sorescu « WordPress.com Tag Feed

poezie...

ebyeby — Thu, 08 May 2008 19:35:00 +0000

am gasit o poezie foarte interesanta...cel putin din punctul meu de vedere...va las sa vedeti daca va place si voua

Boala râsului
de Marin Sorescu

S-a născut dintr-un hohot de râs.

Când părinţii au trebuit să îi arate lumea
El a început să râdă în faţa fiecărui lucru,
Până la soare.
Şi a fiecărui cuvânt,
Până la infinit.

La şapte ani încă nu se oprise din râs
Şi doctorii l-au trimis la şcoală.
Profesorii i-au arătat cartea de fizică
Dar el râdea ţinându-se cu mâinile de burtă.
La istorie ajunsese cu mâinile la genunchi.
La geografie, la tălpi.

Atunci doctorii i-au recomandat trei femei
Demne de acest nume,
De care să se-ndrăgostească,
Dragostea intrând în profilaxia liniştii.
Cum să vă spun?
Pe prima a iubit-o-n hohote,
Pe a doua a zâmbit-o,
Cu a treia s-a-necat de râs.

Atunci doctorii i-au prescris moartea,
S-o ia o dată în viaţă
Şi după aceea câte o linguriţă
Din trei în trei veşnicii.

Dar şi în mormânt
El tot mai continuă, şi azi, să râdă.

Până acum a fost mutat în vreo
Şapte cimitire
La cererile repetate
Ale răposaţilor.

SURSA http://www.poezie.ro/

Pădurea

trestie — Fri, 02 May 2008 19:00:51 +0000

O liniste solemna si activa.
Milioane de frunze,
Milioane de ace de brad,
Osciland pe un cadran imens.

Lemnul ca o aspiratie a pamantului,
A pietrei. Brazi, paltini, ulmi, stejari
Atatea esente de divinitate.

In jurul meu padurea lucreaza la cercuri.
In trunchiuri
Ciocanitoarea bate nituri ¬

E o liniste incarcata
De febra inaltarii unor catarge.
Unde plec, Doamne?

(Marin Sorescu)

no 4

Merlinlx — Thu, 03 Apr 2008 11:23:41 +0000

"Iubito , sinul tau ma doare !"

Marin Sorescu Medicine

Unde fugim de-acasa

cip — Wed, 19 Mar 2008 16:02:42 +0000

Stati linistiti, nu reeditez micuta povestioara a lui Marin Sorescu, pe care va recomand s-o cititi, ci doar ridic urmatoarea problema:

Cand suntem nervosi sau suparati si vrem sa ne linistim, ce facem??? Ne

ascundem in noi, dam muzica tare, ca nu mai auzim nimic,

nici macar gandurile noastre, si apoi...??

Ati patit-o si voi??? Ce faceti in acest caz???

Azi

pauldumitru — Tue, 13 Nov 2007 22:15:30 +0000

E mâine departe. Se vede abia puţin.
O ghicesc prin nisipul de stele umplute cu un strop de lumină
şi printre scoicile viselor tale,
în care caut eu mereu fluturaşi albi, iar tu îmi spui
să mă grăbesc pentru că e prea târziu.

Mâine e foarte departe şi cu cât trece timpul,
parcă şi mai departe mi se pare.
„Ţi se pare”, îmi spui tu, „va fi repede mâine,
dar de ce te grăbeşti?”, mă întrebi îngrijorată.
Apoi îmi spui că o să-mi faci un ceai de afine,
o să-mi citeşti din Marin Sorescu, iar mai apoi,
când mâine o va împinge pe azi în spaţiu pentru totdeauna,
o să aduni stelele cu o mână şi o să faci întuneric.
Iar eu încă voi mai căuta fluturaşi în scoicile tale,
ştiind că cealaltă mâine e departe de tot.