Chiar dacă ai vrea să alegi mai multe variante, gândeşte-te care este cea mai importantă din punctul tău de vedere.

[polldaddy poll=1002141]

... acum poţi lăsa un comentariu mai jos :)

Anul acesta ma alatur lor, ca reprezentant al Asociatiei Colors, pentru cea de-a doua editie a Forumului, care va avea loc intre 7-9 noiembrie, la Oradea. Si pentru ca 2009 este anul European al creativitatii si inovatiei, care tema era mai potrivita decat cea a inovarii de oportunitati pentru tineri si de revolutionare a formulei creativitatii :) Cred ca este o tema de actualitate si de abia astept rezultatele!

Pentru a te inscrie sau pentru a vedea rezultatele editiei de anul trecut, poti accesa: http://agenda.tinerilor.ro/

Ascultă arugmenetele aduse de tinerii sibieni despre conotațiile cuvintelor `pocăit` si `biserică`.

Credinta pentru viata este de o importanta fundamentala. Prin credinta suntem mantuiti (Efes.2.8), doar prin credinta putem fi placuti lui Dumnezeu (Evrei 11.6). Domnul Isus s-a rugat pentru Petru sa nu i se piarda credinta (Luca 22.32) iar evangheliile au fost scrise pentru ca „voi sa credeti," pentru ca omul sa capete credinta (Ioan 20.31).

Nu doar Scriptura afirma importanta credintei dar si oamenii recunosc si confirma aceasta prin faptul ca toti pretind ca au credinta. Cum putem insa sa stim daca avem sau nu credinta? Care sunt caracteristicile credintei care ne pot ajuta sa recunoastem prezenta ei?

Prin credinta Moise cand s-a facut mare... Textul de fata ne ofera cadrul necesar sa putem observa si analiza credinta, cum se manifesta ea.

Cand s-a facut mare... Nu putem spune prea multe despre credinta la vremea copilariei atunci cand putem fi usor indusi in eroare. Vremea maturitatii este in mod special cadrul in care se manifesta cu adevarat credinta. Nici despre Moise nu ni se spune prea multe din vremea copilariei.

v.23 Prin credinta a fost ascuns Moise trei luni de parintii lui... Singurul lucru pe care-l putem spune despre credinta in viata copiilor este doar ceea ce se poate vedea din faptele de credinta ale parintilor.

In continuare, analizand credinta lui Moise la vremea maturitatii putem sa intelegem si sa evaluam mult mai usor atat credinta noastra personala cat si a bisericii din care facem parte intrucat vom putea observa patru caracteristici ale credintei la varsta maturitatii.

1. Curajul de a refuza lumea

v.24 Prin credinta Moise cand s-a facut mare n-a vrut sa fie numit fiul fiicei lui Faraon...

Credinta la maturitate, la vremea cand te-ai facut mare iti da curajul sa refuzi lumea, iti da curajul de a spune „Nu, multumesc!" la ofertele ei. Unde este credinta este curajul de a refuza.

Vremea pentru oferte. Trebuie sa recunoastem ca mai mult ca oricand „cand te faci mare" ai cel mai mult de a face cu ofertele lumii. Ofertele lumii sunt in special pentru cei mari. Asa se explica si faptul ca tinerii sunt aceia care ajung sa-si puna intrebari de genul: putem sa mergem la banchet, putem sa mergem la film cu prietenii, avem voie sa intram in bar, sa ne vopsim parul, sa ne fardam, sa ascultam muzica necrestina, sa bem bere fara alcool, sa avem relatii intime inainte de casatorie, sa nu platim taxele la stat, sa accept o slujba chiar daca nu mai pot veni la biserica...etc. Toate acestea sunt doar o parte din framantarile care-l intampina pe om „cand s-a facut mare."

Oferta lumii. Oferta lumii este in esenta una si aceeasi: un nume. Lumea vrea sa te faca vedeta, sa devi si tu un VIP. Lumea vrea sa te urce pe podium sa fii aplaudat. Textul spune „...n-a vrut sa fie numit..." Aceasta era oferta lumii de atunci dar aceasta a ramas in esenta si oferta lumii de acum.

Poate ca termenul de vedeta este prea mult spus. Poate unii veti zice- „Nu este adevarat, nu am primit oferta asta!" Da, poate ca atunci cand vorbim de vedete ne gandim la acea persoana a carei faima a depasit granitele unei regiuni sau poate chiar granitele nationale totusi exista si vedete locale: tinerii vor sa fie vedete in scoala lor, apoi in facultarile si in anturajul lor, mai tarziu vrem sa avem un nume in biserica sau in cultul nostru. Lupta dupa functii si dupa pozitii face parte din cotidian.

Cei mai multi astazi viseaza sa devina celebri. Nu conteaza pentru ce. Astazi pentru orice, mai ales pentru prostii poti deveni un VIP. Cine n-a auzit de Elodia, de Cioaca, de Becali, de Mutu...si altii ca ei. Pentru ce sunt vestiti oamenii astia? Ce calitati i-au facut celebri?

Ill. Mi-am cumparat un telefon mobil si am vrut sa ma familiarizez cu meniul. La Agenda am gasit scris la contacte si categoria „contacte VIP." Cine sunt acesti „Vip?!" M-am uitat si pe telefonul mai vechi si am citit acolo: Prieteni, colegi, vip, altii.

Credem sau nu, vedetismul este o boala nationala si chiar mondiala. VIP-urile au ajuns sa fie o categorie aparte de oameni... sau poate sunt surpaoameni. Multe reviste sunt dedicate VIP-urilor. Spatii de emisie televizata foarte multa dedicata VIP-urilor.

Nu este nimic nou si nici nu trebuie sa ne surprinda intrucat chiar Domnul Isus a fost confruntat cu oferta aceasta atunci cand diavolu' i-a cerut sa se arunce de pe strasina Templului. Ar fi putut deveni vedeta, ar fi putut sa fie aplaudat de toti. Mai tarziu oamenii au vrut sa-L ia cu sila si sa-L faca imparat. Domnul Isus insa la fiecare din ofertele lumii a spus „Nu, multumesc!"

1Ioan 2.16-17 Caci tot ce este in lume: pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii nu este de la Tatal ci din lume si lumea si pofta ei trece...

Ce cuprinde oferta? Ce inseamna sa fii vedeta? Ce anume trebuie sa ai ca sa poti fi numit si tu un VIP, o vedeta? Textul enumera trei lucruri: Faima numelui, bogatia comorilor si placerea... pacatului. Toate vedetele se bucura de aceste trei lucruri.

Faima numelui- important sa te stie cat mai multi. Multi sa fi auzit de tine. Investesc mult in publicitate si vaneaza orice moment prielnic pentru a se face cunoscuti.

Bogatia comorilor- auzim cum se lauda care mai de care cu zecile si sutele de milioane de Euro. Asta la nivel inalt insa la alte nivele sunt unii care chiar daca n-au ce pune pe masa au adidasi si trening de firma. In el se culca in el se scoala atat in timpul saptamanii cat si pentru zile de sarbatoare- important este ca prietenii si anturajul sa vada firma.

Placerea pacatului. VIP-urile dau impresia ca traiesc si chiar traiesc in placeri. Isi implinesc toate gusturile. Insa Cuvantul lui Dumnezeu da la o parte valul ce ascunde misterul si viata tainica a VIP-urilor si descopera faptul ca placerea cu care ei se hranesc este de fapt veninul indulcit al pacatului fapt ce explica si de ce bucuria lor este de o clipa.

A fi vedeta inseamna sa traiesti in placeri. Iar pentru asta, acum este nevoie de pacat. Nu este de mirare ca din cand in cand auzim la stiri scandaluri cu: „Briliantul si drogurile", Politicieni si oameni de afaceri divortati si recasatoriti atunci cand ar fi trebuit mai degraba sa se intereseze de cavou; alte VIP-uri implicate in scandaluri financiare, Elton John homosexual, Mike Tayson si violuri, ....

Ca o paranteza trebuie sa adaug faptul ca si Moise chiar si Domnul Isus intr-un anumit fel au ajuns VIP-uri sau vedete in sensul bun. Lumea insa vrea sa devi un VIP dar pe scurtatura, prin compromis cu pacatul.

Vrei sa fi si tu un VIP in lumea ta? Esti gata sa faci pact cu diavolul, sa fii legat in lanturile pacatului?

Bucuria VIP-urilor este „de o clipa"? Biblia spune Da! Realitatea nu are alternativa si trebuie sa confirme acest adevar. Bucuria placerilor pacatului este „de o clipa." E-adevarat ca pacatul aduce placere. Dar tot atat de adevarat este si ca placerea pe care pacatul o aduce este „de o clipa."

Ex- Laura Stoica moare in accident. Printesa Diana pare ca a fost urmarita de paparatzzi si moare si ea. Un alt cantaret renumit care se lauda ca a ajuns mai renumit decat Domnul Isus moare sufocat de propria-i voma. Altii infunda puscariile iar altii urmeaza sa constate curand apusul fericirii lor de o clipa. Daca ar fi fericiti de ce doresc mai multa bogatie? Daca ar fi fericiti de ce au nevoie sa cerseasca mai multa faima? Daca ar fi fericiti de ce trebuie sa divorteze pentru ca apoi „sa-si refaca din nou viata"? „O facusera gresit?"

Semn al maturizarii. Cand te faci mare, unul din confirmarile prezentei credintei in inima ta este curajul de a refuza, curajul de a spune „Nu!" Cand eram mici nu aveam taria sa refuzam micile placeri ale copilariei (dulciurile). Cand ne-am facut mari insa am invatat sa ne hranim cu ceea ce trebuie nu doar cu ceea ce ne place.

In timp ce gloata lumii alearga nebuna spre pierzarea ei vesnica, crestinul este cel ce auzind glasul lui Dumnezeu face stanga-mprejur si incepe sa mearga contra curentului, in spatele si pe urmele Domnului Isus, Cel Care a venit sa ne deschida drum contra curentului lumii inapoi catre Dumnezeu.

Curajul de a refuza ofertele lumii este semn al maturizarii in credinta. Nu varsta aduce curajul de a spune „Nu!" lumii ci credinta. Oricat ai fi de inaintat in varsta, nu maturitatea aceasta iti poate da curajul de a refuza lumea cu ofertele ei ci doar credinta. Nici varsta si nici macar muschii sau diplomele nu-ti dau curajul de a refuza lumea ci doar credinta.

Prin credinta Moise cand s-a facut mare n-a vrut...

Candva, demult. Candva, demult crestinii erau identificati cu cei care „Nu beau, nu fumeaza, nu curvesc, nu fac cutare sau cutare lucru." Altfel spus, crestinii erau cei ce refuzau sa traiasca ca lumea. Acum insa am ajuns foarte des sa se spuna despre noi: „si ei ..., si ei..." Cu alte cuvinte: si ei accepta sa faca ceea ce facem noi, si ei s-au invatat sa nu mai refuze ci sa primeasca ofertele lumii.

Atunci cand crestinul nu mai stie sa refuze ofertele lumii este semn sigur ca incepe sa-si piarda credinta.

Imi aduc aminte din copilaria mea in biserica cum atunci refuzam sa mergem la cinematograf, refuzam televizorul, ca fetele sa poarte pantaloni era considerat pacat, ...etc. Nu vreau acum sa comentez corectitudinea acelor decizii ci vreau sa spun ca atunci cel putin lumea vedea credinta noastra prin curajul pe care-l aveam sa refuzam ofertele lumii care nu erau deloc rele. Atunci crestinii refuzau chiar sa stea la televizor si veneau la biserica, refuzau sa vanda alcool chiar daca asta insemna sa-si piarda slujba, refuzau oferte de slujba care atentau la crezul lor. Acum toate acestea le acceptam. Ba chiar mai mult: acceptam portul si vestimentatia lumii, distractiile si placerile lumii (bautura, dans), modul de viata al lumii (divorturi, recasatoriri, avorturi).

Cu durere trebuie sa recunoastem ca suntem martorii unei situatii disperate pentru biserica aflata acum in criza. Este tot mai evidenta astazi in biserica lipsa curajului de a spune „Nu!" lumii, lipsa curajului de a refuza. Biserica a inceput sa invete sa innoate si ea in spiritul „generatiei PRO."

Pentru ca te-ai facut mare, oferta lumii pentru tine este nespus de atragatoare si variata. Te simti atras de faima? Nutresti dorinta de a te imbogati? Ti-ai dori sa gusti placerea pacatului? Acum, daca ai credinta in tine, doar prin credinta capeti curajul de a refuza cu hotarare oferta lumii.

2. Taria de a accepta suferinta " Faca-se voia Ta!"

v.25 ci a vrut mai bine sa sufere impreuna cu poporul lui Dumnezeu decat sa se bucure de placerile de o clipa ale pacatului.

Partea pozitiva. Credinta la varsta maturitatii nu te invata sa spui doar „Nu!" ci si „Da!" Important este sa stii cui. Credinta adevarata nu este doar „Refuz" ci si „Acceptare" doar ca trebuie sa stii cand.

La vremea „cand te-ai facut mare" credinta presupune si a stii care sunt lucrurile care te reprezinta, care sunt lucrurile pe care le cauti, lucrurile care te inspira. Prin credinta Moise „nu a vrut" ci „a vrut mai bine sa..."

Asa cum am spus despre curajul de a refuza ofertele lumii cum ca ar fi un semn al maturitatii in credinta tot la fel de bine, alaturi de acesta se adauga al doilea semn al maturitatii in credinta: cunoasterea si acceptarea ofertelor lui Dumnezeu.

Pentru necunoscatori crestinii erau descrisi ca cei ce „nu....fac cutare sau cutare lucru," necunoscatorii ne cunosteau ca cei ce refuza ofertele lumii insa pentru cei initiati, crestinii erau cei care au ales „mai bine" -pocainta. Astazi tragedia este urmatoarea: necunoscatorii nu mai percep nici o diferenta iar cunoscatorii nu gasesc „mai binele."

Suferinta- impreuna cu ...poporul Domnului. Moise a avut prin credinta curajul sa refuze dar a avut si taria sa sufere. Sa sufere alaturi de poporul Domnului.

Intr-un moment de intimitate cu ucenicii Sai, Domnul Isus este confruntat de Petru cu o intrebare mai putin obisnuita:

Marcu 10.28-30 Iata, noi am lasat totul si Te-am." Isus a raspuns: Adevarat, adevarat va spun ca nu este nimeni care sa fi lasat casa, sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau nevasta, sau copii, sau holde pentru Mine si pentru Evanghelie si sa nu primeasca acum, in veacul acesta de o suta de ori mai mult: case, frati, surori, mame, copii si holde impreuna cu prigoniri...

Domnul Isus nu a ascuns adevarul chiar daca acesta nu incanta auzul. Ca sa mergi dupa Domnul trebuie sa lasi tot (cel putin in inima, adica sa fii dispus la asta). Avantajele sunt multe insa nu trebuie sa uitam ca oricat de multe si mari ar fi avantajele umblarii pe urmele Domnului acestea sunt insotite de „prigoniri."

Suferinta intotdeauna a mers „impreuna cu" poporul Domnului.

Fapte.14.22 El (Pavel) ii indemna sa staruie in credinta si spunea ca in Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa intram prin multe necazuri.

Iata deci modul in care apostolul Pavel considera ca ii va determina pe crestini sa „staruie in credinta": vorbindu-le despre necesitatea de a suferi. Trebuie sa observam aici stransa legatura dintre credinta autentica si suferinta. Un semn al staruintei in credinta este suferinta.

2Tim.3.12 toti cei ce voiesc sa traiasca cu evalavie in Hristos vor fi prigoniti.

Observati si in aceste cuvinte ale apostolului neamurilor faptul ca suferinta este garantata pentru cei evlaviosi, pentru cei credinciosi. Este garantata dar este si o garantie a autenticitatii credintei tale.

Pentru a inlatura orice dubiu asupra legaturii dintre credinta si suferinta, pe langa argumentele deja enumerate putem sa aruncam o privire asupra capitolului 11 din Evrei, capitolul credintei. Nu trebuie sa ne mire ca aici, unde sunt enumerati oamenii credintei si faptele lor, capitolul culmineaza cu o avalansa de suferinta:

Evrei 11.35-38 ...unii ca sa dobandeasca o inviere mai buna n-au vrut sa primeasca izbavirea care li se datea si au fost chinuiti [observati inca odata curajul de a refuza urmat de taria de a suferi]. Altii au suferit batjocuri, batai, lanturi si inchisoare. Au fost ucisi cu pietre, taiati in doua cu fierastraul, chinuiti. Au murit ucisi de sabie, au pribegit imbracati cu cojoace si in piei de capre, lipsiti de toate, prigoniti, munciti... ei de care lumea nu era vrednica.

Suferinta este o alegere.

In definitiv suferinta este o alegere nu un accident, nu este singura alternativa a credinciosului. Asa dupa cum am vazut si in Evrei 11, unii ca sa dobandeasca o inviere mai buna au refuzat izbavirea si au ales suferinte. Au avut deci alternativa dar au refuzat-o.

Credinta la maturitate este aceea care te face sa alegi suferinta de buna voie. Moise a stiut de la bun inceput ca alege calea suferintei. El nu a cazut ca o victima prada suferintei. In acelasi fel si crestinul care alege astazi calea lui Hristos trebuie sa fie constient ca alegand drumul acesta in mod implicit alege suferinta, in mod constient.

Suferinta este pretul apartenentei

Intelegand astfel stransa legatura dintre credinta si suferinta putem spune cu certitudine ca nu membralitatea inscrisa intr-un registru si nici partasia la sarbatorile pocaitilor nu reflecta numarul real al apartinatorilor la poporul Domnului ci partasia in suferinta.

Ps.73.15 Daca as zice „Vreau sa vorbesc ca ei" iata ca n-as fi credincios neamului copiilor Tai...

Asaf a inteles si el ca suferinta este pretul apartenentei la poporul Domnului si ca apartenenta la poporul Domnului este mult mai pretioasa decat faima lumii.

Mai bine un nimeni printre sfinti decat VIP printre pacatosi.

De unde si cum pot sti care este gradul de credinta din viata mea? Curajul de a refuza lumea dar si taria de a suferi de dragul Domnului indica nivelul de credinta de care dispun.

Ill. Un tanar care de curand terminase stagiul militar se intoarce in sanul bisericii de unde a plecat si cu multa sarisfactie spune prietenilor lui: „Baieti multumesc lui Dumnezeu ca am reusit sa termin armata si nici unul din cei de-acolo n-au aflat ca sunt pocait!"

Esti tu gata sa suferi alaturi de poporul Domnului? Ai taria sa alegi mai bine aceasta suferinta?

3. Intelepciunea de a evalua valorile

v.26 El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogatie decat comorile Egiptului...

Alegerile sub analiza

Am vazut alegerile facute de tanarul Moise. Acum haideti sa verificam calitatea lor. Cat de profitabile au fost?

Refuzam lumea si acceptam suferinta- faptul acesta este o nebunie! Cum explicati lucrul acesta?

Ar putea spune cineva: „Bine Moise- am asteptat si am ascultat cum ai refuzat cel mai mare privilegiu pe care un om din imparatia Egiptului si l-ar fi dorit. Am vazut ca l-ai refuzat insa acum suntem tare curiosi sa vedem pentru ce. Ce altceva poate fi mai maret si mai de dorit decat a fi numit fiul fiicei lui Faraon?"

Moise, plin de satisfactie intoarce spatele piramidelor, tronului imparatesc si tuturor comorilor Egiptului, isi indreapta apoi privirea atintita undeva in gol si spune: „ocara lui Hristos! Aleg sa sufar impreuna cu poporul acesta de tarani si sclavi, aleg sa sufar ocara lui Hristos!"

Nu-mi vine sa cred. Moise, esti de-a dreptul nebun! Nu-mi pot explica ce se petrece cu tine, ce este in mintea ta?!.

Ca dovada a unei credinte mature asteapta-te ca multi sa-ti conteste calitatea alegerilor pe care le faci.

Alegeri cu logica El socotea... spune textul. Moise a avut o logica, o ratiune pe baza careia a luat aceste decizii. Chiar daca deciziile credinciosului nu pot fi intelese de necredinciosi asta nu inseamna ca ele sunt luate aleatoriu, ca ar fi rod al hazardului sau a lipsei de cultura.

O alegere mai buna. ...mai bine...mai mare bogatie...

Alegerile lui Moise nu doar ca au avut la baza si o logica (chiar daca mai ciudata) dar se pare ca au fost considerata de Biblie ca fiind „cele mai bune alegeri."

Astazi „mai bine"-le a disparut din cotidian. Astazi, in postmodernism nu mai exista „mai bine" sau „mai rau." Totul este bine. „Tu cu binele tau si eu cu binele meu. Ceea ce tu numesti rau pentru mine este bine. Asa ca nu trebuie sa ma judeci. Fiecare cu binele lui."

Cum s-a ajuns aici? Intrucat in postmodernism „eu-l" este ridicat in slavi orice l-ar denigra este considerat gresit. Astfel, nu-ti poti permite sa spui ca domnul X a ales „mai rau" intrucat il injosesti pe el ca persoana. De aceea, indiferent ce domnul X alege, nu poti spune ca este rau chiar daca este rau.

Ex. Elton John este homosexual. El a ales sa fie asa dar noi nu trebuie sa criticam alegerea pentru ca sa nu cumva sa-l injosim pe el. Asa ca facem altceva: spunem ca homosexualitatea este bine ...pentru el. Felul acesta de gandire este o urmare naturala a acceptarii relativismului si excluderii adevarului absolut in postmodernism.

Sa fiu mai explicit: multi cred ca pocainta este buna. Dar zic ei- „nici nepocainta nu-i asa de rea. Da, pocainta este buna pentru tine. Pentru mine insa este bine asa cum sunt." Asa se explica faptul ca in timp ce multi necrestini au auzit evangheliza si frecventeaza biserica, totusi ei nu sunt gata sa ia decizia „mai buna" intrucat nu cred ca exista asa ceva.

Adevarul este altul- exista bine si exista rau, exista mai bine si exista mai rau. In esenta sunt doar: binecuvantarea si blestemul. Daca nu alegi binecuvantarea ai ales in mod implicit blestemul. Daca nu alegi „mai bine-le" vei afla curand ca „binele" tau iti va aduce moartea eterna.

Moise a ales „mai bine" in timp ce egiptenii s-au ales doar cu „bine." In final egiptenii au murit inghititi de ape.

Te intreb in Numele Domnului Isus- ai ales tu ce este „mai bine"? Esti tu convins ca daca nu ai ales binecuvantarea ai ales de fapt blestemul? Care este alegerea ta? ...sau ai si tu „binele tau"?

Logica credintei

Daca ne gandim in mod firesc la socoteala facuta de Moise in vremea cand viitorul ii statea la picioare ajungem sa intelegem de ce omul acesta ar fi putut fi socotit un nebun mai ales pentru faptul ca el era un mare invatat in intelepciunea Egiptenilor fapt care l-ar fi pus la curent cu ceea ce inseamna valoarea reala a tuturor comorilor Egiptului.

Multa vreme am avut impresia ca Moise era un naiv, un tolomoac si asta pentru ca am citit despre el in Biblie ca era om cu vorbire greoaie, poate un balbait. Imgainea unui balbait nu este deloc compatibila in mintea mea cu cea a unui intelept. Totusi...

Fapte.7.22 Moise a invatat toata intelepciunea Egiptenilor...

Cand se spune „el socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogatie decat toate comorile Egiptului..."trebuie sa fim convinsi ca el a luat aceasta decizie in deplinatatea facultatilor mintale si in deplina cunostinta de cauza.

Iata cum se explica paradoxul acesta al logicii credintei:

Imaginatie- Hotul care te jefuieste fara sa te fure: Intr-o noapte, cel mai mare si mai scump magazin din capitala este spart. Un hot intra in el dar nu fura nimic ci doar face un lucru neobisnuit: schimba preturile. Astfel ca pentru lucruri extrem de valoroase ajungi sa platesti un pret infim, iar pentru lucruri cu valoare derizorie platesti scump. Ziua urmatoare a venit la magazin si a facut cumparaturi.

Iata ce s-a intamplat de fapt in lume: Diavolul a intrat in lume si a schimbat valorile: a pus pret mare pe lucruri de nimic si preturi mici pe lucruri valoroase. Mai exact: pe Hristos, credinta, biserica, rugaciune a pus preturi de „doi bani" iar pe distractie, placerile pacatului, aroganta, moda...etc a pus preturi mari. Lumea, fiind lipsita de intelepciunea pe care o da credinta considera valoarea in functie de pret. Asa ca, acolo unde vede un pret mare crede ca este valoarea. Asa se explica faptul ca multimile de necredinciosi dau navala la faima, bogatie, placerile pacatului, curvire si destrabalare. Crestinii adevarati, prin credinta pot distinge adevarata valoare fara sa fie influentati de pretul afisat de hot sau de inghesuiala de oameni la raftul de articole. Credinciosul cauta pe Hristos cel lepadat, rugaciunea, biserica, Scripturile si tot ceea ce lumea dispretuieste.

Credinta la maturitate te face sa devii ciudat pentru lume! Pentru ca acolo unde este credinta „socoteala" este cu totul neobisnuita pentru lume. De aceea nu te astepta ca cei necredinciosi sa te inteleaga.

4. Puterea de a amana bucuria

v.26 ...pentru ca avea ochii pironiti spre rasplatire.

Ce faci atunci cand primesti o rasplata? Te bucuri, nu? Este si normal- rasplata aduce bucurie. Atunci inseamna ca si Moise s-a bucurat? Da, cu siguranta pentru ca avea sa primeasca o rasplata.

Textul spunea despre Moise ca „nu a vrut sa se bucure de ..." dar asta nu inseamna ca nu s-a bucurat niciodata. Moise de fapt si-a amanat bucuria pentru mai tarziu; si asta a facut-o prin credinta.

Amanarea- Credinta iti da puterea sa amani bucuria. Acesta este cel de-al patrulea semn al credintei mature. Daca ai credinta cand te-ai facut mare, vei avea puterea sa amani bucuria pentru mai tarziu.

Ill. Cand eram mici doream totul acum si aici. Cant te maturizezi inveti sa astepi pentru un acolo si atunci.

Ill. Cand eram mici doream prajitura, desertul inaintea hranei consistente. Acum la maturitate am invatat sa amanam desertul atunci cand ii este vremea.

Cand ai devenit matur in credinta ai inceput sa inveti sa amai bucuria pentru vremea ei.

Aceeasi idee a amanarii se desprinde si din minunea transformarii apei in vin la nunta din Cana (Ioan 2). Oamenii se asteptau ca mai intai sa se puna la masa vinul cel bun. Asa face lumea. Domnul Isus ofera ce este mai bun la sfarsit, amana bucuria pentru final.

De ce nu intelege lumea?

Moise a avut de ales intre bucuria de o clipa de aici si bucuria eterna de mai apoi. Pentru Moise ambele bucurii erau reale. Pentru cei necredinciosi doar bucuria pacatului este reala. Fara credinta ei nu pot vedea alternativa lui Dumnezeu, nu pot percepe o alta alternativa la bucuria lumeasca. Pentru noi, prin credinta, Imparatia cerurilor, Regele Isus, raiul si iadul, crucea si jertfa Domnului Isus... toate acestea sunt o realitate mai evidenta decat ceea ce vedem cu ochiul liber.

De ce nu inteleg ei? Pentru ca nu pot vedea. Credinta este al saselea simt prin care pot percepe o alta realitate- cea spirituala.

Evrei 11.27 prin credinta a parasit el Egiptul fara sa se teama de mania imparatului pentru ca a ramas neclintit ca si cum ar fi vazut pe Cel Ce este nevazut.

Evrei 11.1 Credinta este...o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad.

2Cor.4.3-4 si daca Evanghelia noastra este acoperita, este acoperita pentru cei ce sunt pe calea pierzarii a caror minte necredincioasa a orbit-o dumnezeul veacului acestuia ca sa nu vada stralucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos care este chipul lui Dumnezeu.

O privire atintita

Moise „avea ochii pironiti..." Cum asa? Cum este posibil asa ceva? Doar prin credinta. Prin credinta Moise avea privirea atintita la rasplatire.

Este important sa intelegem ce inseamna „pironiti." In viata de credinta privirea trebuie sa fie focalizata si constant mentinuta la rasplatire, la Hristos Domnul.

Wiersbe- „Nimic nu ne slabeste mai mult decat o privire distrasa."

Ne aducem aminte de Petru care atata timp cat s-a uitat la Domnul Isus a reusit performanta unica printre oameni, aceea de a umbla pe apa. [Se pare ca cel mai greu lucru nu este sa ajungi pe Luna ci sa umbli pe apa. Mai multi au ajuns pe Luna decat au mers pe apa.] In momentul in care s-a uitat la valuri si a vazut ca erau mari, atunci a inceput sa se afunde.

Evrei 12.2 sa ne uitam tinta la Capetenia si desavarsirea credintei noastre, adica la Isus....

Acolo unde este credinta exista perspectiva, este viziune si puterea de a amana bucuria pentru mai tarziu. Credinta iti da curaj sa refuzi, tarie sa suferi, intelepciune sa evaluezi si putere sa amani. Daca esti si tu un credincios, atunci cu siguranta ca intelegi aceste lucruri si in viata ta sunt evidente toate aceste patru moduri de manifestare a credintei la maturitate.

Poezia de Traian Dorz

Totdeauna pe-a Domnului cale au fost lupte si-au fost spini destui

Caci acei ce-au urmat voii Sale trebuit-au sa-I semene Lui

N-a iubit lumea, nu, niciodata pe-acei cati I-au urmat lui cu zel

Ci c-o ura mereu ne-mpacata i-a primit pe pamant ca pe El

Dar cu ochii-atintiti la rasplata prin rabdarea Golgotei privind

N-au cartit cei alesi niciodata ci-au trait si-au murit biruind

Nu-i la fel pentru toti incercarea, nici nu-i vremea la toti intr-un fel

Insa toti in vre-un fel au chemarea la un pret de dureri pentru El

Cei ce fug, sau fricosi la-ncercare L-au lasat sau vandut pe Isus

Rusinati se vor pierde-n uitare alungati de blestemul de sus

Tu fii tare ca-n ziua-ncercarii e alergarea ta pentru har

Stralucit esti in haina ocarii cand te urci rabdator pe calvar

Tu catusele atunci le saruta rabdator pentru cei ce le-au pus

Ca-n cereasca rabdare tacuta semana-vei atunci cu Isus

Iar prin moarte-nmiit vei culege rasplatirea cerescului zel

Caci mereu astfel Domnu-Si alege pe-acei-ce-mparati-vor cu El.

Cred că niciodată în istorie, generaţia tânără nu a fost atât de bombardată cu idei de tot felul, din toate sursele posibile, cât mai strident şi agresiv, prin mass-media. Suntem sub asediu. De exemplu, reclamele. Sunt peste tot. Pe spatele caietului de matematică, pe autobuze, în toate revistele, pe stâlpi, în inbox, aruncate pe jos pe stradă, la radio, la televizor, pe youtube sau pe marginea paginilor web pe care le vizitezi.

Opreşte-te 5 minute şi gândeşte-te la următoarele întrebări.

Eşti nemulţumit(ă) de felul în care arăţi? Te-ai întrebat vreodată de ce? 

Ţi-ai dorit mult un anumit telefon mobil. Acum vrei altul. Concret, gândeşte-te, ce s-a schimbat de când erai foarte entuziasmat de noua ta achiziţie?

Totul merge bine în viaţa ta, dar parcă ceva îţi lipseşte tot timpul. Eşti veşnic plictisit(ă), tot timpul în căutare de noi distracţii, gadgeturi şi noutăţi.

Nu ne oprim să ne gândim. Face parte din zgomotul de fond al vieţii noastre. Dar creierul nostru este construit în aşa fel încât înregistrează. 

De fiecare dată când lăsăm radioul sau televizorul să meargă necontrolat, declarăm din toată inima: "Vă rog eu, spălaţi-mi creierul!" E altceva când alegi să te uiţi la ceva anume, în mod intenţionat şi conştient. Dar de obicei, doar butonăm, sau avem nevoie de un zgomot de fond.

Ce mesaje ne transmit reclamele?... De exemplu... reclama asta de mai sus....

Cu ajutorul Domnului, ne vom întâlni în fiecare sâmbătă de la ora 18.00 pentru un timp de părtăşie împreună, pentru a ne încuraja unii pe alţii şi a creşte împreună.

Fii acolo!

[googlevideo=http://video.google.com/videoplay?docid=-375203087083891212]

[googlevideo=http://video.google.com/videoplay?docid=-2681201138419495219]

[googlevideo=http://video.google.com/videoplay?docid=4329913802351376160]

[googlevideo=http://video.google.com/videoplay?docid=5828077110335817324]

Ma bucur ca in sfirsit au inceput sedintele cu presedintele nostru care a revenit de curind din SUA, cu noi forte, idei si ceva finante, probabil.

In primavara anului 2007 l-am votat pe Ion ca presedinte al USM-ului care s-a dovedit a fi cel mai competent dintre candidati, totodata cred ca cel mai potrivit caci nu cunosc pe cineva care sa se dedice atit de mult si cu atita daruire partidului.

Il cunosc pe Ion inainte de-a fi membra PL si pot sa spun ca tot ce face este exclusiv pentru binele nostru, a partidului, tineretului.

Ion, bine ai revenit!

Înainte de a merge mai departe, cred că trebuie să stabilim care este semnificaţia abuzului spiritual. Abuzul spiritual este maltratarea unei persoane aflate în nevoie de ajutor, de sprijin, de o mai mare putere spirituală, care rezultă în slăbirea, subminarea sau micşorarea capacităţii spirituale a respectivei persoane[1].

Aş dori să completez această afrimaţie, prin a adăuga la această definiţie, faptul că abuzul spiritual desvigurează identitatea creştinului răscumpărat, transformândul pe acesta în ceea ce era înainte să fi fost răscumpărat. De acest abuz este afectat orice persoană în Universul nostru, însă acest virus global nu ar trebui să aibe loc şi în biserica locală. Din nefericire, biserica locală este deja afectată de acest virus distructiv.

Insteresele personale, semnul abuzului spiritual

Abuzul spiritual, în totdeauna, a fost folosit de slujitorii şarlatani, ce doreau să profite pe seama bisericii locale, doar pentru aş crea un viitor sau aş atinge interesele persoanle stabilite înainte să fi fost acceptat în poziţia de conducere a Bisericii lui Cristos, în timpul investirii sau pe parcusul misiunii la care a fost chemat. Interesele persoanale sunt cele mai distrugătoare aspecte în lucrarea unui slujitor care este chemat să nu apeleze la o astfel de situaţie coruptibilă. Totuşi suntem conştienţi că omul îşi schimbă blana, dar năravul nu. Deseori, când aceasta îşi arată adevărata valoare şiretică, găsirea unei soluţii de externare devine dificilă.

Într-o societate ca şi a noastră, care este condusă de limbajul coruptibil, cred că este important să ne asigurăm că atunci când alegem păstorii Bisericii lui Cristos, că aceştia sunt aleşi conform caracteristiciilor prezentate de Pavel în epistolele sale. Nu putem să ignorăm astfel de cazuri, deoarece, prin nerespectarea cerinţelor Divine, prin propria decize, alegem să fim de acord cu abuzul spiritual. Această decizie, nu doar că va fi considerat ca şi un compromis, dar ea va fi şi o încălcare a valorilor şi principiilor biblice.

Necunoştinţa, o altă cale a abuzului spiritual

Un alt factor ce contribuie la această manipulare spirituală este faptul că membrii bisericii locale nu sunt capabil, sau mai bine spus, nu sunt pregătiţi să detecteze astfel de incidente. Totuşi atunci când membrii il detectează, cu certitudine pot afirma, că un război revoltant va începe în biserica locală. Păstorul înselător nu va putea să-i prostească pe fraţi prea mult. Acesta va cădea în capcana construită de el însuşi.
Responsabilitatea noastră ca şi slujitori ai lui Cristos este de a informa fraţii - nu numai despre bunul mers al bisericii, ci şi despre fiecare ascpect administrativ al bisericii locale. Interesul activităţiilor în biserica locală nu trebuie să fie ascuns de membrii bisericii locale. Păstorul şi conducerea bisericii locale trebuiesc să fie integrii şi transparenţi în tot ceea ce fac.

Dictatura, o frică impusă a abuzului spiritual

Teama fraţilor de a se opune păstorului este o altă formă a abuzului spiritual. Orice ar face un membru pentru a se opune unor astfel de situaţii, acesta nu are puterea necesară de a se opune. Dar dumneavoastră veţi spune că sunt mai mulţi frati în biserica locală - şi vă dau dreptate. Problema nu este câţi membrii avem în Biserică, ci câţi dintre aceştia se vor opune păstorului sau condecerii ce comit un abuz spiritual asupra sau împotriva Bisericii lui Cristos.

Totuşi, considerând că ne aflăm la acest subpunct important, aş dori să menţionez că în anumite cazuri, conducerea bisericii locale este cea care îşi caută motivele proprii pentru aş pune în funcţie proprii fii la conducerea bisercii locale. Iar printr-o astfel de santajare nemiloasă, păstorul ales de Dumnezeu este aruncat afară din Biserica lui Cristos.

Dicataura este asociată cu legalismul exsistent în rândul bisericiilor evanghelice Româneşti. Deşi suntem conştienţi de aceasta, şi de aspectele menţionate mai sus, trebuie să ne asigurăm că acestea nu trebuie să aibe loc în Biserica lui Cristos. Aceste aspecte neplăcute trebuiesc înlocuite, altfel biserica locală riscă să devină irelevantă şi necontextuală. Această corectare a sistemului incorect trebuie să pornească colectiv. Pentru asta, membrii bisericii trebuiesc echipaţi şi împuterniciţi pentru a se implica în slujire. Doar prin slujire vom fi capabil să identificăm slujitorii adevăraţi.  

Slujirea, o derutare a integrităţii

Aici ne regăsim cei mai mulţi, şi asta datorită şantajului creştinesc de a 'lucra pentru Domnul', în timp ce un şarlatan, căci alt cumva nu îl putem numi,  îşi umple geamantanul de bani pe seama fraţilor din biserica locală. Despre un astfel de eveniment, ce mi s-a întâmplat pe propria piele, îmi aduc amine foarte clar. Prin anumite mijloace, am început să lucrez cu un frate, care se afla la cârma conducerii în biserica locală, în aşa numitul câmp al Evangheliei. Deşi nu eram bine plătit, au venit lunile în care acesta uita-se (intenţional) să îmi ofere salariul lunar spunând că servicile mele sunt defapt un act voluntar în lucrarea lui Dumnezeu. Au trecut luni, şi conştient fiind, i-am cerut acestuia să îmi ofere salarile necesare, dar văzând că nu exsistă o rezolvare a cazului am renunţat la acel loc de slujire. Cu siguranţă acest exemplu nu este unic. Mulţi ne regăsim în această situaţie cumplită şi neplăcută.

Este o calomnie ca astfel de lucruri să aibe loc între creştini. Mult mai mult, atunci când aceste lucruri se întămplă, prin manipularea conştientă a unor slujitori (şi nu numai), printr-un astfel de act, distrugem şi distorţionăm imaginea Creatorului. Astfel, interesele persoanale nu se vor mai lupta cu omul, ci cu Dumnezeu, al cărui caracter este pus în joc. Iată că alinarea multora, şi a mea, nu se gaseşte în aceşti hoţi, ci într-un Dumnezeu care apără cauza celui neprihănit. Totuşi, Dumnezeu ne-a dat fiecăruia înţelepciunea de a discerne binele de rău. Această lucrare trebuie să fie responsabilitatea noastră, asigurandu-ne că aplicăm această metodă în tot ceea ce facem. Creştinul trebuie să fie o binecuvântare oriunde ar fi şi în orice ar face, căci prin aceasta, oamenii din jur vor fi direcţionaţi spre Creatorul Universului, adică Dumnezeu.

În final, cred cu stăruinţă, că intergitatea şi transparenţa unei persoane sunt preţioase, dar în acelaşi timp, acestea se pot pierde foarte  uşor. Aceste două ingrediente sunt defapt ataşate de inima omului. Atunci când omul le pierde, acesta şi-a pierdut propria exsistenţă!  Mă voi opri aici, sperând să mă reîntorc, într-o altă conjuctură, discutând despre abuzul laudei, abuzul rugăciunii şi abuzul predicării.

Cristos, iubitul păstor!

În lucrarea Sa, mai cu precădere în Evanghelii, observăm că Cristos este Persoana care întrupează perfect imaginea unui slujitor divin. Asta, desigur, fără uita de încercările şi ispitele unui slujitor chemat, împuternicit şi trimis cu o misiune concretă înaintea oamenilor. Deseori avem tendinţa să afirmăm că Cristos a fost 'Dumnezeu' sau un 'Om special' - doar pentru a ne scuza faţă de aspectul lucrării în crea ne regăsim. Deşi Cristos este Dumnezeu şi o Persoană specială pentru mulţi, asta nu însamnă că misiunea Lui trebuie să fie supusă unei critice deplorabile. Cristos a fost iubit datorită faptului că a scos în evidenţă practici şi valori, care nu doar că erau impotriva principiilor biblice dar prin aplicarea aceastora, oamenii erau asupriţi şi pedepsiţi de grupările religioase. Observăm defapt că Cristos este un doctor pentru cei copleşiţi de diferite boli, de diferiţe deficienţe fizice sau mintale, de diferite condiţii fizice sau morale. El a fost iubit şi urmat de către cei care erau marginalizaţi de societate. Punctul culminant al Evangheliilor este că Cristos îi reintegrează pe aceşti oameni în societate şi în sistemul legământului vechi testamental.

Cred că în secolul XXI trebuie să-i încurajăm pe păstori (şi nu numai) să urmeze exemplu Mântuitorului în tot ceea ce fac. Deoarece, dacă aceştia vor urma acest exemplu, ei vor înţelege că scopul oricărui slujitor este de ai aduce pe oameni la Crisots, iar mai apoi, cu ajutorul lui Cristos, să-i prezinte pe aceştia desăvârţiţi în El. Poate că prin acest mod de slujire vom scăpă de sindromul strigătelor şi al zbierăturiloer în Biserica lui Cristos, înlocuindu-le pe acesta cu o comunicare clară şi concretă a pasajului predicat. În orice predică, ascultătorul trebuie să audă vocea lui Dumnezeu şi nu vocea omului, deoarece Dumnezeu este Cel care tranformă vieţile celor ce ascultă Cuvântul Său. Dacă predicatorul permite lui Dumnezeu să lucreze prin el, Dumnezeu va vindeca şi linişti inimile celor posomorâţi atât de păcat cât şi de disperările şi agitaţiile acestei lumi. Astfel, cu ajutorul Cuvântului lui Dumnezeu, predicatorul deţine reţeta soluţiilor divine pentru orice problemă umană.   

Cristos, judecătorul iubit

Toţi suntem de acord că înaintea de a iubi pe cineva, trebuie să fi experimentat, mai întâi, dragostea celui pe care dorim să-l iubim. Defapt, acesta este contextul lucrării Mântuitorului. El ne-a iubit, iar motivaţia lucrării Sale a dovedit acest lucru. În instanţele cu audienţa Sa, Cristos i-a iubit pe oameni, chiar şi atunci când aceştia şi-au arătat neplăcerea şi mânia faţă de dragostea Lui. Pentru cei asupriţi, experienţele morţii deja erau o realitate de nedescris, şi asta datorita faptului că cei care erau uitaţi de societate, acum deveniseră duşmanii (persoane nevinovate) societăţii. Iar cei care erau duşmanii şi sarlatanii (vinovaţi) societăţii deveniseră oameni respectabili. Astfel dar, omul care păcătuia cu ştiinţă sau neştiinţă era repectat, iar cel care trăia după Cuvântul lui Dumnezeu, era biciuit de societatea romană şi  religioasă. Iată că într-un astfel de context, Cristos îşi face apariţia pentru a restaura ordine şi demnitate faţă de cei care au fost trataţi incorect de autorităţiile legale şi religioase. Desigur, printr-o astfel de acţiune, Cel iubit (Cristos) devine marginalizat şi exclus de autorităţi, dar iubit şi binecuvântat de cei tranformaţi fizic şi spiritual. Dragostea lui Cristos este identificată de cei care au fost excluşi din centrul vieţii mondene al secolului I.

În România secolului XXI, aceleaşi cerinţe, să nu zicem pretenţii, se aşteaptă de la slujitorii lui Dumnezeu. Aceştia trebuie să-i iubescă pe cei din jur. Dragostea lor trebuie să fie vizibilă în tot ceea ce fac şi nu doar de la amvon. O dragoste adevărată, este o dragoste vizibilă tututor. Nu doar că trebuie să iubim, dar trebuie să ne asigurăm că nu vom permite favoritismului să distrugă Biserica lui Cristos şi caracterul nostru ca şi slujitori ai Lui. Trebuie să fim buni administratori, judecând cu onare fiecare situaţie după valorile şi principiile lui Dumnezeu. Un păstor care trăieşte ceea ce predică, predică ceea ce trăieşte!

Scris de Cosmin Pascu

Va continua ...

Foto: pdm.md

Organizaţia de Tineret a Partidului Democrat din Moldova condamnă constituirea Blocului sindical sub egida Uniunii Tineretului Comunist din Moldova, care este menit să subordoneze şi să controleze sindicatele studenţeşti din ţară. Această acţiune reprezintă o continuitate a scenariului PCRM privind divizarea societăţii civile în structuri controlabile şi loiale puterii şi de politizare a autoguvernării studenţeşti din instituţiile de învăţământ. Tineretul Democrat consideră că acţiunea respectivă este regizată de comunişti pentru promovarea obiectivele electorale în “Anul tineretului”.

Tineretul Democrat dezaprobă Declaraţia privind crearea unui Bloc sindical, a cărei semnatari sunt Uniunea Tineretului Comunist din Moldova, Asociaţia studenţilor din Transnistria, Liga Tineretului şi Studenţilor din Universitatea din Comrat, Asociaţia obştească „Tineretul Găgăuziei”, se menţionează într-un comunicat de presă al organizaţiei.

“Legea nr. 1129 din 07.07.2000 prevede expres că Sindicatele, în activitatea lor, sunt independente faţă de autorităţile publice, partidele politice, asociaţiile obşteşti, patroni şi asociaţiile acestora. De asemenea este interzis orice amestec de natură să limiteze drepturile sindicatelor sau să împiedice activitatea acestora”.

Organizaţia de tineret condamnă constituirea Blocului sindical sub egida UTCM, care este menit să subordoneze şi să controleze Sindicatele studenţeşti din ţară. Această acţiune reprezintă o continuitate a scenariului PCRM privind divizarea societăţii civile în structuri controlabile şi loiale puterii.

Tineretul Democrat îşi manifestă dezacordul faţă de politizarea din partea PCRM-lui a autoguvernării studenţeşti din instituţiile de învăţământ. În acest context, organizaţia de tineret a Partidului Democrat din Moldova face apel către reprezentanţii şi membrii Sindicatelor studenţeşti din Republica Moldova să nu cadă pradă acestei acţiuni de manipulare ale comuniştilor.

Sursa: UNIMEDIA

Va mai spun decat atat:

4 octombrie 2008 - concursuri si premii, Turnu-Magurele!

Voi fi acolo pentru fotografii si interviuri. :)

Timpul a decis: divide et impera a functionat si functioneaza in continuare.  Ultimele alegeri locale (Iunie 2008) confirma tragedia asumata de catre acest popor.  Absenteismul la vot a devenit umbra calauzitoare a destinelor romanilor.

Fie din indiferenta, dezamagire, dispret sau neincredere, aproximativ 50% din populatia Romaniei nu a mers la vot.  Aproximativ jumatate dintr-o populatie cu drept de vot a ramas tacuta, iar aceasta statistica este un semnal de alarma pentru cetateni si un semnal de "verde" pentru politicienii care astfel isi vad de jocurile lor de culise.

Ce se va intimpla in toamna aceasta?  Isi vor regasi romanii jumatatea lor?

Vom vedea.  Eu cred ca nu, dar sper ca da.  Suntem un popor cu multe paradoxuri la cap si avem o cultura marcata de angoase de tot felul.  Incet, incet ne pierdem fie prin abandon fie prin trecerea in nefiinta.

E cazul ca generatia tinara sa se exprime.  Sa isi asume curajul si responsabilitatea de a fi.  E lumea lor, destinul lor...si in mare parte - chiar daca refuza sa accepte sau chiar constientizeze acest lucru - lupta lor.

va urma...

Unul dintre motive este adevarat, poate ca nu erai potrivit pentru acea slujba. Poate ca nu aveai experienta necesara, poate nu aveai nimic in legatura cu domeniul respectiv, asa ca angajatorul s-a gandit ca nu ai fi persoana pe care ei o cauta pentru acel post. De asemenea, o alta situatie ar mai putea aparea. De cele mai multe ori, anunturile pentru joburi sunt create de asistentii de resurse umane, care ar putea sa nu fie indeajuns de familiarizati cu postul respectiv. Asa ca, cerintele cerute de ei in anunt pot sa nu corespunda cu adevaratele cerinte pentru acel post.   

Uneori, anunturile pentru posturi sunt facute publice doar pentru ca asa cere politica companiei, dar in realitate exista deja o persoana care va fi angajata pe acel post. Adica, CV-ul tau ajunge la angajatori, dar nu este luat in considerare pentru ca acel post este creat si destinat pentru o anume persoana.   

In cazul anumitor joburi, poti sa concurezi impotriva a altor cateva sute de candidati pentru acelasi interviu. Daca managerul vrea sa intervieveze un numar mic de candidati, de regula intre 5 si 10, angajatii departamentului de resurse umane trebuie sa se opreasca la un anumit moment, cand cred ei ca si-au gasit oamenii potriviti pentru interviu. Asta nu inseamna ca trebuie sa se opreasca neaparat atunci cand termina de citit toate CV-urile. Asa ca, se poate ca CV-ul tau sa nu fi ajuns nici macar sa fie citit.   

Un alt motiv ar putea fi faptul ca, adeseori, companiile renunta la postul respectiv inainte ca cineva sa il ocupe. Ceva poate sa intervina in orice moment, poate ca cineva din companie s-a hotarat sa preia si acele sarcini, in schimbul unei mariri de salariu. Sau, pur si simplu, angajatorii au realizat ca nu pot sa sustina din punct de vedere financiar un astfel de post si au renuntat la el.   

Oricare ar fi motivul pentru care nu ai fost chemat la interviu, nu trebuie sa te descurajezi. In unele situatii nu este vorba ca CV-ul tau nu este potrivit, ci pur si simplu ti-a lipsit acel gram de noroc care uneori se poate dovedi decisiv. Asa ca, invata sa nu iei nimic personal si sa mergi inainte oricare ar fi situatia.

Irina PASCU, Editor MOJOB

Sursa, job-studenti.ro

Este foarte adevarat ca atunci cand esti la inceput, iti doresti sa inveti cat mai multe intr-un timp cat mai scurt, dar invata sa stii cand sa te opresti. Tot procesul de asimilare trebuie sa aiba loc treptat – toate explicatiile si sesiunile de training-uri au loc intr-un anumit ritm, tocmai ca acestea sa fie cat mai eficiente. Asa ca, este foarte bine sa fii cat mai constiincios si sa incerci sa inveti cat mai repede, dar incearca sa faci totul pe rand. Daca incerci sa faci mai multe lucruri in acelasi timp, e posibil sa nu iti iasa niciunul bine. Asa ca ai rabdare si totul o sa vina de la sine.

Atunci cand esti nou, oamenii din jurul tau iti vor spune cand si cum ai facut ceva gresit. De asemenea, tonul vocii s-ar putea sa nu fie de fiecare data unul ingaduitor. Invata sa nu iei totul personal si sa te gandesti ca oamenii aceia se gandesc la tine ca la un profesionist in devenire care are nevoie sa stie unde a gresit si sa fie impulsionat sa gaseasca raspusul corect la problema respectiva. Nu au nimic cu tine ca persoana, ci doar incearca sa te corecteze. Cu timpul, o sa ajungi sa faci acelasi lucru la randul tau si nu ti se va mai parea nici tie nimic ciudat.

Incearca sa nu iti duci problemele de la serviciu acasa. Tot ce se intampla la locul tau de munca, trebuie sa ramana acolo. Stresul de la serviciu este destul de mare si probleme apar in permanenta, fie ca e vorba de vreo greseala facuta sau de vreo neintelegere cu un coleg, intotdeauna trebuie sa existe ceva. Conteaza sa stii sa lasi problemele in urma si sa te duci acasa linistit, ca sa poti sa te bucuri macar de timpul tau liber. Stresul permanent te poate imbolnavi si niciun job sau nicio companie nu merita sa iti distrugi sanatatea.

Cand esti incepator, tinzi sa te cufunzi cu totul in viata profesionala, crezand ca aceasta este cea mai importanta parte a vietii tale. Cu timpul vei invata sa apreciezi momentele libere si vei invata ca este esential sa faci distinctia dintre viata privata si profesia ta, atat pentru a da randament maxim la job si pentru a-ti pastra prietenii si linistea personala.

Irina PASCU, Editor MOJOB

Sursa, job-studenti.ro

În perioada următoare este de asteptat ca numărul tinerilor fără serviciu să crească simţitor. La ora actuală, rata somajului este de 19%. Motivul principal este acela că un număr dublu de studenţi, faţă de anii precedenţi, se pregătesc de licenţă. După primirea diplomei, tinerii vor începe goana după un loc de muncă. Iar încercările lor vor fi destul de greoaie din cauza „pregătirii substanţiale“ primite în timpul facultăţii.

Primii studenţi care au avut „norocul“ de a urma cursurile facultăţilor de trei ani sunt pe punctul de a-si da examenul de licenţă. Si ultima generaţie a tinerilor care au prins „învăţământul vechi“ este în focurile pregătirii. Anul 2008 va arunca pe piaţa muncii un număr dublu de licenţiaţi, fapt ce va duce la o crestere accentuată a somajului. Criza de personal existentă în România nu va putea fi soluţionată prin angajarea unor salariaţi care nu au nici cea mai mică experienţă în muncă. Potrivit reprezentanţilor ANOFM, cei mai căutaţi specialisti sunt inginerii în construcţii, în sectorul petrolier, dar si automatistii, IT-istii si constructorii de masini.

Iar dacă este să ne raportăm la miile de avocaţi si contabili care asteaptă să-si ia licenţa, sunt sanse mici de umplere a golurilor de pe piaţa muncii.

Implementarea sistemului Bologna în educaţia românească nu va avea alt efect decât acela de a produce licenţiaţi fără mari sanse de angajare. Comasarea anilor de studiu pentru a putea scurta perioada cursurilor universitare s-a făcut prin renunţarea la o bună parte din materia pe care tinerii ar fi trebuit să o parcurgă. În plus, multe instituţii de învăţământ au scos pregătirea practică, axându-se doar pe teorie. Absolvenţii unor astfel de cursuri nu vor fi decât posesorii unor diplome bune doar de pus în cui. Specialistii în resurse umane se asteaptă ca în lunile următoare numărul somerilor să crească simţitor.

Se impune pregătirea postuniversitară

Implementarea sistemului Bologna a venit pe o piaţă a muncii destul de văduvită de specialisti. Un studiu realizat la nivel internaţional plasează ţara noastră pe primele locuri atunci când vine vorba despre lipsa unui personal înalt calificat. Iar absolvenţii facultăţilor de trei ani nu pot rezolva această problemă. Pentru a-si putea creste sansele de angajare vor fi obligaţi să urmeze cursuri postuniversitare. Masteratul devine necesar, în special pentru cei care vizează o carieră în sectoare economice puternice. „În mod sigur, piaţa forţei de muncă din România nu va accepta absolvenţi ai unor facultăţi de doar trei ani. Persoanele care vor dori să depăsească statutul de executant si vor vrea să ocupe o funcţie importantă în cadrul unei firme vor avea nevoie de un masterat“, a declarat Ion Rosca, rectorul Academiei de Studii Economice. În plus, un astfel de curs poate completa foarte bine lipsurile din facultăţile cu „program redus“, iar specializarea nu se va putea face decât prin astfel de programe.

La ora actuală, universităţile desfăsoară o campanie destul de agresivă de atragere a tinerilor către un program de învăţământ postuniversitar. Din păcate însă, în multe cazuri se merge pe modelul facultăţilor. În general, instituţiile de învăţământ s-au adaptat în mod gresit pieţei. Goana după bani a dus la apariţia unei educaţii bazate doar „pe toceală“. Multe dintre examenele pe care studenţii sunt obligaţi să le dea sunt în „sistem grilă“, oferindu-le tinerilor posibilitatea de a-si „câstiga“ nota la noroc. Există chiar si programe de masterat „la distanţă“, cursanţii fiind examinaţi pe Internet. În astfel de cazuri, pregătirea este egală cu zero.

Neadaptare la cerinţele pieţei

După 1989, numărul studenţilor a crescut simţitor. Apariţia universităţilor particulare a mărit sansele absolvenţilor de liceu de a urma cursurile unei facultăţi, dar acest lucru nu a avut ca efect si o mai bună pregătire pentru licenţiaţi. În cei 18 ani de tranziţie, multe dintre universităţile românesti nu au reusit să-si adapteze programa de învăţământ la cerinţele de pe piaţa muncii. Trecerea la sistemul Bologna a tulburat si mai rău un sector care are nevoie de reformă, fiind necesară o corelare a pregătirii universitare cu solicitările angajatorilor. Acest lucru este confirmat si de compania Manpower România, care arată că la noi există o dificultate crescută atunci când este vorba despre ocuparea posturilor vacante. „Impactul deficitului de talente trebuie analizat în egală măsură atât la nivel naţional, cât si la nivel de sector de activitate si de companie“, susţin specialistii Manpower.

Ipoteza pregătirii deficitare a tinerilor este confirmată de numărul mare al persoanelor cu vârste mai mici de 25 de ani care nu au un loc de muncă. Rata somajului în rândul tinerilor este de 19%, fiind de trei ori mai mare decât în rândul adulţilor.

SURSA: Saptamana Financiara

http://tineretsperanta.wordpress.com

Tot aici a început publicarea predicilor fratelui Marius Cruceru, în forma lor scrisă, de la Conferinţa de tineret IMPACT'08 de săptămâna trecută.

Să fiţi lumini în blogosferă!

Prima parte prezintă primele 7 puncte din portretul generaţiei tinere de astăzi. Te recunoşti?

"Ni se cere să fim lumini, sare, cetate, dar unde, faţă de cine? Mai ştim cine stă în faţa noastră? Nu cred că ştim cum să mai aprindem lumina pentru că nu mai ştim unde este întunericul. Nimeni nu aprinde o lumină ca să o pună sub obroc, nimeni nu ia sare ca să o arunce pe plajă, nimeni nu construieşte o cetate ca să facă din ea grajd pentru vitele care pasc în luncă.

Construim cetăţi unde nimeni nu are nevoie de ele, aruncăm sarea acolo unde pământul îşi face oricum singur treaba şi aprindem lumini acolo de unde lipseşte şi întunericul care va fi alungat, dar şi aerul care va hrăni flacăra. Suntem specialişti în obroace, văi şi plaje.

În cele ce urmează nu voi descrie idei absolut originale. Unele sînt descoperiri ale unor psihologi, sociologi, predicatori, profesori. (Ravi Zacharias, Paul Washer, Os Guiness, Don Carson, Albert Mohler etc.).

Lumea în care trăim s-a schimbat radical în ultimii 100 de ani, este greu de recunoscut în ultimii 40 de ani şi chiar generaţia celor care s-au născut după 1990 simt deja că pămîntul le fuge de sub picioare, că schimbările sînt mult mai rapide decît înaintarea noastră în vîrste.

1. Generaţia noastră s-a născut sub luminile electrice în miez de noapte. Sîntem o generaţie care avem lumină tot timpul, dar sîntem mai întunecaţi la minte decît au fost generaţiile care şi-au scris cărtile la lumina lămpii sau a lumînării. Generaţia lor a scris enciclopedii cu pana şi fără google, citînd din memorie. Generaţia noastră, conectată, informată, preaneonizată nu poate... ... scrie un eseu de 7 pagini fără să facă cut and paste. Sîntem generaţia care am produs atîta lumină încît şi atunci cînd dorim să adormim ne este greu să ne mai ascundem retina de lumina invazivă a stîlpilor de iluminat, farurilor de maşină. Avem lumină tot timpul şi nu mai găsim întunericul benefic al odihnei, acel întuneric al caselor de ţară în care nu ne puteam vedea mîna dinaintea ochilor. Am fost luminaţi de neoane de la naştere, am învăţat să scriem sub lumină, ţinem lumina aprinsă pînă la orele la care am fost născuţi. Generaţia noastră are o percepţie deformată asupra timpului şi ciclulului lumină-întuneric pentru că bunicii şi părinţii noştri au cîstigat o bătălie asupra rotirii pămîntului, care acum ne mixează creierii într-un vîrtej din care nu mai putem ieşi nici noaptea nici ziua. Pentru generaţia mea nu mai este zi pentru lucru, este noapte de lucru, nu mai este noapte de odihnă, sînt dimineţi mahmure care încep după ora 11.30. Generaţia noastră are impresia că timpul este elastic şi este de partea ei, că termenele pot fi amînate, că într-o lună se poate face o lucrare de licenţă şi într-o săptămînă se poate cîştiga o sesiune, într-o săptămînă de nopţi. Timpul nostru este scurt, dar în mintea noastră curge ca mierea. Sugestie? Petreceţi o săptămînă fără curent electric, vara. Vă veţi vindeca de impresia că timpul este sub controlul nostru. Va fi primul pas spre reîntoarcerea spre ritmul care ne va da odihna pe care au avut-o bătrînii noştri. Una dintre cele mai frumoase vacanţe pe care le-am petrecut a fost undeva în munţi unde am ajuns după ce am lăsat maşina, după ce am vîslit 40 de minute, după ce am urcat pe jos 20 de minute. Am intrat într-o casă pierdută în munţi unde nu era lumină electrică, nu era semnal pentru telefonul mobil, nimic. A trebuit să intrăm în ritmul soarelui, să ne culcăm odată cu apusul şi să ne ridicăm odată cu răsăritul. Am reintrat în ritmul odihnitor al rotirii pămîntului şi mintea ni s-a desvîrtejit. Ne-am liniştit sufletele şi am învăţat să preţuim altfel timpul. În momentul în care ne-am reconectat la curent, inimile ne-au tresărit şi viaţa a început să ne sară din nou de pe şine.

 2. Generaţia noastră nu mai are odihnă. Generaţia noastră este în activitate tot timpul, dar nu lucrează. Sîntem plini de energizante, dar tot timpul obosiţi, bombardaţi de vitamine, dar leşinaţi. Abia ne tîrîim blugii spre locurile în care ne pregătim prea mult pentru muncă. Generaţia noastră se pregăteşte prea mult ... 

CIteşte tot documentul: aici.