Cu acest slogan se lauda candva berea Stejar. Aparusera o gramada de zicale printre care "berea Stejar te face par" samd. Dar cei de la URSUS s-au gandit sa ne ia si ultima placere si sa scoata de pe piata aceasta bere inlocuid-o cu una de doar 5% vol alcool. Se lauda acum cu Stejar Pills. Dar nu mai e ce a fost. Decat sa beau asa ceva mai bine beau apa. E mai ieftina si mai buna. In speranta de a putea face ceva pentru berea preferata am creat si o petitie on-line catre URSUS prin care cerem reintroducerea vechii beri. Petitia poate fi accesata http://www.petitieonline.ro/petitie/petitie_pentru_berea_stejar_de_7_grade_cel_putin-p68970055.html. Sper sa se adune cat mai multe semnaturi si sper ca cine trebuie sa si citeasca aceasta petitie.

Speranta moare ultima!

O fi noul teritoriu masculin, dar eu nu observ că acel căţel reuşeşte să-şi marcheze teritoriul, şi pleacă…cred că stejarul are deja un posesor mai mare şi mai puternic ;)

Să fie vorba de concurenţa puternică de pe piaţa berii?

De curand a aparut versiunea populara, care se numeste Stejar Pilsner si care a iesit la atac sustinut impotriva dusmanului de clasa care se cheama, evident, Bergenbier. Cateva probleme vad eu.

1. Numele... pare ca e vorba de aceeasi bere. Mai exista Stejarul ala tare sau nu? Nu e clar.

2. Barbatul lui Bergenbier e cam bolovan asa... Si asta vine de la unul care se uita la fotbal, ii plac si roscatele si blondele si brunetele si savureaza fiecare zi libera. Acum acelasi barbat si-a dat seama ca nu ii mai place Bergenbier? Nu, pe bune...

3. In comunicatele oficiale, oamenii de la Stejar spun ca nu le convine ca Bergenbier ii transforma pe barbati in papagali si, deci, Stejar vine si pune piciorul in prag - fuga toata lumea pe site si ziceti cum e un barbat. Hm... Nu, pe bune...

4. ce s-a intamplat cu "de esenta tare"? Cum se transfera asta la Stejar Pilsner? Nu prea.

Asta ca sa nu mai zic de originalitatea executiei.

PS. Postul s-a nascut din frustrare, ca sa fie clar pentru toata lumea. Completez quiz-ul ala de juma de ora si imi zice numai go fish... Nu sunt barbat. Coco, help.

deci http://www.bereastejar.ro/form.html

daca faci chestionarul ala (eu l-am facut) iti zice ca ai gresit si te trimite la o pagina de wikipedia despre barbat, ca sa afli ce inseamna un barbat adevarat. PENIIIIIIBIL. Wikipedia?! Asta e o sursa de autoritate, sau e la misto sau ce a vrut autorul sa spuna, ca eu nu preaaaa.

Cel mai "tare cadou" (singurul de altfel) l-am primit de la Next Advertising, adica agentia care se ocupa de campania "Stejar - Ziua barbatului" in care mi se spunea ca datorita sesizarii mele s-a corectat pe site si ca greseala era greseala si nu facatura cum tindeam eu sa cred, ba pe deasupra mai zicea in mail ca imi dau pentru asta un bax de Stejar Pilsner. Asta dupa ce eu i-am trimis sa se scoleasca. Acum, daca baxul chiar vine, si cred sincer ca o sa vina, chiar ma astept sa imi stea in gat. Asa ca o sa beau cel mai probabil berea singur. Si imi spunea prima persoana careia i-am povestit ca decat un bax de bere mai bine imi propuneau o colaborare. Mda, se vede ca ea citise ieri postul si uitase ce zisăsem de cei ce erau in spatele campaniei.

Moda a venit de la 2 brand-uri (poate cele mai puternice din lume) Coca Cola si Pepsi.

Inca de anul trecut Bergenbier a luat initiativa de a face o campanie bine stabilita pe targetul sau si anume de a initia o zi a barbatului. Anul acesta a mers mai departe si a dus "problema" in parlament ca "Ziua Barbatului" sa fie declarata oficiala si ca fiind zi libera. Insa de cateva zile a aparut un anti-spot si nu la initiativa care o numeste "foarte frumos" ci la bere.

Replica (varianta virală) e uşor de prost-gust, parcă se vede mâna lui Naumovici...Chiar le-o fi frică de Stejar?

de la pahomi

Mulţumim Bergenbier pentru campanie!
Nu degeaba beau berea voastrã.

Laur E.

Da, am scris bine, nu zilnic, ci silnic, adica, in sila. Multumim ca ne spuneti macar. Dupa m'as fi intrebat de ce ma tot inec atunci cand va beau berea "castigata".

Si acum ma intorc la campania Ziua Barbatului. Toate replicile astea ma fac sa ma gandesc doar ca este o campanie eficienta, daca si concurenta, dar nu numai, a simt nevoia sa ii ironizeze. Asa, anul trecut cand Bergenbier a inceput campania pentru stabilire a zilei barbatului, Wash&Go care spunea ca avem dreptul la ziua noastra si ca femeile stiu de ce.

Acum cand se incearca stabilirea Zilei Barbatului (5 mai, maine) zi libera vine campania celor de la Stejar. Cand am vazut campania Stejar cu ziua barbatului, am zambit si am zis ce tare, uite, campania Bergenbier chiar i'a pus pe astia de la Ursus (Stejar e marca Ursus) pe ganduri si au simtiti nevoia sa dea un raspuns. Cine stie, s'o fi simtit si la vanzari. Dar cand am intrat pe site si am vazut faza cu "silnica" am vazut rosu in fata ochilor, si nu, nu era din cauza fundalului. M'am simtit luat la misto de stejarei. Nu cred ca e o greseala si daca e o greseala, atunci cei de la Ursus Breweries ar trebui sa se mai şcolească.

Acum stiu cateva persoane care imi vor sari in cap si imi vor spune ca si eu am greseli pe blogul asta, poate chiar si in acest post or fi, diferenta intre mine si ei e ca eu nu am cifra lor de afaceri, ca eu scriu astea repede si ca nu exista nimeni care sa ma corecteze (cu exceptia piariestei mele, care insa nu poate fi foarte activa, are si ea munca ei). Ideea e ca exista o diferenta de nivel, intre mine, un om si ei, care in 2006 aveau 1300 de angajati conform celor de la companiidesucces.ro.

Concluzia: un astfel de detaliu, o litera, poate sa strice o intreaga imagine, de altfel foarte bine construita. Ideea era chiar buna, uite. Păcat ca promovează siteul care conţine greşeala!

]]> http://gargaragii.wordpress.com/?p=11 Sun, 04 May 2008 00:21:50 +0000 Gargaragii http://gargaragii.wordpress.com/?p=11 S-o sarbatorim si p'asta

Cum vor ciocni paharele intr-un glas, amatorii de concerte si mici electorali, sarbatorind si campania Bergembier dusa la extrem ?

Razvan: Lucrand la coarda sensibila a petrecaretilor, ghidati de principiul "motive gasim, nici o ocazie nu trebuie irosita, bautura sa fie !", Bergenbier indeamna la gargara nationala - si nu ne pare rau :D –

Bogdan: Nu prea ne pare. In viziunea idilica, consumatorul are voie macar de 5 mai sa stea intins cu burta la soare (burta antrenata de apa si hamei), micisori, cateva manelute sau alte muzici de imbarbatare, iar Mimi sa nu-l puna la batut covoare. Ar fi si culmea sa-l puna cineva la munca. Tocmai de ziua lui ? Hmm... cat tupeu !

Bogdan si Razvan: Propunem sa mai inventam niste sarbatori ca sa putem uni vacanta de Craciun cu cea de Paste, de 1 Mai pana la Ziua Barbatului.

Cei care vor avea de castigat sunt fabricantii de bere si alte produse compatibile cu genul asta de "sarbatoare". In special marci non premium precum Burger, Stejar, Noroc, vor creste vanzarile pentru ca se da un nou motiv pentru consum. Stejar a intuit asta, a lasat timiditatea si a trecut la atac.

R.

Razvan: Hai noroc, coae ! Ciocnim o halba in cinstea barbatiei, dupa care ne golim vezica pe trunchiu' falnic al stejarului mioritic?

Bogdan: De acord. Pai cand stomacul galgaie de cantitati insemnate de bere non-premium, ce rost are sa mai fii constient sa tragi apa civilizat?

"Ne pisam pe Stejar!"

Razvan: Iata ca raspunsul galeriei in galben a campaniei Bergenbier a aparut daunezi pe blogul ILEO. Mesajul se muleaza perfect pe publicul declarat.

Bogdan: Parca il si auzi rostit in forzza de un mascul cu fular galben, inarmat cu munitie de floarea-soarelui si dovleac pentru lupta masculinitatii.

Razvan: Probabil au introdus bautorii de Bergenbier, CSR-ul spontan consumer-generated in cadrul strategiilor de promovare - doar incurajeaza circuitul apei in natura, alimentand initiativa colectiva, umana, barbateasca sa-si dea drumul la irigatii.

Lucrand la coarda sensibila a petrecaretilor, ghidati de principiul "motive gasim, nici o ocazie nu trebuie irosita, bautura sa fie !", Bergembier indeamna la gargara nationala - si nu ne pare rau :D - , in viziunea idilica, consumatorul are voie macar de 5 mai sa stea intins cu burta la soare (burta de la bere), cu berea si cateva manele, iar Mimi sa nu-l puna la batut covoare. Ar fi si culmea sa-l puna cineva la munca. Tocmai de ziua lui ? Hmm... cat tupeu ! Propun sa mai inventam niste sarbatori ca sa putem uni vacanta de Craciun cu cea de Paste, de 1 Mai pana la Ziua Barbatului.

Cei care vor avea de castigat sunt fabricantii de bere si alte produse compatibile cu geul asta de "sarbatoare", in special marci non premium precum Burger, Stejar, Noroc, vor creste vanzarile pentru ca se da un nou motiv pentru consum. Stejar au intuit asta, au lasat timiditatea si au trecut la atac.

Bogdan: Hai noroc, coae ! Ciocnim un pahar in cinstea barbatiei, dupa care ne golim vezica dupa trunchiu' falnic al stejarului mioritic? Cand stomacul galgaie de cantitati insemnate de bere non-premium, mai are rost sa tragi apa civilizat? Iata ca raspunsul celor de la Leo Burnett, orchestratorii galeriei de huligani in galben ai campaniei Bergenbier a aparut daunezi pe blogul ILEO. Mesajul se muleaza perfect cu publicul declarat. Parca il auzi rostit de un baiat cu fular galben inarmat cu munitie de floarea-soarelui si dovleac in lupta masculinitatii surogat. "Ne pisam pe Stejar". Probabil a introdus Bergenbier CSR-ul in cadrul campaniilor? Doar incurajeaza circuitul apei in natura alimentand initiativa colectiva, umana sa-si dea drumul pe mama terra.

Pentru cei ce vor fi ei... incercati www.bereastejar.ro

Data: 14 decembrie 2007. Locul: un club cu nume "periferic" (Suburbia), care se află, cum altfel?, undeva prin centrul Bucureştiului. :) Berea: una "de esenţă tare", deci Stejar! (mulţumim lui Doamne-Doamne şi lui Bachus pentru asta). În deschidere: The Others. Motivul prezenţei noastre acolo, cu sticla de BS într-o mână: Blazzaj!

Blazzaj este o formaţie timişoreană care abordează un gen mai greu de definit: nici ei, cei cinci băieţi şi o fată, nu ştiu dacă e funk, acid jazz, sau pur şi simplu jazz, dar noi ştim că e muzică bună.

Numele trupei s-a născut prin combinarea cuvintelor "blazare" şi "jazz" şi, dacă citim de la coadă la cap, constatăm că reprezintă şi forma anagramată a lui "jazz alb" (ingenios, nu?). E clar că această stare de blazare muzicală nu avea cum să nu ne contamineze, căci vorba aia: "azi în Timişoara, mâine-n toată ţara".

Vocea principală este Octavian Horvath, a.k.a. Tavi sau Vita, cunoscut şi ca membru al formaţiei Implant Pentru Refuz. După cum declara el însuşi, îi place să gândească monotype, să citească veioze, să cânte fără serife, iar uneori să alerge printre rândurile unei cărţi.

Vita este răspunzător şi pentru partea de "lirică": el face versurile pentru piesele Blazzaj, pe care le decupează din broşuri. De altfel, această modalitate dadaistă de creaţie a fost folosită şi de Kurt Cobain, care a compus multe piese din cuvinte auzite pe culoarele clădirii unde exersa cu Nirvana (studiu de caz - Smells Like Teen Spirit).

A fost unul dintre cele mai dansante concerte la care am asistat vreodată, pentru că şi Blazzaj are una dintre cele mai dansante "muzici" posibile. Nu cred ca a fost vreun inconştient care să stea jos, iar clubul era arhiplin, vă garantez! Meritul pentru atmosfera creată îi aparţine în primul rând ghiduşului Vita, care a făcut numai giumbuşlucuri (comparabile cu cele pe care le face Mike Godoroja - vezi postul anterior).

Din păcate, a lipsit Cristina (a devenit mămică), locul ei fiind luat de Lelia Nicolaiciuc, care totuşi nu se ridică la acelaşi nivel de "blazare". Ba mai mult, în setlist nu a fost inclusă una dintre piesele mele favorite: Gripă, guturai.

În schimb, ni s-a cântat Mersul trenurilor, piesă cu mare implicaţie afectivă pentru noi, aştia care am lustruit jegul de prin personalele şi acceleratele patriei (ca deh!, nu suntem burghezi ca alţii). De asemenea, am avut parte şi de Piersicoaso, piesă după un poem de Nichita Stănescu. Se pare că această poezie nu a mai fost publicată înainte să o facă cei de la Blazzaj - aşa că laudă lor, "blazzeilor"! Pentru versurile acestui cântec intraţi aici.

Nu pot încheia fără să amintesc de Urma, probabil cea mai frumoasă piesă a lor, o combinaţie între jazz-ul alb, tipic Blazzaj-ului, şi curentul hardcore adus în formaţie de vocea IPR-istul Vita. Dar prea multe vorbe strică, aşa că... să lăsăm muzica să vorbească. Sau să cânte, mă rog :)

În post-ul anterior vorbeam despre cât de benefic poate fi acronimul BS, atunci când se prezintă ca o combinaţie bicefalică între Berea Stejar şi Blind Spirits (neapărat în ordinea asta). Iată că, pe 8 decembrie 2007, stejărelul a lipsit cu desăvârşire. Am avut însă trupa Blue Spirit (Blue, nu Blind; şi la singular), alături de Mike Godoroja (impresarul celor de la Iris).

Seară friguroasă: ceaţă afară, ceaţă înăuntru (de la fumul de ţigară, evident). Şi mult blues albastru într-un loc - culmea! - verde: Green Hours.

Incredibil cu câtă pasiune pot cânta oamenii ăia. Pentru că, pentru ei, blues-ul ("iubirea mea albastră") este muzica în care "te poţi exprima pe tine însuţi". Or, dacă ecumenismul este mişcarea care încearcă să unească toate religiile creştine, blues-ul chiar a făcut-o.

Acum că tot ninge afară ca în Andersen, trebuie spus că dacă aveţi nevoie de un povestitor, Mike Godoroja este acela: căci spune omul nostru, între piese, vorbe cel puţin la fel de frumoase ca în cântecele sale. Aşa am aflat cum poţi face un milion de euro cu o formaţie de blues. Nu ştie nimeni? Ei bine, pornind de la două milioane de euro. :)

Cine a ascultat cel mai nou material Iris - Cei ce vor fi - ştie că pe dublul album apare şi Blues pentru tine, cântată chiar cu Mike. Şi ştiu că sună a blasfemie ("blasfemator", eventual; oricum, nu blasfemiator, cum cred unii olteni inculţi), dar tocmai piesa asta mi se pare cea mai frumoasă de pe întreg albumul Iris. Eu am putut-o asculta live şi la concertul Iris 30 de ani, şi sâmbătă seară în Green Hours. Voi o puteţi asculta chiar acum, nu tocmai live, dacă apăsaţi aici.

M&BS au mai cântat o groază de piese, de la Prins în trafic (varianta românească a lui Crosstown Traffic - Jimi Hendrix) la Capra vecinului (precedată de "trăiască", nu de mioriticul "să moară").

Maniac cum sunt, mi-am stors creierii (căci google-ul nu prea m-a ajutat) în dorinţa de a afla unde am mai auzit versurile "ai vrea să pleci/ ai vrea ca să rămâi" de pe O zi albă. Răspuns: niciunde! În schimb am auzit ceva asemănător (nu-s maniac degeaba) la Tudor Gheorghe, pe versurile lui Tudor Arghezi: "voiam să pleci, voiam şi să rămâi/ ai ascultat de gândul cel dintâi" (De-abia plecaseşi).

Dacă la concertul lui Ioan Gyuri Pascu fusesem entuziasmat de faptul că "prichindelul vesel" cântase cu sticla de bere, atunci vă daţi seama că eram în delir când Cătălin "Ţeţe" Rădulescu (membru în Blues Spirit, omul care ar face şi scaunele să danseze, a nu se confunda cu "musca ţeţe" - care, dimpotrivă, adoarme) şi-a lăsat deoparte muzicuţa şi a arătat că se poate cânta la orice: la tălăngi, la linguri, la oale, la "punga de la metrou", la "ouăle de Paşti" şi aş mai putea enumera o valiză întreagă de instrumente improvizate (dacă le-aş şti denumirile; până aflu eu cum se cheamă, hai să le numim "acareturi filosofice"). Ceva comparabil am mai făcut eu acasă (promit să ma filmez într-o zi :) ), precum şi oamenii din filmuleţul ăsta.

Una peste alta, prezenţa scenică a lui Mike este una cel puţin pitorească: ştie toate giumbuşlucurile posibile, inclusiv o şmecherie pe care o făcea Screamin' Jay Hawkins în Frenzy (daţi un click pe preview, dacă nu aveţi bani de download). Garantez că e genială piesa (a se citi "râzi şi cu fundu' când o asculţi").

Mike Godoroja & Blue Spirit au încheiat seara cu o variantă acapella a piesei Bye Bye Life de pe sountrack-ul filmului All That Jazz (mai frumoasă varianta lor decât originalul): "Bye bye life/ Bye bye happiness/ Hello loneliness/ I think I'm gonna die", care a devenit, în cele din urmă, "Hello life/ Hello happiness/ Bye bye loneliness/ I think I'm gonna live!" :)

Îi mulţumim Stejar-ului pentru că ne-a făcut să nu ne simţim claustrofobi în Big Mamou, pe 15 noiembrie 2007 (numai "big" nu e localul ăsta... mai degrabă 5 x cameră regie). Dar mai ales pentru că ne-a ajutat să trecem peste prestaţia formaţiei din deschidere - Black Jack. Poate numai iubitorilor de jocuri de noroc să le placă aşa ceva...

Şi acuma să trecem de la Berea Stejar la Blind Spirits. Băieţii sunt români (deşi cântă numai în engleză) şi sunt foarte pasionaţi de rock (a se citi Metallica). De fapt, unul dintre ei zici că e sosia lui Hetfield. Se numeşte Răzvan şi declară că e rocker de când s-a născut. Îl credem pe cuvânt şi-l îndemnăm să fie aşa până la moarte!

Mai multe despre ei veţi găsi aici şi pe site-ul lor oficial, adică aici. De precizat că în Big Mamou au cântat şi câteva preluări, inclusiv For Whom the Bell Tolls, ştim noi a cui (m-au dat gata la faza asta)... Dar mai bine ascultaţi voi nişte piese Blind Spirits. Două le găsiţi aici.

PS 1: Găsisem un titlu mai inventiv pentru post, dar am descoperit că deja fusese luat (adică nu era inventiv deloc) (vezi primul link)

PS 2: Apropo de post-ul "gurile rele să tacă, vocile (bune, rele) să cânte"... după cum ştiţi probabil, Led Zeppelin se va reuni pe 10 decembrie. Cu ocazia asta, membrii au fost nevoiţi să rearanjeze hiturile pentru concertul din Londra, după ce solistul Robert Plant a conluzionat în timpul repetiţiilor că nu mai poate atinge notele înalte. Piesele au fost astfel reorchestrate într-o tonalitate mai joasă. Asta ca să-mi dea mie apă la moară! Un fel de "Vedeţi? V-am spus eu!"

Locul: Suburbia, Bucureşti. Data: 20 octombrie 2007. Motivul: lansarea celui de-al cincilea album al formaţiei - Monolith. În deschidere: mult mai modeştii Godmode (de gustibus non disputandum, desigur).

Pentru piesa 3.80 a fost prezent şi Vlad Dobrescu (VD) de la CTC, ca pentru a confirma calitatea concertului. Din păcate, neobişnuit cu acompaniament live de chitară, VD a ţipat cam mult (de aia stau toţi vocalii de rock şi îşi reglează volumul vocii în monitor). Cam aceeaşi problemă a fost şi cu poeziile recitate - de fapt "ţipate" - ale Maiei Morgenstern la Iris 30 de ani. Desigur, pe albume amândoi îşi rostesc versurile pe un ton normal, fără ţipete, dar în concerte... mai bine nu.

Şi dacă, aşa cum zice piesa de mai sus, avem o "ţară la 3 lei 80", în mod sigur în Suburbia am avut o atmosferă incendiară (la propriu, că la cât fum era... vorba aia: nu iese fum fără foc... şi fără ţigară).

N-am văzut în viaţa mea atâta stage diving, crowd surfing, "mosheală" şi pogo! Şi am văzut multe la viaţa mea (concerte, măcar). Desigur, nu puţini au fost cei care au aterizat în cap, dar cum nu prea aveau nimic în el... A făcut stage diving şi crowd surfing chiar şi Bulbuc (unul dintre cei doi vocalişti de la IPR). Au facut chiar şi vreo două fete. La naiba, aş fi făcut şi eu, dar nu băusem îndeajuns de mult Stejar, ca să am esenţa tare :) (apropo - în sfârşit începe să fie şi Stejar-ul de găsit în ţara asta! slavă lui Bachus!) :)

Concluzia: un concert de zile mari. Păcat însă că nu au putut interpreta Apus de pe noul album. Piesa e cântată cu ajutorul Cristinei de la Blazzaj (din care face parte şi Octavian Horvath, vocalist şi la IPR).

Dar să mai lăsăm şi muzica să vorbească...

Şi acuma, ceva explicaţii:
stage diving = actul de a sări de pe scenă peste publicul aflat în primele rânduri; precedă crowd surfing-ul
crowd surfing = procesul de trecere al unui persoane peste capetele publicului, din mână în mână; pentru a ajunge sus, acea persoană poate fi ridicată de altcineva, deci nu e obligatoriu ca pentru crowd surfing să fi existat înainte stage diving; este specific concertelor rock, dar există şi excepţii (raperul Method Man de la Wu-Tang Clan a făcut crowd surfing chiar la Bestival, în vară)
mosh/moshing/mosheală = un gen de dans efectuat în interiorul unui "mosh pit"; în cadrul dansului, cei din public se împing între ei în mod agresiv
pogo = stil de dans specific concertelor punk rock (cel puţin de aici provine), în care publicul sare; basistul formaţiei Sex Pistols, Sid Vicious, susţine că ar fi inventat pogo-ul în timpul unui concert

Apropo, un stil care nu s-a practicat la concertul de care vorbeam, dar care merită să fie măcar văzut (wall of death, intră în categoria moshing). Oricum, nu încercaţi aşa ceva acasă!!! :)