei. 

In ultimele clipe nu mai simt disperarea de a o sti langa mine. Ultimul cadou al ei pentru a-mi permite sa-mi iau ramas de la vesnicul meu prieten. "De ce nu le vei povesti ultimele mele ganduri? De ce ii vei lasa sa ma creada un simplu nebun?", "E doar pedeapsa neputintei tale" imi raspunse ea cand ultima picatura atinse pardoseala rece, uitandu-ma in singuratatea ultimei clipe. "Adio dragul meu!".