Sportul Studențesc II: Popescu - Gâscă, Marinuș, Petroianu, Târnăcop - Bănuță ('70 Mihai Adrian), Badiu, Dedu ('85 Marius Onofrei), Chețan - Truță ('88 Mihai Popa), Fărcășanu.

PS. Echipa a treia, care evoluează în cealaltă serie din liga a IV-a, a furat-o urât de tot, cu 6-0 de la Mogoșoaia. La fel de urât precum terenul pe care s-a jucat, proaspăt arat pentru însămânțările de toamnă. Unul dintre goluri a fost de-a dreptul senzațional, urmare a unei scheme exersate îndelung: șut, portarul e pe minge, dar aceasta lovește brazda și intră sub transversală!

Am ajuns la Nicu pe la 9.30. Am făcut planul pentru cele 90 de minute. A zis că dacă nu avem 2-0 la pauză nu luăm 3 puncte. La 11.00 ploua, nu prea tare, dar oricum, preventiv, m-am adăpostit la "oficială". Cel puțin asta am crezut că fac. Cum a început să dea un pic mai tare de sus, prin copertină a început să curgă apa ca la robinet. Sau, mă rog, ca la robineți... Am tras câteva poze, însă nu prea multe, că riscam să rămân fără aparat. Începem, ca de obicei, bine jocul. Nu prea atacăm poarta, dar ne mișcăm artistic. În apărare stăm beton. Nimic nu trece de Dedu. Nici măcar picăturile de ploaie. Dăm și gol până la urmă. Ferfelea centrează, Curelea atinge doar cu cucuiul mingea și găina poposește în ațe. Dacă mai dăm unul suntem în grafic. Dar se pare că planul tactic vizează un avantaj minim la pauză, cu care de altfel intrăm la cabine. În repriza a doua eu rămân în "vestiar" cu berile în față studiind minunăția de joc la diagonală 82. Aștept să văd când vine egalarea. Nu am mult de suferit. Dacă apărarea și-a făcut datoria cu vârf și îndesat, Dedu, Lung, Beța, chiar și Rusu, evoluând practic fără greșeală, și-a băgat coada linia de mijloc. Tocmai ce îl lăudam pe Lungu, pentru siguranță și acuratețea execuțiilor, când acesta îmi face ziua. O preluare pentru adversar în careu, un șut la scurt și două puncte deja plecau din Regie. Două puncte de care aveam neapărată nevoie. Ca de apă, dar nu de ploaie. Dacă tot am revenit la ploaie, trebuie să remarc că unii fotbaliști, în general, nu numai cei de la Sportul, nici măcar nu știu ce să încalțe în funcție de vreme. Altfel nu îmi explic cum Stângă avea mai multă stabilitate decât Curelea, autorul golului nostru fiind în partea a doua a meciului mai mult pe jos. Trebuie să îi reproșez ceva și lui Falub. Poate pentru prima oară. După minutul 60 era clar că nu se mai putea conta pe Andrei. Trebuia schimbat cu un atacant "de buzunar" pe viteză, gen Costin Gheorghe. Terenul a rezistat remarcabil la ploaia torențială ce s-a abătut peste Regie, însă tot ud a fost. Ce-i drept puteam învinge, dar loviturile de cap expediate de Curelea și Stângă spre poartă ori au fost pe portar ori pe lângă buturi.

Ce ar mai fi de zis. Ciudat, în situația de față a unui egal pe teren propriu, cu o echipă hibrid, vreau să remarc încă odată apărarea, care chiar dacă nu funcționează ceas, nu dă multe rateuri. Beța, Lung, Dedu și Rusu par a se înțelege din priviri, însă în ansamblu contribuția lor este umbrită de o anumită plafonare care se manifestă din ce în ce mai mult în ofensivă. Stângă vrea, dar are limitele lui, Curelea poate dar e indolent. Și nu din vina lui. Neavând concurență pe post, e un pic prea relaxat și tratează cu superficialitate multe faze care ar putea aduce liniștea în tabăra noastră. Repet, nu e vina lui. Poate dacă li s-ar da mai multă încredere lui Păuna și Fărcășanu, chiar și lui Dobre, care încă e necopt, la numai 16 ani, și Costin ar simți cel puțin o răsuflare-n ceafă, poate s-ar concentra mai bine în fața porții.

Asta e! Am scăpat de organizarea unei deplasări. Eu, mai mult ca sigur, voi merge sâmbătă la Galați. Cu microbuzul sau cu trenul. Încă nu m-am hotărât. Sau cu Loganul dacă miercuri iau traseul. Asta chiar am uitat să vă spun. În sfârșit, m-am decis că a venit timpul să îmi testez calitățile de pilot.

Zona de sub acoperiş era plină şi restul stadionului era cu desăvârşire gol. Şapte oameni şi doi câini în peluza noastră, doi oameni în tribuna doi. Peluza oaspeţilor, imaculată. Bucureşti, 14 grade. Coafura nu rezistă.

Ştiinţa Bacău, echipă înfiinţată cam ieri la prânz direct în B, a început clasic pentru o formaţie venită să ciupească şi ea un punct acolo. Şi aşa a şi continuat. Şi mai nasol, le-a şi ieşit. Începutul a fost al nostru, într-o dominare clară, dar comodă pentru oaspeţi, pentru că mingea nu prea ajungea în careu. Curse bune pe flancuri pentru Varga, respectiv Stângă, care a fost titular. Meciul ăsta mi s-a părut că Andrei s-a descurcat cu mingea la picior, dar încă mai cârcotesc vizavi de loviturile lui de cap. Azi a luat bine mingile înalte, le-a lovit în plin, dar direcţia a fost cam..grmf. Dar să nu anticipăm. Golul nostru a venit la o minge trimisă de Ferfelea din partea dreaptă, de pe la 20 de metri, care a arătat mai mult a încercare de lob decât a centrare. În fine, poate că nici el nu ştie ce-a vrut. Curelea atinge sau nu atinge mingea, sau poate chiar amândouă în acelaşi timp, iar aceasta şi portarul băcăuan, ieşit pe centrare, se preling una pe lângă alta. Mingea îşi continuă prelingerea spre poartă, portarul îşi continuă prelingerea oriunde, în marele necunoscut, doar spre poartă nu.

La pauză, 1-0, cer noros şi averse de ploaie, informează ANM. Vânt puternic în Crişana şi Maramureş.

În repriza a doua, apărarea noastră s-a cam topit. La fiecare fază de atac a lor, faze care de altfel au fost rare dar luuungi, tremuram serios. Şi de atâta tremurici am luat şi un gol, la o fază clasică pentru noi, cu fundaşii dormind şi atacantul advers trezindu-se cu Samoilă faţă în faţă. 1-1.

Între acele câteva faze de atac ale lor, noi am ratat în draci. Am avut cornere să dăm şi la nepoţi, unele bătute în plopi, altele centrate pentru lovituri de cap ale lui Curelea sau Stângă care s-au dus cu vreo 5-6 metri prea în dreapta. Vreo două-trei asemenea faze, la care mai adăugăm una în care Curelea primeşte mingea în careu, uşor în spate, încearcă s-o preia şi până se lămureşte unde e el, unde e piciorul lui şi unde e mingea, degajează apărarea oaspeţilor.

Atunci când lovitura de cap a fost pe poartă, şi încă formidabil plasată, chiar sub bară, portarul băcăuan a scos incredibil. Cu atât mai greu de crezut cu cât cu o fază înainte lăsase mingea în corner, deşi ar fi putut să plonjeze după ea fără nici o grijă. O altă lovitură de cap a lui Stângă se ducea spre vinclu, dar a fost scoasă de pe linia porţii de către un nigerian din Bacău. Mai adăugăm un şut de la distanţă al lui Stângă, pe colţul lung, scos de portar în corner şi avem tabloul unei reprize în care am trecut de o mie şi una de ori pe lângă 2-1.

De la noi aş vrea să nu remarc pe nimeni, deşi se vede şi din citirea celor de mai sus că Stângă a fost peste tot şi parcă, parcă se apropie de ce am vrea să fie. De la ei aş vrea să-i remarc pe negri, pentru că..na, sunt mai uşor de observat. Ştiu, strâmbaţi din nas, dar ce, vouă nu vă sar în ochi? Aş vrea să-l remarc pe unul care a vrut să înceapă să se tăvălească pe-acolo când a primit un bobârnac, iar mai târziu a dat dovadă de o nesimţire de cartea recordurilor la cât de înceeeet se târâia în afara terenului la schimbare. Chiar, ai voie să mergi cu spatele când ieşi din teren? Poate mai ies câteva secunde şi de-acolo. Aş vrea să-l remarc şi pe colegul lui care, cum prindea mingea, cum o bubuia spre un punct cardinal aleator, de două ori reuşind să dea peste tribună. De altfel, de la un moment încoace, ”cum prinzi mingea dă-o tare şi afară” a devenit singura idee tactică din jocul oaspeţilor. Se poate să mai fi fost unul sau doi moldoveni din Nigeria, sau chiar din plaiuri mai exotice, din moment ce portarul îl tot striga pe unul Evora. Dar să ne încheiem obligatoriul paragraf rasist, că ne-am cam lungit.

În ştiri pe scurt, meciul de cupă cu Steaua va fi la Urziceni, ceea ce mi se pare suficient de bilibistrocizant ca să nu mai adaug nici un comentariu. Aştept preţul biletelor ca să pot spune şi cu cealaltă jumătate de gură că nu merg.

Am pierdut doar un meci de la începutul sezonului , dar asta nu ne împiedică să pierdem puncte în ritmul în care ia apă o barcă găurită pe-o vreme ca asta. Ce-o fi, o fi. Video aici. Haide Sportul!

Ne auzim mâine după meci. Numai alb și negru!

Alb-negrii au dominat partida, reușind să se apropie în dese rânduri periculos de poartă, dar le-a lipsit eficiența arătată în partidele precedente. La scorul de 1-0, în minutul 63, Bănuță a executat excelent o lovitură liberă, însă balonul a lovit bara.

Sportul Studențesc II: Popescu - Badiu (Viorel Borțun), Marius Petroianu, Marinuș, Chețan - Bănuță, Gâscă, P. Dedu, Popa (Truță) - Fărcășanu (Mardare), Păuna

Partea proastă că avem mulți jucători indisponibili. Ghinga, Patrichi, Ciupe, Postolache nu vor evolua probabil în următoarele două meciuri. Vestea bună e că am mai câștigat un fundaș dreapta de viitor, tânărul Beța (foto2), de 17 ani, aflat la al doilea meci oficial, a evoluat fără greșeală, chiar dacă un pic timid, ceea ce e de înțeles. Pe final el a fost înlocuit de Irimia (în prima fotografie cu nr.20), revenit după o lungă perioadă de convalescență. Și el s-a mișcat binișor și din penurie de fundași dreapta, vom avea o suprapopulare, în viitor cel puțin trei jucători vor concura pentru titularizarea pe acest post.

În următoarea fotografie Samoilă intervine salvator în prima repriză.

Golul lui Andrei Stângă

(...)

Avrame, ai crescut în ochii noştri. Acum ai 1.72!

Să începem cu veştile de ieri, când am aflat că am picat cu Steaua în Cupă. Sigur, e naşpet, dar se poate. Dacă îi prindem accidentaţi sau arhiîncrezători (asta ar fi uşor) sau cu juniorii sau sau… Şi bineînţeles, dacă ne facem partea, dar eu cred că ne-o vom face. E al doilea meci la rând când ne descurcăm bine timp de 60 de minute în zece oameni. În ştiri pe scurt, Sportul Studenţesc 2 a bătut pe Dinamo 3 cu 2-1.

Aşadar, să ne întoarcem la câinii noştri. De dimineaţă, cum mergeam spre metrou, din tufişuri sare un şoarece şi mai-mai să-mi taie calea (îmi iubesc cartierul). Eu mă sperii, el se sperie şi până la urmă umflatul se întoarce de unde a venit. Oricum, nu cred că avem superstiţii cu şoareci tăindu-ţi calea.

Ţuşti în metrou, cobor la Ştefan cel Mare, şi din patru oameni întrebaţi ajung la stadion. E destul de rău, având în vedere că eram foarte aproape, dar destul de bine având în vedere că nu se vedea, că n-aveam idee că în faţa mea e clădirea CS Dinamo şi că de obicei îmi iese din zece oameni întrebaţi. Mă strecor printre firele electrice care plutesc pe şosea (e plăcut aici, la voi), văd nocturna şi dau şi de intrarea mare, după care încep să bâjbâi puţin pe-acolo. Destul de repede apare un nene care mă întreabă ce caut şi îmi explică pe unde s-o iau. La asta nu mă aşteptam. E plăcut aici, la voi, fără urmă de ironie. Drumul spre stadionşorul Florea Dumitrache, ex-Victoria, trece fix pe lângă un rând de WC-uri. Ouch. E plăcut aici la voi, cu toate urmele de ironie. Şi uite aşa ajung, în premieră sezonul ăsta, înainte de începutul meciului. Cu vreo 3 secunde.

Am jucat mai bine. Cred că pot s-o spun, fără îndoiala caracteristică. Pe început de meci, Postolache foarte combinativ, Nicola urca bine, nici de Curelea nu m-aş plânge prea tare, iar Varga a dat dovadă de spirit de sacrificiu la câteva mingi pe care le-a urmărit, deşi păreau pierdute. Parcă s-a jucat cu ambiţie, cu zvâcul care a cam lipsit până acum. Câteva şuturi ale lui Posto de la distanţă, după aceea o cursă a lui Curelea care i-a pasat, pare-mi-se, tot lui Postolache, al cărui şut s-a dus fix la portar. Ceva mai încolo, Rusu trimitea un şut similar, molatec, pe portar, din poziţie bună. Şuturile lui Varga de la distanţă, prin rândul 8 al peluzei.

Apropo de Postolache, prin minutul 30 a îmbrâncit un adversar, care era căzut la pământ, în timp ce jocul era întrerupt. Aparent, imediat după asta l-a înjurat pe arbitru, care i-a dat şi al doilea galben. Antrenorul Falub a fost trimis în tribună după scurt timp, aparent tot pentru că s-a luat în gură cu centralul. Mă rog, ar fi fost trimis în tribună dacă ea exista, aşa a fost trimis de cealaltă parte a chestiei ăsteia de tinichea:

Acum nu vreau să încep cu teoria conspiraţiei, dar a fost un roşu dat cam uşor, iar faza cu înjuratul este extrem de relativă. E doar cuvântul arbitrului împotriva jucătorului, iar jucătorii oricum înjură ca la uşa cortului, dar din când în când mai sunt auziţi. Dar să-l înţelegem pe centralul Avram, care e fi-su lu’ ta-su. Are şi el o nevastă acasă, care îl tot pune să spele vasele, are 1.69 şi acum să mai cârâie şi jucătorii la el? Din aceeaşi familie, la un moment dat o centrare a lui Varga era să ajungă la Nicola în flancul celălalt, dar un fundaş dinamovist a cam luat-o cu mâna sub ochii tuşierului. Care n-a văzut nimic.

Să mai notăm pentru Dinamo o ocazie la o lovitură liberă în finalul reprizei, bătută excelent dar scoasă de Samoilă în corner. De asemenea, să mai notăm câteva centrări sau şuturi în plopi, dar la care mi-a stat inima din cauză că au venit la desincronizări/bâlbe măricele în apărarea noastră. Dar apărarea a funcţionat, per ansamblu. Puncte bonus pentru juniorul Beţa şi pentru Samoilă, care a apărat bine.

Dar şi în zece tot noi am atacat mai mult şi până la urmă am scos un penalty, la o fază în care Curelea a fost agăţat de portarul gazdelor. Varga a transformat lovitura de la 11 metri. Probabil portarul merita şi un roşu pentru că era ultimul apărător, dar hei, am câştigat. După gol a venit o uşoară retragere, ba chiar l-am văzut pe Varga ducând mingea spre colţul terenului când mai erau vreo 20 de minute. Dar am trecut peste tendinţa asta şi am mai ieşit în atac de 1-2 ori. La o asemenea fază, Andrei Stângă a fost servit impecabil şi a rămas singur cu portarul, pe care l-a executat, trimiţând mingea pe sub peste el. Meciul parcă a fost prelungit cu o infinitate, dar nu s-a mai întâmplat mai nimic.

Cred că a fost primul meci al lui Beţa în echipa mare în campionat. De asemenea, a revenit Kiki Irimia. La Dinamo 2, a jucat Mirinda ăla şi Matache a fost în poartă (deşi părerile erau împărţite în privinţa asta, dar totuşi Romanovs era chel şi ăsta nu). Au mai jucat Lemnaru şi doi negri, dintre care unul mai deschis decât celălalt. Nu ştiu dacă ăştia erau tot ăia doi negri de sezonul trecut, că ăia erau buni şi ăştia nu. Dar să ne încheiem aici obligatoriul paragraf rasist.

LATER EDIT: Alte impresii aici, cronica pe site-ul oficial aici, video aici (deşi URL-ul nu pare să spună asta).

O victorie bună. Echipa a dat dovadă de mult caracter. Poate, poate se leagă ceva. Să vedem cum om juca în 11. Haide Sportul!

Echipa de start (foto): Marinuș, Badiu, Popa, P. Dedu, Petroianu, Popescu (în picioare)

Truță, Fărcășanu, Chețan, Gâscă (jos). Absentul nemotivat e Bănuță, aflat în silenzio stampa :)

Au trecut câteva zile de când nu am mai scris nimic. Un pic mai ocupat decât de obicei am neglijat nepermis de mult blogul. Am să istorisesc pe scurt trei evenimente la care am participat în ultima săptămână.

Sâmbătă am fost la nunta unui confrate de suferință din peluză. Mi-am propus să fiu cât se poate de temperat și am reușit. Ca să nu mă apuce iuresul nu m-am ridicat de la masă decât pentru a trage poze cu nuntașii. În restul timpului am stat țeapăn pe scaun. Chiar dacă toată noaptea l-am avut în față pe "tovarășul" J&B m-am comportat exemplar și nu am consumat decât vreo 200-250 ml. În schimb am pompat Fanta cât încape, cam 6 litri.

Am ajuns acasă pe la 6 dimineața, la 8 m-am băgat la somn, iar la 10 am plecat în Regie pentru meciul cu CSM Ploiești. După foarte multă vreme nu am mai stat la peluză, ci la tribuna I. Jocul a îceput cum nu se putea mai bine pentru noi, însă după ce Postolache a deschis scorul, am greșit grav în apărare și ploieștenii au egalat dintr-o jumătate de ocazie. Până la pauză puteam să dăm lejer 5-6 goluri, dar ratările monumentale par a fi specialitatea noastră din acest început de campionat. Golul doi al cesemeiilor a venit aiurea după o altă ratare a alor mei, în debutul reprizei secunde. La o fază banală în preajma careului nostru, Augustus Constantin a dus fluierul la gură, dar s-a răzgândit și a lăsat jocul să continue. Din tribune s-a făcut auzit foarte clar însă alt fluier, iar linia defenivă s-a oprit și a pornit grupat spre centrul terenului, lăsându-l pe Samoilă singur cu Gafița, care nu avea cum să refuze un asemenea cadou. Toată tărășenia am văzut-o la TV, în fața căruia și a sticlelor de bere am decis să rămân până la finalul meciului. Am jucat în continuare bine, am dominat meciul total, dar ineficient. Nici intrarea lui Andrei Stângă nu a mai schimbat nimic.

Am rămas la Nicu până după miezul nopții, la grătare. M-a pus însă necuratu' să degust un vin alb de casă, care a continuat să fermenteze-n mine până mi-a tăiat filmul, dar când s-a întâmplat eram deja acasă.

Miercuri iarăși fotbal în Regie, de data asta în cupă cu miluții. Meciul a fost copia fidelă a celui din urmă cu trei zile, diferit fiind doar deznodământul. Deschidem scorul, ocazii grămadă, dominăm total, ei egalează, au chiar ocazia să treacă în avantaj. Aici trebuie să remarc prestația asistentului de la tribuna I. De mult n-am mai văzut unul mai prost decât el. Pentru că s-a vazut clar că nu e rău intenționat. Concret după ce a omis să semnalizeze patru offside-uri consecutive în care se aflau oaspeții, la un șut din afara careului care a lovit încheietura barelor s-a trezit să ridice bățul de parcă ar fi avut subit hemoragie nazală. Primele 90 de minute am stat la tribună fiind mai tot timpul în linie cu "meseriasul". În prelungiri, am lăsat aparatul foto și am revenit la treabă în peluză, pentru că am simțit că ai mei au nevoie de încurajări mai serioase. Și timp de 30 de minute au avut, ceea ce s-a văzut clar în jocul lor, mult mai determinat, arătând dorința de a obține calificarea. Am ajuns la 11 m (vezi mai jos un filmuleț) și spre surprinderea mea toți cei 12 executanți au dat bine la poartă, chiar și jucătorul de la Prefab, care a trimis un aeromodel puțin peste transversală. Oricum, a fost interesant, de mult nu am mai avut atâtea emoții la un meci de fotbal. Iar cu Steaua probabil va fi chiar mai interesant...

Studenții în alb

Iar acolo unde ar fi câte ceva de spus ar semăna cu ce am spus la celelalte nşpe mii de meciuri despre care mai scrisei. Am început bine, în atac, şi cam aşa am ţinut-o toată repriza, chiar dacă ne-a luat ceva până să fim cu adevărat periculoşi. Dar eram bătăioşi şi eram acolo. În minutul 27, o incursiune pe partea dreaptă a unui jucător de-al nostru (iertată fie-mi uitucenia, n-am observat cine), care a driblat şi portarul şi i-a pasat lui Curelea care a avut în faţă poarta goală cu doi fundaşi într-însa, având dificila misiune de a da mingea printre ei. Nu i-a ieşit prea bine şi unul din ei a pus piciorul pe minge, care însă a ricoşat în vinclu. 1-0.

După asta parcă am lăsat-o o ţâră mai moale. Cred că dacă mai forţam un pic, meciul se putea termina altfel. Aşa, oaspeţii au ieşit la joc şi a ieşit o chestie cu cele două formaţii ducând mingea de la o poartă la alta, dar împotmolindu-se acolo, în ultimii metri. Modelu a egalat la o fază la care mă uitam pe pereţi, deci nu vă pot spune mai nimic despre asta. În tot cazul, la pauză a fost 1-1. Repriza a doua similară, joc oarecum pe contre, dar…nu ştiu, nu se leagă. Stimabilii noştri oaspeţi au început să cadă din ce în ce mai teatral cu timpul, ajungând până la prestaţii mai demne de premiile Emmy decât ştirile Pro TV, în tot cazul.

La un moment dat, Ciupe intră mai tare la un adversar, îl calcă sau poate ba (am îndoielile mele), omul urlă ca din gaură de şarpe, iar arbitrul îi arată lui Ciupe roşu direct. Nu ştiu nici dacă a fost fault, dar în caz că ar fi fost cred că era de galben.

Dar nu mai contează. Am rezistat şi în zece oameni, ba chiar aş zice că am fost mai prezenţi în repriza a doua. Prelungirile au fost mult prea fade ca să pot săune că cineva a jucat mai bine. Nici în a doua jumătate nu am avut faze prea clare, poate şi pentru că n-am văzut o singură centrare reuşită. Să consemnăm unul-două contraatacuri ale lor la care mi-a stat inima în loc, ca să fim băieţi de treabă. 1-1 după prelungiri.

Aşadar, penaltyuri. Executate spre peluza cu galeria Sportului, pentru amatorii de statistică. Primele zece lovituri de la 11 metri au fost şi goluri. Ai noştri cu execuţii foarte curate, hotărâte, pe colţ. Niculescu a ghicit colţul şi a fost aproape să scoată primul 11 metri, apoi nu i-a mai ieşit. De altfel, portarii nu au parat nici o minge, ratarea celor din Modelu fiind o minge trimisă peste transversală. După care a venit Târnăcop şi a făcut 6-5. Vă prezint în exclusivitate mondială toate penaltyurile, cu excepţia primului:

Suntem în şaisprezecimi şi, pentru prima oară în ceva vreme, urmează o echipă din A. Haide Sportul!

-Ponei?

(o spectatoare tânără, respectiv un spectator foarte tânăr)

Două fetiţe pe la vreo şapte ani stăteau pe undeva prin stânga mea şi se întrebau una pe alta dacă ăştia sunt Petrolul sau CSM Ploieşti şi ce-i aia CSM Ploieşti? Părinţii lor aveau cam aceeaşi problemă, iar în general concluzia era "ăhăm, deci ăştia-s Petrolul", exact efectul dorit de CSMei. Nu ştiu, spuneţi-mi ce vreţi despre cum aici e spiritul Petrolului şi alte zâne măseluţă de-astea, eu nu pot să-i spun unei echipe formate în 2007 Petrolul.

În timpul ăsta eu mă gândeam dacă ar trebui să mă apuc să le explic copilelor sau măcar părinţilor povestea cu Petrolul şi CSM, dar nu mi-o pot explica pe de-a întregul nici mie. Cred că "vezi Poli Timişoara" e o explicaţie destul de bună. Mai rămâne să aşteptăm procesul, depunctările şi ieşirile în stradă peste câţiva ani.

Dar să revenim la oile noastre. Sportul a început meciul binişor, fără semn că ar fi intimidat de faptul că joacă cu liderul sau de galeria oaspeţilor care ne-a făcut să ne simţim ca în deplasare.. Câteva ratări, după care a venit şi golul. Centrarea lui Varga a ajuns la Postolache în marginea careului, care a marcat printr-un voleu pe colţul lung, la vinclu. Ceva mai încolo, un corner pentru oaspeţi. Samoilă trece pe sub minge, care se îndreaptă spre un pâlc de doi jucători de-ai noştri şi doi de-ai lor, dintre care marchează Alexe. 1-1. În repriza a doua am mai avut ceva ocazii, iar Varga a croşetat la liber prin partea stângă. Erau fragili şi puteam să-i prindem cu garda jos, dar am ratat cam mult. La pauză a fost 1-1.

Repriza a doua a început ceva mai echilibrat. Construcţia şi, mai naşpet, apărarea noastră a început să scârţâie, dar golul a venit într-un mod penibil. La un atac al Ploieştiului, peste stadion s-a auzit un fluier. Tare, clar, cristalin şi ca de arbitru. Doar că nu era de arbitru. Jucătorii noştri s-au oprit, un atacant ploieştean a rămas singur cu Samoilă, iar arbitrul a acordat, bineînţeles, gool. Eu am rămas extrem de "Hă? Ce naiba a fost asta?" până la vederea primei reluări. Acum sunt doar moderat "Hă? Ce naiba a fost asta?" În restul meciului, mingea aproape că a stat numai la noi, dar jocul a fost îmbâcsit şi am rămas fără idei destul de repede. Am dat-o pe faze fixe (dar cumplit executate), mingi lungi şi pase pentru nimeni.

Remarcatul meu din meciul ăsta a fost nenea cu targa, care avea câte o intervenţie la 2-3 minute, mai ales după golul de 2-1. Rămân cu impresia că cei de la Ploieşti au căzut cu mai multă bestialitate chiar decât jucătorii de la FCM Bacău, campionii absoluţi de până acum. Iar portarul s-a tăvălit pe toate părţile, de te aşteptai din clipă în clipă să-l vezi şi însângerat şi cerând o hârtie ca să-şi scrie testamentul. Asta pentru vreun minut, după care se ridica şi nu mai dădea nici un semn de durere.

În sensul ăsta, nu ne-a ajutat nici faptul că Stângă, la vreo două cornere, l-a îmbrâncit cu mare sete. De altfel, acum intrarea lui Andrei n-a schimbat absolut nimic. A fost jucat de câteva ori cu mingi înalte, dar o singură dată a reuşit să dea cu capul în una, pe care mi se pare că a luat-o cam pe spate. Nu cred că are o tehnică foarte bună a loviturii de cap şi ar fi bine ca ori jocul nostru să nu se bazeze pe faptul că ar avea, ori, de preferat, să-l înveţe cineva cum se face, că doar înalt e.

Ne-am întors la forma obişnuită. O apărare visătoare care se bate singură, un atac ratangiu. Prima înfrângere şi Sportul coboară înapoi spre mijlocul clasamentului. Să le spunem adio şi ultimelor speranţe.

Cronica din Prosport aici, video aici. Haide Sportul!

Numai alb și negru!

La meci, la Buftea, evident întrebările au apărut şi chiar mă gândeam să inventez o poveste vitejească, dar am zi că nu are sens şi am preferat să fiu cât mai evaziv şi nu am povestit exact (şi nici nu am să o fac) întâmplarea stupidă, lipsită de haz, în primul rând, pentru că am orgoliul rănit şi nici mie nu îmi vine să cred când de nashpa e.

Revenind la lucruri serioase, pot spune de la început că am avut dreptate partida de la Buftea terminându-se la egalitate, 0-0. Sportul a jucat mai bine şi dacă nu exista o oarecare crispare şi se încerca ceva mai mult forţarea marcării unui gol, am fi putut obţine victoria. Dar teama de a nu fi surprinşi de contraatacurile rapide purtate, în principal, de Mansour, ne-a determinat să fim excesiv de prudenţi. Nici egalul nu e rău, deoarece Buftea nu are o echipă rea de loc, dar face greşeala de a se baza prea mult pe senegalez. Dacă în prima repriză jocul supertacticizat nu a oferit prea multe oportunităţi de a înscrie, în partea  a doua au apărut şi ocaziile mari de gol. Din ce am reţinut eu, două de partea gazdelor şi trei în contul nostru. Varga a dat un gol turcesc, iar Ferfelea a ratat complet două execuţii din poziţii favorabile, în timp ce Samoilă a fost de netrecut.

Suntem la trei puncte de primul loc şi la sfârşitul săptămânii dăm piept în Regie cu liderul, CSM Ploieşti. Se pare că începem să ne obişnuim să jucăm numai cu lideri, ceea ce nu e rău, meciurile fiind mai atractive şi confruntările cu echipe în formă pot să contribuie la îmbunătăţirea jocului nostru.

Numai alb şi negru!

UPDATE: După cum mă așteptam nici nu mi-am făcut bine intrarea că au și apărut primele întrebări. Aș vrea să povestesc pățania, dar n-am chef, nu azi. Mai bine las lumea să creadă ce o vrea. Orice variantă
e mult mai bună decât "cruda" realitate. :)

Numai alb și negru!

PS. Am aflat răspunsul la întrebare. Chiar va fi o nucă tare. După ce am terminat de scris am dat o raită pe internet să mă documentez cu privire la adversarii de duminică. Nu mică mi-a fost mirarea când am dat de numele primarului nou ales: Stoica. Știam un Stoica în Buftea, Neluțu Stoica, viceprimar în mandatul trecut, dar de doi ani de când m-am lecuit de politică, am cam pierdut legăturile. Pe Neluțu l-am reîntâlnit la Crevedia când am jucat în Cupă cu Buftea. El se ocupa de refacerea stadionului, aflat în lucrări la acea dată. Am verificat să văd dacă este vorba de același Stoica și într-adevăr el e. Singurul primar PRM din România! Deoarece știu că e "mort" după fotbal cred că Buftea chiar va trage tare pentru promovare, omul fiind hotărât să formeze o echipă puternică în oraș, iar implicarea BkP și a lui Marian Iancu nu este întâmplătoare. Probabil, vor dezvolta afaceri imobiliare în zonă și susținerea echipei locale a fost probabil una dintre condițiile puse de administrația locală. Sper doar să nu ia exemplu prost de la alți primari și să înceapă cu "atențiile" pentru arbitrii. Chiar și așa nu îmi modific cotele în privința rezultatului.

PS.1 Concluzia pe care o trag e că nu am reușit să mă țin de planul de a schimba cluburile cu nunți, botezuri, etc., dar am ținut bine de tot hățurile și n-am dat cu oiștea în gard.

PS.2 În poză e Djorkaeff la antrenamentul de azi. Nu a jucat la Brănești, însă începe să se miște din ce în ce mai bine, ceea ce nu poate decât să ne bucure. În viitorul apropiat ne vom putea baza pe încă un atacant bine făcut. Mi-au plăcut cum se mișcă și juniorii Truță și Dobre, fotbaliști ofensivi, cu talie impresionantă pentru vârsta lor. Cred că în câțiva anii se vor termina probleme din atac, create, în primul rând, de absența concurenței pe cele două posturi din față.

Pe de altă parte, 1-1 e o evoluţie faţă de 0-5 şi 0-1. Încăăă puţiiin...

Nu ştiu, n-am înţeles mare lucru din meciul ăsta. O fi fost de la căldură, de la pauzele de hidratare, o fi fost o conspiraţie, dar prea mult n-am de povestit. Sau poate pentru că nu s-a jucat mai nimic, dar ar fi prea simplu.

Prima repriză fleoşcăită. A doua, profundamente la fel. Două goluri relativ random: la ei, o centrare clasică cu un şut clasic şi o minge care intră în poartă clasic, totul pe lângă o apărare foarte somnoroasă. După care noi ne-am precipitat şi am început să bubuim cu mingile. Mai puţin când apărea câte unul care vroia să ia mingea şi să se ducă până în poartă cu ea. Mai puţin dacă respectivul era în careu, caz în care începea cu nişte driblinguri în direcţia opusă porţii.
Ataşăm întru edificare această fază în care Varga (apropo, parcă ăsta nu era cu faze fixe până azi) alege să bată pe poartă o lovitură liberă, probabil la sfatul lui nenea din tribună, şi se alege praful.

Şi în toată incoerenţa asta Varga a reuşit să agaţe o minge care se îndrepta spre mânuţele portarului şi să facă 1-1. Joc destul de fleoşc şi după, deşi am mai avut câteva faze, inclusiv un cap al lui Stângă la un corner pe final.

Puteam să câştigăm, dar parcă nu meritam. La ei apărare solidă şi atac…domne, cât trebuie. Ne-au dat un gol şi puţin tremurici pe alocuri.

La ieşirea din stadion, patru indivizi dintr-o maşină, niciunul măcar vag cunoscut, se apucă să urle la mine: ”Răzvaneee, ce-aţi făcut mă, Răzvaaneee?” Îmi ador echipa.

1:30 noaptea.
-Ai auzit ce a făcut România?
Eu: Nu. Ce?
-Ai auzit ce a făcut România?
Eu: Nu. Ce?
-3-0. Pentru ăia.
Eu: Nu! CEEEE?

Deci măcar Sportul o duce mai bine ca naţionala.

Ca o ştire foarte importantă şi complet neînrudită, zilele astea a fost campionatul mondial de aruncare a mobilului. În Estonia, nu în Anglia, cum ziceam eu. Au câştigat doi estonieni, şi la bărbaţi, şi la fomei, cu 85, respectiv 41 de metri. La freestyle a câştigat un câine, tot din Estonia. Măcar pe-ăştia cu concursul ăsta îi credeam oameni serioşi...

Haide Sportul!

Reţeta meciului după mine ar fi să ne facem jocul cu calm, că timp e destul. Concentrare la finalizare şi fără greşeli elementare în apărare. Jucătorul meciului va fi Dacian Varga, dacă nu cumva Andrei Stângă va marca un hattrick.

La finalul etapei, dacă nu vom fi pe primul loc, sigur vom fi pe poziţia secundă.

Numai alb şi negru!

PS. Încălzirea ca de obicei la Nicu, cu începere de la ora 9.

"Stanga a facut faza meciului la golul din minutul 90+2: corner Dunarea Giurgiu, Stanga respinge cu capul si o ia de nebun spre careul nostru; Rusu arunca mingea in fata... Stanga o ajunge incredibil pentru gabaritul lui, dribleaza portarul si intra practic cu mingea in poarta: cursa nebuna, de 100 de metri, pentru un jucator de 2 metri... este ceva incredibil, cel putin pentru conceptia spectatorului roman obisnuit cu tot felul de "fite" din partea actorilor de pe teren"

O relatare fidelă a ceea ce s-a întâmplat în ultimul minut al meciului, când ne cam tremurau chiloţii că vom fi egalaţi.

Ne-am strâns la Nicu începând cu ora 7.30. Eu împreună cu o bastârcă de Gambrinus. M-am trezit prea devreme şi nu prea aveam chef să o frec aiurea prin casă şi am preferat să fac încălzirea mai devreme. Până şi-a făcut apariţia Cristian văzusem trei sferturi din 12 Angry Men pe MGM. Până pe la 9 fără un sfert ne-am adunat 5. N-am mai stat să îl mai aşteptăm şi pe Costică, deoarece îi acordasem deja o jumătate de oră academică, nu doar un sfert. Am făcut popas la Pieptănari vreo 10 minute până a apărut Cucu mare, dotat ca de obicei cu bunătăţi. Apoi la intersecţia cu Luică am recuperat şi fraţii. Echipaj complet, 8 oameni pe 18 locuri, am ieşit din Bucureşti pe la ora 9.30. Până la Giurgiu am făcut poştă sticla de un litru de J&B, dar am păstrat şi ceva pentru pauză.

Am intrat pe stadion cu 20 de minute înainte de startul meciului, la timp pentru a ne delecta cu programul artistic pregătit de majoretele şi fanfara din localitate (vezi foto). A început meciul şi strigăm de ne scuipăm plîmânii şi nu ne oprim decât pentru a ne mai recăpăta un pic suflul. Jocul merge şi Curelea trimite în transversală. Semn bun şi simt victoria, aşa cum am simţit-o toată săptămâna, în vezica urinară. Dunărenii dau replica şi trimit şi ei în bară. Nu-i nimic. Merge. Dar dau şi gol. Nu-i bai. Vom reveni sunt absolut sigur. Curelea găseşte o calea printr-o pădure de picioare şi egalează. Pauză.

Ieşim până la microbuz să ne hidratăm. Secăm ce a mai rămas din J&B şi ne întoarcem la treabă. Repriza începe bine pentru noi şi Postolache face 2-1, după ce foarfeca spectaculoasă a lui Curelea este blocată. Din păcate, nu a fost ziua lui Rusu şi egalarea vine după o nouă indecizie a lui. Mai avem 20 de minute, dar tot sunt sigur de victorie. 10 minute. Intră Stângă şi meciul e jucat. Două faze, în ambele dând dovadă de mult calm, au fost suficiente pentru Andrei. Giurgiuvenii nici nu şi-au dat seama ce i-a lovit. Final de meci, pupături şi felicitări.

Ne îmbarcăm şi ne îndreptăm spre o cârciumă. Intrăm în zona liberă, dar neşansă. Singura terasă de pe malul gârlei e plină-ochi. Pe Ovidiu îl apucă crizele şi începe să urle ceva despre OPC, Bulgaria şi ţară de kkt. I s-a părut că nu ni se acordă atenţia necesară, dar deja vorbisem şi nu aveau nimic liber încă cel puţin două ore. Ne-am întors în oraş şi am găsit o cârciumă acceptabilă. La 20 de mese servea o singură domnişoară, ceea ce a întârziat alunecarea berii pe gâtlej cu vreun sfert de oră. Am unit trei mese ca să avem loc şi două ore am stat la poveşti. Când ne-am satisfăcut poftele am luat drumul spre casă. Am mai oprit pe drum de vreo două ori să mai luăm ceva de ronţăit. 

Cu fraţii au început debarcare de unde i-am luat, iar până la Nicu nu am mai rămas decât trei. Era încă prea devreme şi am mai rămas să golim două peturi de Bergenbier. Acasă am plecat pe jos, din două motive. Primul că nu mai aveam bani, al doilea că aveam chef de plimbare. Ziua trebuia încheiată la fel de frumos cum începusem şi am făcut-o. 

Urmează o săptămână liniştită, în care chiar vreau să fiu cuminte. Până sâmbătă când în Regie vine Prefab Modelu. Dacă îi batem pe miluţi cred că putem spera la un sezon bun şi, de ce nu, la promovare.

Numai alb şi negru!