Reamintesc distinşilor domni avocaţi câteva prevederi din care au dat concurs la intrarea în barou. Prevederi care le interzic să-şi facă publicitate. Prevederi pe care ei calcă graţios cu bocancii:

Art. 230.
(1) Publicitatea formelor de exercitare a profesiei este destinata sa asigure publicului informatii cu privire la activitatea desfasurata de acestea. Publicitatea trebuie sa fie veridica, sa respecte secretul profesional si sa fie realizata cu demnitate si prudenta.
(2) Indiferent de mijlocul de publicitate utilizat, toate mentiunile laudative sau comparative si toate indicatiile referitoare la identitatea clientilor sunt interzise.
(3) Mijloacele de publicitate a formelor de exercitare a profesiei nu pot fi folosite ca reclama in scopul dobandirii de clientela.

Art. 233.
(1) Formele de exercitare a profesiei pot publica anunturi in mica sau in marea publicitate numai in presa scrisa, cu ocazia stabilirii sau a schimbarii sediului profesional, a sediului secundar si/sau a biroului de lucru, precum si a modificarii formelor acestora.

Nu îţi trebuie pregătire juridică ca să observi că un anunţ care te asigură că dacă "divorţezi cu ei" nu vei avea decât un termen de judecată, este în mod clar o apreciere laudativă, destinată să atragă clienţii şi nu se referă nicidecum la schimbarea sediului. Este pur şi simplu o reclamă pe faţă care mai şi exagerează nepermis garantându-ţi un singur termen de judecată.

Şi, cum până nu încalci legea de două ori e ca şi cum nici nu ai fi încălcat-o, poftiţi de vedeţi ce scrie pe site-ul său o distinsă doamnă avocată.

După cum vedeţi din poză, dumneai afirmă sus şi tare că ia atât onorariu fix de rezultat cât şi onorariu procentual de rezultat. Până aici nimic neobişnuit pentru cei nefamiliarizaţi cu tainele Statutului profesiei de avocat. Care, totuşi, dragă domniţă, spune următoarele:

Art. 135.
(1) Este interzis avocatului sa-si fixeze onorariile in baza unui pact "de quota litis".
(2) Pactul "de quota litis" este o conventie incheiata intre avocat si clientul sau, inainte de solutionarea definitiva a unei cauze, conventie care fixeaza exclusiv totalitatea onorariilor avocatului, in functie de rezultatul judiciar al cauzei, indiferent daca aceste onorarii constau intr-o suma de bani, un bun sau orice alta valoare.

Ori, un onorariu de rezultat nu este altceva decât un onorariu fixat în funcţie de rezultatul judiciar al cauzei. Ştiu că a sunat redundant, dar am vrut să fie clar. Nu pentru voi, care aţi priceput deja, ci pentru doamna avocat pentru care se pare că interpretarea textului legal este o chestiune rămasă prin vreun manual universitar prăfuit.