Vinori rosii, inimi albastre si lacrimi inghetate si nevazute de vampire fara dinti … dar cu ghimpi ai sufletului.Surprize probate de ispite si jalnicia glaciala a celor ce fac chip ca te iubesc, dar fatarnicia le da un aer de nesuferiti.

            Necazuri ce incearca puteri si … si necazuri, darn e fac sa pretuim clipele frumoase!Puterile incercate de necazuri, sunt puteri slabite si deja tinute de singura dorinta de a invinge orce pierdere a orcareea firimituri de viata.

            Viata – un infern sau un strigat inabusit de ceva imens si-ndurat de focul ardent din acest infern lipsit de scrupule si de gingasia ce duca omul spre trairea vietii din plin.Dorinta de a evada din patru pareti, pereti plini de glasuri, pierdute, de lacrimi mai putin calme sau pure, de fapt rosii si lipsite de simtul opririi sau a gindului bun.Lacrimi si oceane sarate, oceane de lacrimi, oceane de dureri, oceane de bucurii, oceane de tradare.

            Poate ceva banal, si totusi unic, traim in oceane mixte pline de insine noi si de capetele sufletului ce emana lumini mate, triste sa lipsite de caldura ce au sa lumineze intreg litoral scaldat in tradari reci a carora raceala, ard nisipuri care cindva aveau sa ne-ncalzeasca sis a ne-nduioseze.

            Sunt multe lucruri, dar anume surprizele, necazurile, dorintele si lacrimile, tradeaza orce simt omenesc si orce gind ce ne coloreza existenta lipsita de gust si de vitalitate.

                        Suntem mai mult ca morti si coplesiti…

Dureri ce ustura, dureri provocate in momente penibile a existentei, dureri ce scurg din vene orce dorinta de a trai si de a mai exista...

Durerea este metoda de a ne bucura de clipele frumoase, dar surplusul de durere este acel barier ce ne face sa fim pisimisti, tristi si firavi la orce durere.

Doar puterea este tot, si tot e putere...

Perioada sarbatorilor de iarna este preferata mea, mi se umple sufletul de bucurie si abia astept sa fac cadouri (ciudat stiu, nu multi se inghesuie la asa ceva), sa urez tuturor cunoscutilor, cat si necunoscutilor, un Craciun fericit, sarbatori fericite, sa stau la masa in ziua de Craciun impreuna cu rudele si prietenii. La numai cateva zile dupa Craciun urmeza revelionul: cu ce ma imbrac? ce accesorii sa iau? ce pantofi sa iau? ca deh sunt femeie, deci trebuie sa ma pregatesc intens de noaptea dintre ani. Revelionul, pentru mine, este una dintre cele mai mari sarbatori ale anului (dupa ziua mea bineinteles) si ar trebui tratata ca atare: te intalnesti cu prietenii, rudele sau cu cine vrei sa petreci si te apuci de organizare, si organizezi si organizezi de la mesele pline de prajituri si sampanie pana la ultima suvita de par si ultima cuta de pe fusta, totul ca sa fii cat mai "chic si cat mai trendy". Pana acum totul merge struna, pana acum totul merge asa cum ai vrea petrecerea se anunta a fi "bestiala" totul pana apesi pe buton si pe ecranul acelei cutiute negre pe care o numesti televizor apar diverse imagini, care in loc sa te relaxeze dupa "istovitoarele planuri si aranajari", nu fac decat sa-ti lase un gust amar.
Poate te intrebi de ce?? Iti zic eu de ce: Pentru ca romanului mai mult decat sarmaua aburinda pe masa si tuica fiarta din cana ii place cearta si cand nu gaseste motiv intemeiaza.
Intamplator deschid televizorul acum vreo 2-3 zile si ce sa vad: pe unul din posturile autohtone o domnita blonda isi flutura pletele de zor intr-o conversatie, din care se facea ca intelege ceva, cu o alta domnita. Ce discutau? dracu stie ca n-am inteles prea bine pe scurt: ceva legat de influenta zodiilor asupra trecerii din 2007 in 2008. Timp de o ora am lasat televizorul pe aceasta emisiune, nu de alta dar era cam tarziu si incercam sa dorm. Cand eram "pe picior de plecare spre lumea viselor" am auzit o voce tulburatoare. Ce sa fie? ce sa fie? mai bine zis cine sa fie, numeni altul decat domnul Pruteanu, adus in emisiune pe postul "nu cred in Dumnezeu, nu cred in zodii, nu cred in voi, nu cred in mine", asa ca am zis sa urmaresc cateva minute emisiunea poate o fi ceva. Falsa impresie! Timp de o ora s-au ciondanit in acel studio de parca candidau la presedentie, doamna astrolog spunea ca daca te trezesti dimineata prost esti influentat de planetele sistemului nostru solar si ca zodiile oropsite in 2007 vor fi mari vedete in 2008, iar datorita planetelor va putea spune cine o sa castige alegerile in 2008. Fronsat, Domnul Pruteanu raspunde imediat cum ca acestea sunt niste aberatii ca intuitie are toata lumea si tot asa, ca doar ce mai putea sa spuna... Cateva zile acest subiect a fost plimbat pe la toate televiziunile ca doar n-o sa piarda atata audienta (ca o paranteza PRO TV-ul a avut audienta de 99.6% pe anul 2007 dupa sondajele lor =)) in visele lor poate), dupa aceea au venit niste explozii in lant prin Romania urmate de valul de ninsoare, care i-a luat pe toti pe nepregatite cu toate ca se stia cu o luna inainte, si asa a luat sfarsit pe anul acesta monstruozitatea de comentarii si preziceri de revelion. FRATILOR DAR MAI STATI POTOLITI! Sa nu uitam de de 8 ani incoace " tot murim pe capete" de la acea "teribila apocalipsa" si sa nu uitam ca nici calculatoarele nu ne mai merg ca n-am putut schimba prefixul odata cu noi si sa nu uitam ca aceste vesti au pus pe jar Pentagonul mai rau decat Osama Bin Laden. Care e problema?? V-ati plictisit?
Aceasta problema cu "apocalipsele de revelion" o sa devina un fel de mass pe messenger de genul: De maine Bill Gates inchide Yahoo! pentru ca s-a plictisit de el. Ei bine, si noi ne-am plictisit de certurile voastre inutile daca murim in 2008, in 2009 sau in 2100. Lory

La întrebarea "De ce se vorbeşte prost româna? " Inga, ce a telefonat prima la emisiune ne-a comunicat că moldovenii nu-şi dau străduinţa de a vorbi literar şi, mai mult ca atît, rămîn tolerabili atunci cînd nu le răspund în limba vorbită de veacuri pe acest tărîm. Tînara a dat şi un exemplu cu o vînzătoare de cărţi de la o librărie din or.Cimişlia, care se împotriveşte să deservească în limba română cumpărătorii. O altă ascultătoare ce a fost tentată să intre în legătură directă cu mine şi să vorbească despre situaţia la care se află limba română la noi. Cristina s-a oprit la faptul că oficialităţile noastre nu se exprimă corect şi, uneori, chiar vorbesc mai rău decît oamenii de rînd, ceea ce este inadmisibil pentru o persoană publică, ce reprezintă un etalon pentru o mare parte din populaţie. Ultima intervenţie telefonică a venit din s.Sadaclia, de la Vadim, care a declarat că se vorbeşte foarte prost româna în Republica Moldova. El a adus obiecţii conaţionalilor săi, care stîlcesc limba prin folosirea rusismelor şi, mai ales, pe acei care izolează persoanele care încearcă să se exprime corect şi frumos în limba maternă. Radioascultătorul s-a arătat indignat că după 18 ani de la numirea limbii moldoveneşti, drept identică cu limba română mai există dubii în privinţa numelui limbii noastre şi şi-a exprimat nemulţumirea în privinţa unor firme străine, care încearcă satisfacerea concomitent a oii şi a lupului, tipărind pe ambalajul produselor informaţiile necesare, atît în limba română cît şi în limba moldovenească. Acest aspect ajunge a fi paradoxal, atunci cînd textul este identic.

Recent cotidianul român "Evenimentul Zilei"   a avut un articol despre etichetele româno-moldoveneşti pe produse de grădinărit. Produsul importat din Slovacia, este numit sub simbolul MD al ţării "Substrat de flori", în timp ce în limba română este numit "Substratul din flori". Diferenţele nesemnficative, deseori, ajungînd pînă la penibil au fost criticate îndelung de specialişti în lingvistică, iar politologul Iulian Chifu a venit cu o ieşire  din situaţie, care este adoptată de unele companii: inscripţionarea simbolurilor celor două ţări, dar folosirea unui set de instrucţiuni similare.

În concluzie, revenind  la emisiunea despre nivelul cunoaşterii limbii române, acultătorii au căutat nişte soluţii viabile pe care,  îmi doresc să le aflaţi chiar din spusele lor din înregistrarea ce am plasat-o mai jos.

Rugămintea mea este - "Aveţi grijă ce şi cum vorbiţi!"

[audio http://www.esnips.com/nsdoc/8db67c68-bc63-4bea-932d-7923b6dd9c25/?action=forceDL]

Fiecare persoană după naştere creşte şi se dezvoltă fizic concomitent şi psihic. La un moment dat fiecare ajunge la un nivel de de devoltare, care de fapt este o scară indispensabilă, ce determină o mare parte din rolul vieţii. Faptele fiecărei persoane descriu în general adevărata personalitate a omului, descriu bunul simţ şi o mulţime de capacităţi ce ţin de moralitate.

Lucian Blaga a spus: “Rezistenţe mari şi piedici mari se opun în lumea asta numai unei voinţe mari”, astfel eu cred că doar avînd o voinţă majoră, dînd dovadă de multă rezistenţă şi trecănd cu succes peste toate barierile, putem deveni nişte nume de apreciat. Voinţa, puterea, perseverenţa, lucrul practic, toate aceste calităţi duc la un momet la realizarea celor mai mari fapte. Aceste fapte de seamă determină însăşi adevărata valoare a celui care le înfaptueşte. (...)

În acest caz multora le este frică şi anume o teamă care afectează grav psihicul: teama de a eşua. Teama aceasta este una existenţială. De la o vîrstă te temi că poţi ajunge să constaţi că ţi-ai ratat viaţa şi că nu mai poţi îndrepta acest lucru şi restul vieţii devine o zbatere pentru găsirea unui rost. Mai grav este că temerea aceasta, oarecum “normală” odată cu avansarea în vîrstă se găseşte la persoane din ce în ce mai tinere. Mulţi liceeni azi îşi stabilesc un scop în viaţă şi caută să fie cît mai bine pregătiţi pentru fapte mari, deoarece sunt conştienţi că şansele de eşuare sunt la fel de mari. Teama pentru ziua de mîine are şi o parte negativă în executarea faptelor mari, petru că ea într-un fel stopează o motivaţie şi o dorinţă de perseverare, înţelepciune şi credinţă. Credinţa implică speranţa, deoarece credinţa se raportează la o entitate divină mai puternică decît omul, o dvinitate care ar putea să influenţeze cursul evenimentelor, ba chiar să intervină într-un mod supranatural atunci cînd nu mai există nici o soluţie posibilă. De aici putem să tragem o concluzie, că credinţa este prima condiţie necesară pentru faptele mari, dar şi o altă concluzie – în credinţă nu există teamă. Cel care ţine cont de aceste concluzii face parte din categoria de oameni care privesc în urmă şi se miră cum lucrurile care nu ţin de puterea şi inteligenţa omenească s-au relializat atît de exact, din categoria celor care astăzi pot fi friciţi, pot zîmbi şi pot reliza faptele demne de urmat, fiindcă nu se tem pentru ziua de mîine. A celor pentru care nesiguranţa este un sentiment uitat sau neexperimentat, iar necunoscutul are farmecul lui aparte, căci abia aşteaptă să vadă cum va aşeza Dumnezeu lucrurile în viitor. Cred sincer că temerile noastre, care pot fi asociate cu nedorinţa sau neputnţa, sunt invers proporţionale cu puterea de a crede: cu cît credinţa scade cu atît cresc temerile. De astfel, o cale sigură în iniţierea faptelor mari, ce ascund multă desâvîrşire, este curajul.

“Nu există oameni mari şi oameni mici, ci numai oameni care se străduesc să-şi facă datoria” afirmă Alexandru Vlahuţa. Şi eu cred că cei care-şi fac datoria faţă de tot ce ne înconjoră există cu adevărat şi deţin un rol important în orce situaţie.
“Toţi cei care au realizat lucruri mari au fost mari visători” – Orison Swett Marden. De aici observăm că visul are o mare importanţă pentru îndeplinirea lucrurilor cu adevărat valoroase. Visul este inceputul fiecărei activităţi umane care deţine un mare succes. Din această cauză trebue să ne întărim visurile şi perseverenţa prin îndeplinire fidelă a datoriilor noastre faţă de oameni. Un lucru bine cunoscut este faptul că inteligenţa nu este suficientă pentru a putea realiza lucruri măreţe, pentru a deveni un om complex – un om cu cunoştinţe multe şi valoroase. Visul este necesar acumulărilor sistematice. Au fost şi vor fi foarte mulţi inteligenţi, care bat trotuarele fără să fi realizat ceva deosebit, fără să se fi gindit la viitorul lor. Aşa dar ei nu au nici un vis, nici voinţă, nici perseverenţă.

Întodeuna trebue să luptăm împoriva nestatorniciei spiritului, impotriva indolenţei şi indifereinţei. Să ne exprimăm prin fapte măreţe.
Doar existînd prin faptele mari vom exista ca oameni.

Mihaela Botnari
www.cimislia.wordpress.com