Nici oaspeții nu stau prea... Grozav(u), antrenorul acestor neavând la dispoziție decât 14 jucători valizi. “Pentru meciul cu Sportul ma astept sa aratam ca avem mandrie, sa aratam ca nu suntem “morti” de tot. Ne confruntam cu probleme serioase de lot. Vom deplasa la Bucuresti maxim 16 jucatori, din care doar 14 dintre ei sunt valizi.”  a declarat  Leo Grozavu.

Meciul îl voi începe ca de obicei cu ședința tehnică de la Nicu, unde sper să ajung pe la ora 9. În timpul meciului chiar aș vrea să fac un pic de spectacol, dar sunt "copt", vocea mea fiind neutilizabilă pentru glorioasa noastră galerie. Sunt curios câți se vor aduna mâine, pentru că, așa cum mi-am propus, voi intra în vacanță și eu... vacanță de bere și parcă aș sta un pic mai mult la povești în jurul lăzilor de Beck's. Ca să mă ambiționez voi nota zilnic pe blog ce consum, kilogramele de dimineață și cele de seară. Și îmi fixez și obiectiv îndrăzneț: 80 kg până la sfârșitul verii. Așa că până la punerea în practică a acestui proiect utopic... să curgă berea!

Numai alb și negru!

Stabilesc cu Alin programul de lins beri la Bordo cu stingerea pe la 1, că doar mă aștepta o zi grea, la 5 urmând să mă trezesc ca să ajung la tren. Ha... Pe cine creadeam eu că păcălesc? Într-adevăr, până la 1 am stat în cârciuma de lângă strand, la care a apărut între timp încă un tovarăș de suferință, al cărui nume, spre rușinea mea nu am reușit însă să îl rețin nici acum la a doua întâlnire, după ce ne-am văzut prima dată în Mansarda lui Jumbo. Am problema asta în general. Nu țin minte un nume nici să mă pici cu ceară! Să revin... În timp ce ne scobeam în buzunare după 90 de RON pentru a achita nota, ne vine în același timp o idee. Telepatie, nu alta! Să mergem în club. Nu mai știu care a fost prima opțiune, dar în taxi am schimbat destinația și am ajuns în El Comandante. 20 intrarea de caciulă, un shot și o bere de deschidere, atmosferă încinsă, faună interesantă, merge și a doua bere și a treia, caut garderoba să scap de geacă vreo jumătate de oră, până la urmă aflu că n-au așa ceva, dansăm, ne băgam în seamă, lumea începe să plece, plecăm și noi. Eu nu mă las învins așa ușor și îi fac o vizită lui Radu în Purple. Alin mi s-a părut cam dărâmat și nu mai avea chef de senzații tari. Cu toate că s-a retras, sâmbătă pe la 3 m-a sunat să mă întrebe de ce e zgâriat pe coaste! Pana mea! De unde să știu? Ajung în Purple pe la 4, Radu ocupat până peste cap cu comenzile nu prea avea chef de vorba, așa că îmi iau vreo două-trei beri pe care le dau repede peste cap, îmi chem un taxi, pe la 5 fără ceva ajung acasă, fac un duș scoțian, dau spargerea în frigider, bag în sac la grămada o pungă de pui Shanghai, mere si cutii cu zahăr ars, dar și nelipsita cameră foto. Val-vârtej ies pe ușă, neavând să arunc alor mei decât un "Plec la Câmpina!". Pas alergător până la non-stop, 3 pachete de țigări și 6 batoane de Mars. Gata! Sunt pregătit de deplasare. Îmbălsămat, dar pregătit. Taxiul mă asteaptă, nu e trafic mai deloc, în 10 minute sunt la gară.

Ovidiu deja mă așteaptă cu biletele în dinți, mergem la peronul 3, urcăm în tren, găsim locuri lângă o fătucă simpatică, apoi până ne punem în mișcare bag repede două țigări. Schimb câteva impresii matinale cu frate-miu, da' n-am stare, iau camera și ies pe holul vagonului (clasa 2, tren personal), îmi aprind o țigară și încep să filmez peisajul ieșit jumătate pe ușă (vezi imagini mai jos). Starea euforică și aerul care mă izbește în față, răvășindu-mi pleata, îmi trezesc amintiri nostalgice din perioada cât faceam toată țara cu unchi-miu (demult oale și ulcele) pe vagonul poștal. La Buftea se urcă-n tren o gloată gălăgioasă de elevi plecați la munte, la Bușteni, cu "clasa". Câteva fete par mai măricele și mă bag în vorbă, deschizând discuția oferindu-le câte un măr. Observ cu atenție abdomenul ultraplat, cum de mult nu am mai văzut, al uneia dintre ele și devin un pic îngrijorat. Aflu că sunt în clasa a 9-a, fac repede un calcul și mă retrag repede strategic ca nu cumva să fiu catalogat de vreun profesor ca pedofil. Tot strategic le oferă unor băieți mai subdezvoltați restul merelor din sac. Fetele plictisite dau drumul la manelele nelipsite din telefonul mobil. Ovidiu nu se lasă mai prejos și scoate padul. Oferta mai diversificată. Vreau să fac pe DJ-ul și răsfoiesc playlistul. Găsesc ceva interesant și în tren începe să răzbată melodia de mare notorietate "Trăiască România" acompaniată de răgetele mele și, după câteva momente de ezitare, de ale lui Ovidiu. Mai ascultăm câteva melodii după care îmi amintesc că la meci trebuie să vină și gașca veselă din Cotroceni. Îl pun pe Ovidiu să sune să vedem pe unde se găsesc. Urmează o convorbire scurtă în urma căreia aflăm că băieții sunt în Câmpina de la ora 1. Cam de la ora la care eu părăseam Bordo-ul. Ce dracu' căutau de la ora aia în Câmpina nici acum nu m-am lămurit. Amintindu-ne de meci, am început să cântăm câteva slagăre războinice, înainte să intrăm în Florești. Pe aceleași ritmuri am coborât din tren tulburând liniștea din mica localitate prahoveană.

În gară ne așteptau zgribuliți Cei 10 negri mititei care sunt... doar 5. Mâncaseră la frig în timpul nopții de tremura și kktu'-n ei. Inițial fuseseră 6, da' unu a cedat și a făcut cale-ntoarsă la București. E doar ora 8 și mergem la prima cârciumă care ne iese în cale. Plăcut surprins că au Beck's bag repede două sticle, urmată de o a treia. Ne punem pe la 9 în mișcare, Ovidiu venind cu ideea de a merge în centru să mâncăm niște mici. Trecem pe lângă stadion, pustiu la aceea oră. Cu aparatul agățat de gât pozez tot ce-mi iese în drum, mai puțin o pisică moartă. Ajungem la un râu, unde zăbovesc câteva minute pentru a trage câteva cadre mai interesante. Restul ajunsese deja în cealaltă parte a podului până am terminat.

Măresc pasul și îi ajung din urmă exact când se apucau să escaladeze un deal. Nu trebuie să îmi spună nimeni a cui a fost ideea. Din vârf, Ovidiu îmi strigă: "Hai să te văd ce poți, dacă vrei să mergi cu mine în Bulgaria la munte!" Mda... Miercuri mă luasem de el, după meciul cu Prefab, că nu mă ia niciodată la munte. Proastă inspirație, da' nu vorbeam eu, ci mai degrabă lada de bere pe care o lichidasem. Orgolios nu mă opun și încep să urc panta abruptă. Poticnit, după ce de două ori o cam luasem la vale, ajung pe creastă. De suflu nici nu mai aduc vorba, pentru că nu mai aveam așa ceva. Facem poze, cu stadionul în spatele nostru, apoi mai urcăm puțin, dăm de niște băștinași pe care îi întrebăm cum ajungem în oraș, însă facem cale întoasă pentru că m-am săturat de plimbări la iarbă verde. Cobor cu frâna de mână trasă, manevră care durează 10 minute până ajung din nou la asfalt. Cu cântec înainte marș luăm drumul către stadion.

Cu mare veselie ne facem apariția pe arena din Poiana Câmpina: "Pe stadion, când am intrat / Cu sapa-n gură ne-au aplaudat" a fost refrenul preferat până la începutul meciului. Pe la ora 10 și-au făcut apariția nori amenințători și de duș nu am scăpat...

Dacă nu v-ați plictisit încă, eu unul deja am obosit, voi continua relatarea da' cu mai puține amănunte...

Dezbrăcați la bustul gol am început să ne facem simțită prezența și până la fluierul de start nu ne-a tăcut gura. Meciul a început favorabil, porumbeii noștri vrând parcă să arate că de fapt sunt vulturi. Cam zece minute am avut un licăr de speranță că voi vedea fotbal. Da' m-am înșelat, doar un foc de paie. Colac peste pupăză, Irimia greșește marcajul și e 1-0 pentru gazde. Deja ne-a trecut cheful de cântat și o stare de moleșeală ne-a cuprins pe toți. Dedu e schimbat înainte de pauză de Ferfelea, care între cele două reprize își exersează șutul de la distanță. Mai bine ar fi repetat câteva pase de la doi-trei metri și cum să își țină gura pentru că nu a durat mult și a plecat înjurând la cabine. Când nimeni nu se mai aștepta, egalăm. Ca să vezi drăcie! Curelea a reluat slab cu capul o centrare a lui Varga, portarul a respins până la Cojocnean, care a băgat varza-n ațe. Nu m-ar fi mirat dacă rata...

Și uite așa l-am băgat pe Chițu în ședință, ceva scandal pe la cabine, cu strigături, geamuri sparte și jandarmi. Îi relatez repede lui Andrei la telefon episodul, îi spun să sune corespondentul și să bage știrea pe site. Ovidiu revine cu ideea de a merge în centru să mâncăm mici. Ca să nu avorteze de poftă, îl aprob. Proastă mișcare. Aveam impresie că avem de mers maxim doi kilometri, da' când colo am bătut cel puțin șapte până la stabilimentul cu pricina. Bagăm la ghiozdan câte șase de căciulă, fac cinste cu un rând de bere, eu mai rad încă două și suntem gata să mergem la tren. Ovidiu fixează ritmul și distanța dintre mine și el crește văzând cu ochii. Ajung la gară cu 10 minute în urma lui. Deja a cumpărat bilete, mergem pe peron și trenul apare la fix. Între timp mă sună și Alin care are chef de o nouă ieșire, da' nu îi promit nimic. Îi zic doar că dacă reușesc să dorm în tren, poate voi fi în stare de o ieșire mică. Da' nu a fost cazul...

În trenul ăla nimeni nu a mai putut la un moment dat. Au avut grijă băieții noștri veseli. Episodul merită relatat separat, așa că o voi face mai târziu și cu imagini. În Gara de Nord cumpăr patru cutii de bere, Ovidiu o sticlă de suc, spargem gașca, luăm un taxi și mergem la Nicu să facem briefingul de rigoare. Ghinion însă. Nicu e plecat la rubedenii, așa că mă mulțumesc cu o bere și să constat modificările pe care le-a făcut în bar. Chem taxi, iau cu mine și berile, îl las pe Ovidiu la Sir, ajung acasă, bag repede o baie fierbinte, adorm de vreo trei-patru în cadă și, după două ore, ies cât de cât fresh dintre aburi. Un Nurofen, scriu repede câteva rânduri despre meci. Și, în sfârșit mă bag, la somn! Leka noci deta! Vise, vise, numai în alb și negru!

Florin Prunea a spus cu gurița lui că acordarea licenței în prima fază a fost o decizie "politică", federație nedorind ca un club aflat în cărți pentru cupele europene să fie nelicențiat. Cu alte cuvinte, dacă prindea Cupa UEFA, Sportul era club superprofesionist, nu a terminat pe locul 3 la loc comanda în Liga II, că noi avem treabă cu Pandurii. Dovada cea mai bună pentru a demonstra caracterul infect al celor din FRF îl reprezintă raportul comisiei de anchetă trimisă de UEFA, în care stă scris negru pe alb că aceleași criterii trebuiau aplicate și în cazul Jiului Petroșani, în urma acestui control federația fiind amendată. Da' ce folos pentru Sportul...? Noi am luat-o la vale, ferefeii bine-mersi la Casa Fotbalului, unde își fac în continuare de cap, iar Jiul și Pandurii au rămas în Liga I.

Numai alb și negru!

Asta nu e nimic pe lângă ce ne așteaptă sâmbătă la Câmpina. Marele boss Chițu a recuzat brigada delegată inițial primind fluierași croiți pe gustul lui. Printre ei, surpriză, se află din postura de rezervă și rapandula de Rucsandru. Piesa de rezistență vine însă la tușa 2 acolo unde va da din aripi Lungu Adrian din Alexandria, care la meciul din campionatul trecut s-a aflat exact în aceeași ipostază. Atunci, panarama asta în loc să se uite la joc s-a înjurat cu Ovidiu tot meciul, stând cu fanionul ridicat preventiv, de parcă avea hemoragie nazală. În concluzie, nu trebuie să ne facem iluzii în ceea ce privește rezultatul, acesta fiind deja stabilit, salvarea Câmpinei de la retrogradare fiind ca în fiecare an o prioritate a FRF.

Stăncioiu - Stancu, Rațiu, Secăreanu, Cistean - Bălan, Lazăr, Ferfelea, Varga - Mazilu, Curelea. Cam asta era echipa standard din returul ediției 2005-2006 cu care am speriat "granzii".

Din păcate discordia și-a făcut loc printre noi dintr-un motiv stupid: lupta pentru titlu în Liga I. O parte, minoritară ce-i drept, formată din Nicu, Costică și încă vreo doi, au devenit partizani ai CFR-ului, deoarece, susțineau ei, că nu poți să fi campioană cu brichetă. Cealaltă tabără, al cărei lider virulent am fost, nu putea accepta ideea ca frânarii din Gruia să își treacă în palmares titlul de campioni ai României. Argumentele fiind, să le spunem așa, de natură naționalist-șovină.

Pe parcurs, în timp ce berea curgea fără încetare (ieri am contabilizat în total 2 lăzi luate de Nicu, 6 cutii personale, 3 PET-uri de 2 litri aduse de Ovidiu din ultima expediție montană în Bulgaria, dar și ceva whiskey și votka, licori atacate pe final de câțiva temerari), discuțiile au degenerat devenind pe alocuri incoerente, iscându-se mici conflicte. Ashu supărat că se striga la un moment dat "Muie Steaua" și-a luat rățuștile și a plecat legănat, eu l-am dezbrăcat pe Costică de tricoul vișiniu, care a ajuns afară undeva prin curte, în timp ce Nicu, enervat de atmosfera creată a stins televizorul cu intenția de a evacua incinta.

După ce ne-am mai calmat... am plecat. Mi-am chemat un taxi, și, parcă, l-am dus pe Ovidiu până la Lujerului, nu mai țin exact minte. Când am ajuns acasă m-a apucat iar iureșul și în loc să mă duc să mă culc m-am luat l-a discuții cu taică-miu pe tema patrimoniului PCR. După ce am terminat, am încheiat seara cu vizionare de film. Mă rog... început de film. După 10 minute din War Inc. am adormit ghemuit pe canapea, doar pe la 4 dimineața reușind să îmi fac patul cum trebuie. Dimineața a venit, cum era de așteptat, cu o neplăcută mahmureală pe care am rezolvat-o cu 2 ore de somn în cadă și nelipsitul Nurofen. Cam atât. Diseară o să postez și filmarea de pe stadion și de la Nicu, pentru conformitate...