Am schimbat si eu cateva mailuri (acum vreo doua luni) cu seful Zopa Europa si am aflat urmatoarele. Ca anul acesta nu se pune problema sa vina, dar piata locala a creditului si criza de lichiditati din lume fac ca Romania sa fie pe lista de prioritati a businessului Zopa.

p.s.

pentru cei care nu stiu, sistemul p2p colecteaza lichiditati de la persoane fizice si le pune la dispozitia celor interesati de credite. Dobanda este mai mica decat cea a bancilor si se fixeaza in urma unei licitatii

Am verificat si pe siteul HVB BpL. Nu apare niciunul. Cu toate acestea, Monitorul oficial nu minte.

Iata documentul, aici

Cum insa toate aceste castiguri au si ele un cost, sa vedem in ce ar consta el, in cazul jucatorilor financiari autohtoni. Si am sa incep cu BRD SocGen, banca cea mai profitabila a momentului.  A urcat in termeni de profit pe primul loc, devasand un gigant despre care se stia ca e teribil de greu de urnit -BCR . Ce a sacrificat BRD pentru asta?

In termeni de imagine, foarte mult. Un sistem IT&C in care nu a mai investit, preferand ca economiile facute astfel sa treaca la profit. Si asta nu doar pentru ca atacurile de phishing au facut ca BRD sa fie data ca exemplu negativ in rapoartele MCTI, ci si din alte motive. Poate cel mai important pentru clienti e acela ca sistemul nu permite schimbarea datei de plata a ratei lunare. Cum ti`ai fixat`o la acordarea creditului, asa vei muri.

Pe urma, calitatea personalului de la ghiseu. Oameni care habar nu au pe ce lume traiesc, deloc amabili , dar plini de ei. Un management prost al documentelor de arhiva. Desi am facut schimbarea de adresa in documentele bancii de cateva luni, o doamna din centrala pe numele ei Visan, suna in continuare la adresa veche. Asta cu toate ca i s`a spus de o luna ca nu locuiesc acolo. Visan e perseverenta si a sunat si luna trecuta. Fara exagerare, am peste 100 de sesizari la adresa BRD.

Ca oferta bancara, BRD e ok. Are cam tot ceea ce ofera o banca de calitate, cu mentiunea ca uneori, cresterea comisioanelor o fac mai pe sest, fara a anunta oficial clientii. Dar asta tine tot de client service.
Partea buna a lucrurilor este ca pe seful BRD il cheama Gelin, nu Ionescu sau Popescu. E  unul dintre bancherii care ar fi facut mult mai mult pentru banca, daca ar fi avut oameni si mai de calitate.

Una peste alta, daca vrea sa fie cu adevarat lider, BRD trebuie sa`si revizuiasca modul in care relationeaza cu clientii. Si`a consolidat profitul, acum e vremea calitatii. Daca nu vrea sa  isi piarda pozitia.

O analiza cu plusuri si minusuri, o puteti gasi  aici

Urmeaza BCR.

BRD a accelerat pe tendinta prezenta in UE, pe cea a veniturilor din comisioane. Pe termen scurt, e ok. Pe termen lung, e perdanta aceasta strategie. Am impresia ca nici BCR nici BRD nu si`au definit cu exactitate locul in piata. Una peste alta, orientarea BRD pare sa aiba succes. Dar e posibil ca devansarea rezultatelor BCR de catrea BRD sa se datoreze interesului scazut pe care Wimmer, continuatorul lui Danila la sefiaBCR, il manifesta. Omul si`a acordat o pauza exact cand BRD isi tura motoarele, ceea ce il poate costa pe termen mediu.

Ca sa rezum:

BCR e inca cea mai buna banca locala, dar Gelin e cel mai bun bacher. Sau mai altfel spus, nu conteaza cu cine faci sex, ci cat de mult ii place.

update: Nu am trecut in tabel ca standardele de raportare financiara sunt diferite la cele doua banci. Ca atare, datele din tabel sunt doar la nivel sintetic. Mi s`a atras atentia in mod corect asupra acestui amanunt si ma grabesc sa il mentionez si aici

 b) cresterea bilantului si a cotei de piata necesita resurse financiare tot mai multe ( volum si perioade lungi)

 In mod evident se duce o lupta pentru obtinerea de resurse tot mai mari, mai stabile.(in conditiile problemelor legate de lichiditate). De aceea bancile sunt nevoite sa ofere dobinzi atractive la resursele atrase.

 Daca ne mutam pe partea de creditare:

- bancile doresc sa creasca volumul creditelor si cota de piata. In aceasta situatie pot opta pentru mentinerea dobinzilor la credite la acelasi nivel sau sa opereze o majorare nesemnificativa a dobinzilor.

Aceste miscari vor duce la scaderea marjelor, a spreadului, si in final a veniturilor din dobinzi. In plus, avind in vedere faptul ca tot mai multe banci opteaza pentru utilizarea si a altor indicatori de profitabilitate  si eficienta (pe langa ROE, ROA), si aici ma refer la veniturile nete din dobinzi, la veniturile nete din comisioane, la veniturile operationale nete, se poate  admite scaderea venitutilor /marjelor la dobinzi, si pedalarea pe cresterea comisioanelor/spezelor.

      Se pleaca si de la constatarea referitoare la psihologia clientilor ( atit corporate cit si retail) de a se uita numai sau aproape numai la nivelul dobinzii cind au in vedere costurile la credite . Cind ma refer la comisioane si speze nu ma rezum la cele legate de credite,; trebuie luata in calcul relatia totala cu un client si luat in calcul toate veniturile obtinute de la un client. Daca aceste venituri sunt suficiente pentru a considera profitabila o relatie, poti fi mai "relaxat" cind aplici termenii pentru un anumit credit ( adica sa-i oferi o dobinda neschimbata si un comision la credit la un nivel considerat acceptabil de catre client, doar te poti indestula din celelalte venituri din comisioane si speze la alte operatiuni derulate prin banca de catre acel client ).

Încheierea judecătorului delegat se comunică, din oficiu, Monitorului Oficial al României, spre publicare, pe cheltuaiala părţilor. Încheierea se comunică din oficiu şi administraţiei fianaciare în raza căreia se află sediul societăţii bancare, pentru evidenţa fiscală.

Controlul legalităţii de înmatriculare a societăţii se exercită de către judecătorul delegat la oficiul registrului comerţului. Obiectul controlului îl reprezintă respectarea normelor imperative prevăzute atât de Legea nr. 31/1990, cât şi în Legea nr.58/1998, şi în reglementările emise în aplicarea acesteia.

În cazul constituirii societăţilor bancare, controlul de legalitate al băncii centrale este dublat de cel al judecătorului delegat, preaalabil înmatriculării în registrului comerţului.
În cazul în care hotărârea Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României a fost atacată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Contencios-Administrativă -, iar instanţa a stabilit că sunt îndeplinite condiţiile de legalitate pentru constituirea băncii, existând autoritate de lucru judecat, judecătorul delegat este ţinut la această soluţie şi este obligat să admită cererea de înmatriculare, în măsura în care banca a respectat, în procedura constituirii, condiţiile de legalitate asupra cărora s-a pronunţat instanţa supremă.

Contractul de societate va curprinde, potrivit legii, următoarele elelmente: clauze de identificare a acţionarilor, clauze privind identificarea societăţii (denumirea, forma juridică-societate pe acţiuni, sediul social şi, eventual, emblema societăţii), clauze privind caracteristicile societăţii (obiectul de activitate, cu precizarea domeniului şi a activităţii principale; durata scoietăţii; capitalul social); clauze privind conducerea, gestiunea şi controlul gestiunii societăţii (conducătorii, admistratorii şi cenzorii societăţii, auditorul independent); clauze speciale privind adunarea generală a acţionrilor, consiliul de administraţie şi comitetul de direcţie, directorii executivi; clauze privind drepturile şi obligaţiile acţionarilor; clauze privind sediile secundare ale societăţii; clauze privind dizolvarea sau lichidarea societăţii.

Din categoria băncilor de afaceri pot fi date ca exemplu băncile: „Ion Ţiriac”, „Italiano-Română”, „Anglo-Română”, „Franco-Română”, „Banca Bucureşti”, „Bancpost”, „Banca Română pentru Dezvoltare”, „Banca Transilavania”.

„Banca Română pentru Dezvoltare” s-a înfiinţat în anul 1990, cu capital integral de stat. Este prima bancă din sistemul românesc care a reuşit procesul de privatizare în domeniul bancar în urma preluării a 51% din pachetul de acţiuni de către Firma Franceză „Groupe Société Générale” în martie 1999. B.R.D. a reuşit, prin strategii de management viabile, să atragă atenţia investitorilor străini când s-a pus problema privatizării. B.R.D. s-a privatizat în anul 1999, devenind o societate bancară cu capital mixt român-francez.

Pentru a funcţiona ca bancă, însă, nu este suficientă înfiinţarea unei societăţi comerciale pe acţiuni care să aibă ca obiect de activitate operaţiunile bancare. Doctrina juridică franceză împarte condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească societăţile bancare pentru a putea fi constituite şi a funcţiona în: condiţii de procedură (autorizarea constituirii şi funcţionării băncii de către o autoritate administrativă de specilaitate) şi condiţii care privesc societatea însăşi (forma juridică, obiectul de activitate, capitalul social, condiţii ărivind conducătorii, capitalul social, admistratorii, cenzorii, acţionarii).

O a doua limitare este insituită de art. 9, alin. 1, teza a II-a din Legea nr. 58/1998, care prevede că băncile se consituie sub forma juridică de societate comercială pe acţiuni. Pe cale de consecinţă, activitatea bancară nu poate fi desfăşurată de orice persoană juridică, indiferent de forma juridică pe care o îmbracă. In primul rând, numai o societate comercială poate avea calitatea de bancă, cu excluderea regiilor autonome, a organizaţiilor cooperatiste, a asociaţiilor şi fundaţiilor; în al doilea rând, banca nu poate funţiona decât sub forma unei societăţi pe acţiuni, fiind excluse societăţilede persoane, societatea în comandită (?) pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată.

Reglementarea anterioară (Legea nr. 33/1991, privind activitatea bancară) excludea expres doar societatea cu răspundere limitată. Cu toate acestea, nici sub imperiul
acestei legi nu au fost constituite bănci sub formă juridică decât cea a societăţii pe acţiuni. În doctrina juridică a existat o controversă în materia constituirii societăţilor comerciale: într-o opinie s-a susţinut că societăţile bancare se pot constitui numai sub forma societăţilor pe acţiuni ; într-o altă opinie s-a arătat că atâta timp cât legea nu interzice, în mod expres, decât constituirea societăţilor bancare sub forma societăţii cu răspundere limitată, iar, din interpretarea sistematică a legii, rezultă că sunt excluse şi societăţile de persoane, concluzia ar putea să îmbrace atât forma societăţilor pe acţiuni, cât şi pe cea a societăţilor în comandită pe acţiuni .

Operaţiunile principale au ca obiect moneda şi creditul. Constituie operaţiuni bancare: operaţiunile de atragere de depozite, acordare de credite şi emitere sau gestiune a instrumentelor de plată asupra cărora poartă monopolul bancar .

Reglementând o anumită specie de fapte de comerţ obiective, dreptul bancar poate fi considerat drept o subdiviziune a dreptului comercial, definit ca ansamblu al normelor juridice care reglementează activitatea comercială , din care face parte şi activitatea bancară.
Dreptul bancar are puternice legături cu dreptul public. Băncile şi celelalte instituţii de credit desfăşoară activitaţi economice de interes public şi, în considerarea acestui fapt, sunt supuse unui regim de autorizare şi supraveghere prudenţială, exercitat de B.NR., în calitate de autoritate administrativă de specialitate .

Dreptul bancar, reglementând o categorie de fapte de comerţ obiectivve, constituie o subdiviziune a dreptului comercial. Pentru acelaşi motiv, autonomizarea faţă de dreptul comercial este, de plano, imposibilă. Nu poate fi contestată, însă, poziţia juridică sui generis a dreptului bancar: un drept profesional, caracterizat prin tehnicizare şi publicizare, ale cărui trăsături şi instrumente dundamentale rezistă schimburilor politice, economice şi tehnologice .

Nu se poate vorbi in aceasta perioada de un sistem bancar care sa poata promova o strategie monetara si de credit in nume propriu,ci de un sistem fara coloana vertebrala.

După Revoluţie a fost aprobat noul Statut al Băncii Naţionale a României prin Legea nr. 34/1991. Acesta a fost abrogat prin Legea nr. 101/1998 care a abrogat actualul Statut al Băncii Naţionale a României, în vigoare din iulie 1998.

În tot timpul angajării României în război alături de Germania, Banca Naţională a depus eforturi pentru a crea condiţiile unei activităţi bancare sănătoase şi pentru limitarea efectelor acaparării economiei româneşti de către concernele germane.

Prin Legea nr. 1056 din 1946, Banca Naţională a României a fost abilitată să asigure dirijarea şi controlul tuturor băncilor, publice sau private.
Prin decretul Prezidiului Marii Adunări Naţionale a R.PR. nr. 197/1948 au fost dizolvate de plin, întreprinderile bancare şi instituţiile de credit de orice fel, cu capital particular sau de stat. Au fost exceptate Bănca Naţională a României, Casa de Economii şi Cecuri Poştale, Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni, precum şi întreprinderile bancare şi instituţiile de credit înfiinţate printr-o convenţie specială între Statul român şi un stat străin.

Alături de Bănca Naţională, activitatea bancară era realizată şi de băncile specializate: Banca Română de Comerţ Exterior, Banca pentru Agricultură şi Industrie Alimentară şi Banca de Investiţii, toate subordonate Consiliului de Miniştri.