Pentru a funcţiona ca bancă, însă, nu este suficientă înfiinţarea unei societăţi comerciale pe acţiuni care să aibă ca obiect de activitate operaţiunile bancare. Doctrina juridică franceză împarte condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească societăţile bancare pentru a putea fi constituite şi a funcţiona în: condiţii de procedură (autorizarea constituirii şi funcţionării băncii de către o autoritate administrativă de specilaitate) şi condiţii care privesc societatea însăşi (forma juridică, obiectul de activitate, capitalul social, condiţii ărivind conducătorii, capitalul social, admistratorii, cenzorii, acţionarii).

Potrivit art. 1 din Legea bancară nr. 58/1998 , în România activitatea bancară se desfăşoară prin Banca Naţională a României şi prin bănci. Potrivit art.1, alin. 2 din Legea nr. 58/1998, prin lege se poate autoriza desfăşurarea activităţilor bancare şi de către alte persoane juridice (de exemplu, organizaţiile cooperative de credit), cu respectarea principiilor instituite prin Legea bancară.

Sistemul bancar românesc este structurat pe două nivele : primul nivel cuprinde o singură entitate, Banca Naţională a României (banca centrală a statutului român, cu atribuţii privind politica monetară, valutară de credit şi de plăţi, precum şi în materia autorizării şi supravegherii prudenţiale bancare), iar al doilea cuprinde, în principal, băncile, definite în art. 3, lit. b), din Legea bancară, ca fiind persoanele juridice autorizate să desfăşoare activităţi de atragere de depozite şi de acordare de creditte în nume şi în cont propriu.