Ma bucur mult ca stau acasa, chit ca numai pentru un weekend, desi in ultimele zile am inceput sa ma obisnuiesc cu Sibiul, ba chiar sa-mi si placa cat de cat( so many lady's nights back there...you gotta love those clubs:P).

Ieri am fost la deschidere, la facultate. Mi-a placut. 4 discursuri, de 2 ori Gaudeamus si un imn al Romaniei in nici 20 de minute. Omenii au fost scurti si la obiect, fara prea multa lalaiala, cum am auzit c-a fost prin alte parti. Si nici nu ne-au amenintat ca ne exmatriculeaza daca lipsim, tot cum am auzit c-a fost prin alte parti:) Totusi, m-as fi asteptat la ceva mai mult din partea unei facultati care se lauda ca formeaza jurnalisti si comunicatori. M-as fi asteptat sa ne acorde mai multa atentie noua, bobocilor, sa ne atraga cu ceva, sa ne motiveze, nu sa tina 2 discursuri si apoi sa ne expedieze acasa. Totusi, mi-a placut:)

Sefa catedrei de Comunicare si Relatii Publice mi-a facut o impresie buna, la fel si decanul facultatii. Mi-e insa cam frica de dl. prof. Lucian Grozea( Are, frate, asta o titulatura- secretar stiintific, conferentiar universitar doctor. Sa speram ca la cartile de vizita nu se taxeaza la cuvant:P...sau nu neaparat, ca probabil isi permite sa plateasca) care are reputatia de a fi cel mai rau profesor din toata universitatea. Oricum, joi am inteles de ce pica studentii pe capete la examenele lui- vorbeste mult prea incet pentru ca cineva sa poate intelege ce preda:P

Faina zi de joi a fost umbrita, insa, de aflarea unei vesti de-a dreptul tragice...sunt sefa de grupa. N-a fost alegerea mea, m-am trezit pe lista cu numele bolduit, scriind in dreptul lui "sef de grupa" si cum v-am zis deja ca mi-e frica de profesorul ala( care-mi mai e si indrumator), evident ca nu m-am putut duce la el sa-i spun "stiti, n-as prea vrea". Sa vezi distractie pe capul meu!

Anyway, cam asta a fost. Sunt obosita si vreau sa dorm in patul meu, deci mai usurel cu analizele si detaliile, da' duminica, pana sa ma intorc la Sibiu, o sa scriu mai pe larg despre noua mea viata de studenta.

P.S.: Mai nou, mi-am gasit si-un part time- colaboratoare la ziarul Sibianul. Sa vedem ce iese.

The International Seminar
“The Old Book - The National Heritage, European Heritage”
Dedicated to the celebration of 500 years from the first printed books at Bistrita, Macarie’s Liturgy Book, in the year 1508 - http://docs.google.com/View?docid=dfm3bmwx_68gmpvfxgv

Programma del Seminario Internazionale
,,Libro antico – patrimonio nazionale, patrimonio europeo”
dedicato all’anniversario di 500 anni dalle prime stampe da Bistrita e del Liturgiero di Macarie, Anno Domini1508 - http://docs.google.com/View?docid=dfm3bmwx_69fsw9dtds

Domnul Valentin ne povestelte despre ce se întâmplă şi înaintea programului oficial:

Teoretic, Seminarul incepe de maine; practic, actvitatile incep de azi. Diseara, la ora 18.00, toti bibliotecarii Bibliotecii Judetene Valcea socializam pretz de un ceas cu invitatii din tara si strainatate si vizionam impreuna un film de prezentare referitor la “cine suntem si ce vrem”…
Maine dimineata, de la ora 9.00, eu si alti colegi buni vorbitori de engleza si italiana avem onoarea sa le fim ghizi oaspetilor straini (ne deplasam cu un autocar) in vizitarea Manastirilor Bistrita, Arnota si Horezu. La Manastirea Hurezi - http://www.episcopia-ramnicului.ro/manastiri/hurez.html - vom lua pranzul, dupa care ne vom intoarce la Ramnicu-Valcea.

Iată şi programul oficial:

Joi, 2 octombrie 2008, ora 17.00,  Complexul Cultural Religios al Episcopiei

Alocuţiuni de salut:
P.S. Gherasim Cristea, Episcopul Râmnicului
Prefectul judeţului, Radu Renga
Preşedintele Consiliului Judeţean, dr.ing. Ion Cîlea
Primarul Râmnicului, Mircia Gutău
Senatori şi deputaţi
Prof. drd. Florin Epure, directorul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Vâlcea
Deschiderea seminarului;

Tema : "Tiparul, Macarie si Liturghierul - Bistriţa 1508" ;

·      Prezentarea cărţii  "Ieromonahul Macarie, tipograf român 1508- 1512" de către arhimandritul Veniamin Micle, autorul.

Intervenţii:

- Lector dr. Ion Soare, Universitatea din Piteşti, vicepreşedinte al Forumului Cultural al Râmnicului;
- Prof. drd. Marinoiu Costea;
- Prof. univ. dr. Petru Pistol, Universitatea din Piteşti, Filiala Vâlcea;
- Prof. dr. Ion Predescu, Colegiul Economic Vâlcea;

·  Prezentarea filmului "Lumina din adâncuri";    scenariu, Doru Moţoc;imagine, Claudiu Niţă;

Vineri, 3  octombrie 2008
·  ora 1000 - Biblioteca Judeţeană "Antim Ivireanul" Vâlcea, Sala de Conferinţe
Intervenţii:
·        Deschiderea lucrărilor: prof. Sanda Augustina Constantinescu;
·        Tema: "Biblioteca, spaţiu de valorificare a moştenirii culturale " ;
-  Silvia Nestorescu, profesor coordonator la  Centrul de Pregătire Profesională în    Cultură şi  secretar în cadrul Asociaţiei Naţionale a Bibliotecarilor şi  Bibliotecilor Publice din  România
Cuvânt de salut din partea ANBPR ;
- Dan Matei, directorul Institutului de Memorie Culturala Bucureşti  "Cartea veche românească în Bibliotecă, Muzeul şi Arhiva Digitală Europeană: probleme şi soluţii ";
· Intervenţii ale delegaţiilor  din Italia, Cehia şi România:
- Prof.  Rosa Dalmiglio, operator intercultural UNESCO, Biblioteca Malatestiana din  Cesena (Italia)
" Biblioteca Malatestiana din  Cesena (Italia), patrimoniul cultural al umanităţii, unic exemplu de bibliotecă umanistă a Renaşterii" ;
-  Mgr. Łárka Kałpárková, directoare Biblioteca  Kroměřížska , Kromeriz, Cehia  (titlu rezervat);
- Cyrill Mesic, bibliotecar la Biblioteca  Kroměřížska , Kromeriz, Cehia (titlu rezervat);
- Mgr. Daniela Hebnarová, director adjunct Biblioteca  Kroměřížska , Kromeriz, Cehia  (titlu rezervat);
- Prof. Luisa Marquardt, Universitatea de Studii "Roma 3", Italia; "Educaţia elevilor şi studenţilor pentru punerea în valoare a moştenirii culturale prin biblioteca şcolară";
-  Maurizio Pavan, preşedintele Bibliotecii Belgioso, Milano;  "Prezentarea Bibliotecii din Belgioso";
- Giorgio Villa, poet, preşedintele Bibliotecii Spessa Po, Milano;  "Prezentarea Bibliotecii din Spessa Po ";

·  ora 17.00    Vernisajul expoziţiei “Ilustraţie după Giordano Bruno”;
Prezentarea operei "Cărţile memoriei";
autor Felice Storti, pictor, ceramist, sculptor, preşedintele Asociaţiei Naţionale de Gândire Liberă "Giordano Bruno"-  Torino, Italia;
ora 18.00 - Concertul Ansamblului de Muzică Veche condus de soprana Georgeta     Stoleru;

Sâmbată, 4  octombrie 2008

ora 10.00  Biblioteca Judeţeană "Antim Ivireanul" Vâlcea,  Sala de Conferinţe
- Deschiderea lucrărilor: prof. Sanda Augustina Constantinescu;
- Sociolog Elena Ligia Rizea, consilier superior la Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Vâlcea  “Scurtă ilustrare a patrimoniului cultural construit din judeţul Vâlcea”;
- Bogdan Andriescu, bibliotecar la Biblioteca Judeţeană "Astra" Sibiu, secţia"Colecţii Speciale"
" Ierarhia socială în Transilvania secolelor XVI - XVIII reflectată în cartea veche românească, cronici maghiare şi săseşti";
- Alexandra Andrei, directoarea Bibliotecii Judeţene "Christian Tell" Gorj; (titlu rezervat)
- Irina Grigore, bibliotecar la Biblioteca Judeţeană “Antim Ivireanul” Vâlcea, secţia “Fond Tradiţional şi de Patrimoniu”
Scurtă expoziţie virtuală de carte veche
"Cărţile vechi de la Muzeul de Istorie şi Artă Bucureşti, cu sediul central în Palatul ŞU|U;
- Robertina Stoica,  analist- biolog în cadrul  Institutului de Memorie Culturală al României şi Ştefania Stefan
"Însemnări pe cartea veche de patrimoniu, din colecţia Horezu";
- Carmen Amarandei, analist-biolog în cadrul  Institutului de Memorie Culturală al României "Cartea vâlceană  în colecţiile bibliotecilor italiene".
· ora 13.00 închiderea lucrărilor: prof. Augustina Sanda Constantinescu.

Bun venit participanţilor, baftă multă organizatorilor şi să aveţi o conferinţă bună!

Am fost prin diverse locuri şi le voi caracteriza prin câteva cuvinte:

Sighişoara: atmosferă medievală, oameni zâmbitori, terase cu produse scumpe şi peisaje splendide... şi plin de pisici jucăuşe şi frumos colorate, cum e şi cea din poză.

Sibiu: un oraş cu un centru deosebit de frumos, dar cu o periferie nedemnă de a face parte dintr-o aşa-numită "capitală europeană" a anului 2007.

Braşov: ai ocazia să vezi panorama superbă atunci când urci cu telecabina lângă literele imense (B R A S O V, amplasate a la Hollywood pe vârful muntelui), iar atunci îţi poţi da seama de cât de frumos este şi cât de curat. Biserica Neagră era închisă vizitării, din păcate, în acea zi, dar m-am consolat cu alte repere turistice şi cu o masă copioasă la restaurantul "Da Vinci" din centrul braşovean. Vă recomand sărmăluţele cu mămăliguţă şi papanaşii cu gem. Delicioase!

Bran: anul acesta am fost impresionată de multe lucruri în Bran, dincolo de Castelul celebru, unde cu puţin noroc îţi poţi cumpăra bilete "low-cost" (să zicem) de la intrare, fără a mai da pe la casierie :) - funny, eu n-am încercat, că nu ştiam dacă merge afacerea. Printre ele, s-a numărat cinematograful 5D din Bran, unde am vizionat o peliculă de vreo 15 minute - The Haunted House- 3D, care îţi acţiona cele 5 simţuri (erai în rolul unei pisicuţe şi când ea mergea prin iarbă, simţeai şi mirosul de iarbă, când ea sărea pe jos, scaunul trepida, când ea era stropită cu apă, erai şi tu udat, ş.a.m.d. - excelent!) & Castelul Groazei (o găselniţă interesantă, mai ales dacă eşti fan sperieturi). Bran evoluează... şi merge atât de bine încât pe la sfârşitul lunii septembrie avea loc "Răvăşitul Oilor" - un festival al brânzei şi al pastramei... Sounds delicious, right?

Sinaia: frig, frig, frig, Peleş & Pelişor închise luni şi marţi, deci închise când am fost eu. Deşi le-am mai vizitat, mărturisesc că mi-aş fi dorit să le revăd. Asta e, poate anul viitor!

Buşteni: cazare, cazare, cazare. Peste tot erau oferte de cazare. Am stat la o pensiune cochetă cu 90 lei/noapte, şi m-am bucurat de peisaj şi de linişte. Ah, în Buşteni e plin de vile luxoase, dar nu prea ai timp să te uiţi la ele, e mai frumos ce a construit natura.

* prin aceste zone, cum treci de Braşov, găseşti pe marginea drumului de vânzare tot felul de bunătăţi: brânză sărată în coajă de brad, caş proaspăt, siropuri naturale de mure, soc, zmeură, brad, şi altele. vă spun, merită încercate. brânza tradiţional pusă în coaja de brad costă cam 40 de lei, iar siropurile 15-20 de lei, fiind concentrate.

Râmnicu Vâlcea: nu am apucat să mă plimb prea mult prin Rm.Vâlcea, dar am mâncat la un restaurant italian o porţie de lasagna foarte reuşită, cu mult parmezan, la doar 18 lei. Dacă îmi amintesc bine, se chema "Il Ristorante". Sper să nu greşesc.

Curtea de Argeş: mitul Meşterului Manole, destul de frig, o pictură inedită în mănăstire (Maica Domnului gravidă, care e înfăţişată aici cu burtică, deşi de obicei apare lângă Prunc) şi mulţi câini vagabonzi.

Târgu Jiu: lăudatele opere brâncuşiene (Masa Tăcerii, Coloana Fără Sfărşit, sau Coloana Infinitului, cum i se spune, Poarta Sărutului, şi altele), nişte covrigi excelenţi la o simigerie centrală şi trafic infernal.

Petroşani

Râşnov: o cetate magnifică, încărcată cu frumuseţe.

şi altele... precum Cascada Urlătoarea, Peştera Dâmbovicioarei, Peştera Muierilor ( plină de lilieci :) )... etc.

Îmi pare bine că am fost prin aceste locuri, însă regret că nu am ajuns şi la Bâlea Lac, unde mi-aş fi dorit să merg. Nu-i nimic, timpul le rezolvă pe toate...

• În aceasta lună, în ziua a douăzecea, pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Eustatie şi Teopista, soţia lui, şi doi fii ai lor: Agapie şi Teopist (Sinaxar-20 septembrie)

• Sfântul Mare Mucenic Eustatie şi soţia sa Teopista, cu cei doi fii: Agapie şi Teopist

• The Holy Great-martyr Eustathius (Placidas) (September 20, The Prologue from Ohrid) 

• Martyrdom of Saint Eustathius of Apsilia

· “Scara fericirii”-părintele Teofil Pârâianu

Foto 1: fresca mânăstirea Surpatele , judeţul Vâlcea

Foto 2: Gheorghe Vanau, www.crucea.ro

A fost superb! M-am intors de-acolo cu baterii incarcate si cu o stare de liniste si de bine incredibile!! M-am intors si cu vreo 100 de foto, plus inca tot pe-atatea facute de sora-mea. :) M-am intors fericita ca le-am facut o surpriza si o mare bucurie alor mei (care au plecat din Bucuresti sa stea acolo vreo 2 luni, sa scape de nebunia orasului), fericita ca am petrecut cu ei un week end intreg (asa cum n-am mai facut-o de foarte multa vreme).

Am avut noroc de vreme frumoasa sambata, asa ca dupa un drum cu masina de aproximativ 3 ore, am mers pe munte toti patru+ una bucata matusa :) si am facut pe jos peste 12 km. Genial cat au putut sa mearga oamenii astia (tatal meu are peste 70 ani!!!), in conditiile in care pe mine incepuse sa ma doara spatele de nu mai stiam de mine!!! Imi sunt tare dragi ei, mi-a fost tare drag locul ala care mi-era o mica imparatie pe cand aveam 5-6 ani. Le-am gasit la locul lor pe unele, pe altele in paragina (este o casa in care de ani de zile nu locuieste nimeni, doar mai trece cate unul din ei, cand vrea sa se spele pe creerashi), am ras si m-a amuzat teribil sa merg la wc-ul din fundul curtii :) ; sa aduc apa de la fantana; sa alerg in gradina din spatele casei; sa regasesc nucul, prunii, cotetul gainilor (fara gaini, insa); bucataria de vara cu soba unde statea bunica si facea mancare; masa mica si rotunda cu scaunasele minuscule ca din Alba ca Zapada; lada de zestre din lemn pictat a bunicii; patul cu tablii, prea scurt pentru mine cea de-acum (oamenii astia erau clar mici toti al intaltime!!! :) ); grajdul-si el gol acum; fanarul; butea in care se face tuica de pruna...Toate astea si inca un milion de lucrusoare mici au starnit mici zambete in mine. Emotii micute, calde, dragi.

Uitasem. Doamne, cat de multe uitasem! Am urcat pe munte si mi-am umplut ochii de verde si sufletul de portocaliu. Am mers in sat si mi-am adus aminte ca acolo toti oamenii se saluta, ca exista un mod caracteristic de dus prunele acasa ...Cand eram mica radeam de mama care stia si ea sa 'transporte' in acest mod cosurile..si-i spuneam si eu si tata ca asta-i motivul pentru care tot neamul ei sunt oameni mici de inaltime! (Eu - care ma asemanam cu tata: inalti amandoi, el mai mult ca mine pe-atunci, eu mai mult ca el- acum...).

Am avut o placuta surpriza sa gasesc o femeie care torcea, cu un fus asa cum avea si bunica mea, un obicei vechi...dar inca pastrat pe-acolo.

Am vorbit cu ea, mi-a spus ca "Oamenii au pierdut acest obicei, prefera sa cumpere 'trentzele' de vin si se vand in magazin -facute din tot felul de materiale nenaturale. Dar noi avem lana, ce sa-i facem? s-o aruncam??".

I-a placut si a fost de acord sa ii fac foto, mi-a dat si adresa unde sa i-o trimit prin posta : un nume si satul de unde este- doua date suficiente de trecut pe plic pentru a face plicul sa-i parvina. Genial. Toti se stiu cu toti, unii cand ne salutam stiau ca suntem nepoatele lui 'Onea lu' Sontu'...wow! Asta era bunicul meu !!! :)  Habar n-am de unde porecla asta, dar stiu ca pe vederile trimise cand eram copil asta scriam...si-i ajungeau intoteauna :)

Mi-a placut desenul de pe fus:

Mi-au placut merele insirate pe langa perete- de la bucataria de vara catre magazia de lemne

Si, da, am avut acel sentiment ca ma bucur ca m-am nascut in familia asta. Ca oamenii care-si au rol de mama si tata pentru mine sunt niste oameni care au crescut cultivandu-si valorile si respectul fata de oameni, bunul simt, decenta. Ca ni le-au transmis si mie si sora-mii. Ca am avut in ei modele de oameni care rezista zeci de ani impreuna si inca se mai privesc cu drag si inca mai merg de mana(chiar daca au si ei momentele in care se sacaie unul pe altul ... si se mai si ciondanesc).

Ma uitam la ei si la locul ala si..mi-am dat seama -DIN NOU!- ca oamenii ca specie umana se schimba, se tocesc, se uratesc..si ca noi nu mai suntem ceea ce erau parintii sau buncii nostri. Ca noi nu mai avem nici rabdarea, nici respectul fata de ceilalti... Ca vietile noastre sunt cam tristute..si ca, in mare masura, noi suntem principalii responsabili pentru asta..

Si, da, mi-am dat iarasi seama ca despartirea mea de ei, daca va fi sa fie, va fi grea...

Mi-au atras atenţia în mod special lucrările domnului Florin Cramariuc din judeţul Suceava, printre care o ladă de zestre frumos ornamentată, alcătuită după modelul celei aflate la Muzeul Etnografic din Câmpulung Moldovenesc.

Am putut vedea şi ceramică frumos lucrată şi ornamentată de Ioana Mischiu, din Horezu, judeţul Vâlcea.

De asemenea, lucrări deosebite în lemn aparţinând lui Pavel Stăruială din Nereju, judeţul Vrancea.

Am observat cu plăcere şi ţesături lucrate de doamnele Adela Năstase şi Corina Stanciu din Pogoneşti, judeţul Vaslui.

Interesante mi s-au părut şi standul de decoraţiuni al Eugeniei Postârnac, judeţul Vaslui, împletiturile din sfoară ale Silviei Cozmâncă, judeţul Iaşi, precum şi lucrările în lemn ale lui Ioan Laza, tot din judeţul Iaşi. Desigur că puteau fi observate şi cumpărate şi alte obiecte de calitate ale altor meşteri populari.

N-am putut să nu constat cu indignare că până şi aici şi-au făcut prezenţa ţiganii (sau rromii) vânzători de tinichele de prost gust şi alte kitsch-uri. Undeva într-o margine erau şi lucrători de ceramică probabil maghiari, din judeţul Harghita.

Pot spune că a fost mult mai interesant ce am văzut ieri la Vaslui decât ceea ce aş fi putut vedea în acelaşi timp în Iaşi în Parcul Copou (desigur, cu excepţia obiectelor de foarte prost gust expuse la vânzare pe tarabele ţiganilor).

Pentru fiecare din cele 5 zile voi posta traseul, precum si cateva impresii pe care mi le-au lasat locurile pe unde am calatorit. Asadar... in ordinea numerelor de pe tricou:

Ziua Unu: Ploiesti – Targoviste – Gaesti – Pitesti – Rm. Valcea – Horezu – Polovragi – Tismana – Tg. Jiu – Herculane.

Am plecat in jur de 8 a.m. din Ploiesti. Trafic lejer pe DN1 spre Floresti. Ajungem la Targoviste dupa ce trecem si de Moreni, si ne invartim cateva minute prin oras din cauza de incurcat indicatoare. Plecam mai departe spre Gaesti de unde intram pe autostrada spre Pitesti.
Drumul e liber asa ca acul de la kilometraj nu scade sub 100 km/h. Afara e o vreme faina, ideala pentru 1 septembrie. Dupa ce ocolim Pitestiul, mergem spre Rm. Valcea. Ne oprim la intrare pentru o cafea si apoi plecam mai departe spre Horezu.
Deja cu aproximativ 1 km inainte incep sa abara chioscuri de lemn cu obiecte de lut si tot felul de decoratiuni. Dar asteptam sa intram in localitate. Unele au chinezarii ce se gasesc aproape peste tot, dar gasim si un atelier al unui mester. Domnul ne impacheteaza cateva farfurii alese de mine si de mama, iar daca treceti prin Horezu nu ezitati sa treceti pe la Ceramica Pietraru. Aveti ce vedea si, mai ales, ce lua acasa.
Dupa ce parasim Horezu ne abatem la Manastirea Polovragi, cativa kilometri din drumul principal. Biserica manastirii era in renovare, dar mi-a placut amenajarea curtii interioare plina cu begonii albe si rosii si cactusi.
Urmatoarea oprire – o alta manastire, de data asta, Tismana. O alee larga, strajuita de aluni te conduce spre curtea interioara si chiliile maicilor. In interiorul bisericii nu se pot face poze, dar poti merge sa faci cateva la pestera de langa, unde a trait cel care a intemeiat aceasta manastire – Cuviosul Nicodim. Dintr-o grota isi croieste drum un fir de apa. O parte haioasa a vizitei la aceasta manastire – am vazut o maicuta punandu-si casca si conducand cu o oarecare viteza un ATV.
Plecam mai departe, lasand in urma peisajul splendid si racoarea muntilor, spre Tg. Jiu. La intrare ne intampina un parc mare unde se gaseste una dintre sculpturile lui Constantin Brancusi – Coloana Infinitului. Multa verdeata vei gasi in micul oras. In parcul dinspre iesire, stau asteptand Masa Tacerii si Poarta Sarutului.
Seara se lasa si drumul ne poarta tot mai usor catre Herculane, unde vom ramane pentru o noapte.

Iar aici.. pozele...

La casierie nu era nimeni. Pe scaunele din lobby erau 2 tanti care vorbeau între ele. M-am dus și le-am întrebat dacă pot cumpăra un bilet pentru film. Una dintre ele mi-a spus să mă întorc după 10-15 minute pentru că sunt primul care vrea să intre la film și dacă nu ne strângem mai mulți n-o să ruleze. Eu rămăsesem :| . Am ieșit afară și am așteptat să treacă timpul. Pe la fara 10 eram cam 10-15 oameni care voiam să vedem filmul. Am luat bilete și am intrat în sală și până au dat drumul s-a mai strâns încă pe atât.

Și acum pentru review-ul propriu-zis:

Mi-au plăcut scaunele. Arată bine, dar când te așezi pe ele ai ceva probleme(nu mari). Între scaunul tău și celelalte e doar un mâner așa că trebuie să cazi de acord cu cei de lângă tine și să stabiliți cum stați cu mâna pe el în timpul filmului(asta dacă o să ai pe cineva și în stânga și în dreapta). În timpul filmului m-am înfundat în scaun să-mi schimb poziția pentru că-mi amorțise spatele.

Sistemul de sunet e bun. Pe 5 sau 7 canale, n-am reusit să-mi dau seama. Partea proastă e că nu e configurat cum trebuie și scoate prea multe înalte și prea puțin bass. În plus, efectele sonore se aud mult mai puternic decât vocea, ceea ce te poate face să sari de câteva ori în timpul filmului și asta chiar dacă e vorba de o comedie și începe un soundtrack.

Proiectorul m-a dezamăgit. E clasic, peliculă...În timpul filmului apar ”pureci”. Ceea ce e enervant...Au băgat mulți bani în cinema, dar dacă aveau un proiector mai bun sigur atrăgeau mai mulți oameni. Un punct slab e și poziționarea proiectorului. E puțin strâmb și o parte mică din peliculă e proiectată pe perete.

Filmul a fost interesant. Merita văzut. Biletul a costat 8 lei.Nu au o politică foarte bună. Vor să atragă oameni, dar mai bine băgau o taxă de 15 lei și ne aduceau un proiector bun.

Atmosfera înăuntru e bună. Nu e nici frig, nici cald, dar era vară așa că nu garantez că iarna o să fie bine acolo. Un punct în minus îl reprezintă femeia de serviciu care a intrat în sală la mijlocul filmului și s-a uitat la el de pe margine(ca și când sala ar fi fost plină și n-a avut unde să se așeze). Ușa de ieșire s-a deschis de câteva ori(și e amplasată în stânga ecranului).

Și acum să-i dau ceva note:

Scaune: 3/5

Audio: 3/5

Video: 3/5

Atmosfera: 4/5

Total: 3,25/5

Weekend in Valcea

24-26 august 2007

Dupa plimbarea pe litoralul romanesc din iulie 2007 incheiata cu cateva zile petrecute pe Transfagarasan am hotarat sa facem o iesire de weekend impreuna cu o parte din familie, motivati fiind si de implinirea vastei de 4 ani de catre "Bubu" (Dariana Viorelia Stanculescu).

Zis si facut, am inceput cautarile pe internet, cautam o locatie linistita fara prea mari pretentii dar care sa ne ofere un loc cat mai aproape de natura, aproape de Craiova si care sa ne permita petrecerea linistita a celor 3 zile. Pentru aceasta am inceput explorarea zonei Valcea si am gasit o locatie mai retrasa - Zona Cheia din Valcea.
Am fost bucurosi sa descoperim o zona deosebita si careia nu ii acordasem nici o sansa pe parcursul cautarilor pe internet. Am facut rezervarea la o mica cabana, am facut bagajele si am plecat la drum. Drumul din Craiova pana la Ramnicu-Valcea a fost destul de usor de parcurs pentru ca era unul conoscut, strabatut de nenumarate ori. Traseul rutier a presupus strabaterea localitatilor Bals (27km), Ganeasa (43km) si Dragasani(72km) pana la Ramnicu-Valcea (~125km).

Odata ajunsi in Ramnicu-Valcea, am oprit la locul stiut pentru a savura o cafea si a ne destinde dupa cei 125 de km parcursi cu vechea cabrioleta - Dacia SuperNova. Asadar am poposit in curtea unei statiei peco de la intrarea in localitate - Petrom, loc unde "Bubu" si-a umplut timpul cu ale copilariei distractii.

 Intre timp au ajuns si colegii de drumetie, ne-am intalnit la River Plazza Mall si am plecat impreună catre Cabana Redea, urmand drumul Olanestiului. Inainte de a junge in Olanesti, viram stanga catre cabana noastra, exista un indicator de directionare catre Schitul Iezer. Drumul este astfaltat pana la iesirea din satul Cheia, de aici mai departe incepe drumul forestier insa cabana se alfa la doar cateva sute de metri de terminarea asfaltului. Restul drumului forestier aveam sa il desoperim a doua zi, odata cu explorarea zonei incarcate de simboluri spirituale.

Cabana nu este foarte mare dar poate gazdui maxim 10 persoane avand 3 dormitoare, baie, bucatarie si living, destul de modest amenajate insa ceea ce ofera un farmec aparte fiind amplasata pe malul raului - are amenajata o mica faleza. Pretul pentru cele doua nopti de cazare a fost de 380 lei (8 persoane).

A doua zi ne-am propus explorarea zonelor din jurul cabanei, am fost surprinsi sa descoperim ca in mijlocul paduriilor, departe de agitatia cotidiana, se ascund locuri deosebite. Parca intentionat sunt atat de putin cunoscute publicului larg, pentru a-si pastra tainele si a oferi acea clipa de bucurie pe care o poti intelege doar in momentul in care interactionezi cu natura.
La cativa pasi de cabana am putut vedea cum isi castiga existenta o familie din zona – producerea carbunilor. 

 Drumul fiind declarat forestier arata destul de bine, fara a avea probleme de acces cu auto insa odata cu inaintarea acesta devine tot mai ingust si ne dezvaluie un peisaj salbatic, gasim din loc in loc firisoare de apa care iti astampara setea. 

 Parcurgem o distanta de circa 3 km si putem simtim cum drumul urca tot mai sus, prin padurea care il margineste de o parte si alta iar albia apei se cufunda tot mai mult in pantecul pamantului.

 Prima oprire am facut-o la Schitul Iezer, unde aveam sa descoperim frumusetea interioara a unui loc Sfant pastrat cu grija de maicute. Moastele sfantului Antonie de la Iezer intregesc frumusetea picturilor din Schit.
Avem sa aflam ca undeva pe deal, exista pestera unde s-a retras si a trecut catre lumea de apoi, fiind ingropat la acel moment in groapa sapata de el in pestera. Urcarea catre pestera am pastrat-o pentru intoarcere astfel ca am continuat urcarea.

Dupa cativa km, drumul ne-a dus catre partea de est a Parcului National Buila-Vanturarita la granita parcului gasind o harta care deja ne spune ca acest loc necesita mai mult decat un weekend pentru a putea admira frumusetile pure ale naturii. O prezentare a parcului in filmuletul de mai jos, sursa Youtube.

 Drumul principal duce catre Cantonul Silvic Codric si Cabana Cheia. Am ales sa mergem catre Schitul Pahomie (8km), pe un drum cu adevarat forestier. Din fericire cabrioleta a facut fata cu brio urcusului care in ultima parte (1km) a fost destul de neprietenos, pietrele erau din ce in ce mai mari, pe ici pe colo cateva sleaurile se intersectau intr-un mod discatat de scurgerile de apa de pe creste iar panta se incapatana sa creasca chiar si in curbe (foto au fost facute la coborare). Colegul de drum a renuntat sa mai urce, in aceasta ultima parte, din cauza suspensiei care avea probleme. Si uite asa SuperNova a invins Cielo.

Cateva imagini de la schitul Pahomie.

Drumul isi continua cursul spre Schitu Patrunsa insa pentru noi era suficient pentru ziua de sambata, mai aveam de vizitat si pestera Iezer motiv pentru care ne-am intors.

Am oprit din nou la Schitul Iezer pentru a urca la pestera, drumul  este un urcus continuu pe o poteca ce are ca punct de plecare drumulprincipal, in dreapta Schitului. Se merge circa 10-15 minute prin padure si se ajunge intr-o poiana minunata aparuta parca din senin in fata noastra. Cei mai tineri ajung primii: Bubu si Tati.

 Imaginile din pestera ne intregesc tabloul spiritual pe care l-am descoperit in acest colt al Olteniei.

Dupa o zi de plimbari ne-am intors la cabana si am putut sarbatori implinirea celor patru ani ai lui Bubu.

In ultima zi soarele nu a mai tinut cu noi, a plouat marunt insa nu foarte suparator. Plimbarea de weekend se apropia de sfarsit iar noi nu am putut decat sa ne luam ramas bun de la cabana Redea.

Ploaia s-a oprit la intrarea in Padurea Sarului, motiv pentru a face o pauza de improspatare si o mica escalada pe un "munte" de criblura.

Am ajuns cu bine acasa iar curcubeul ne-a spus BUN VENIT!

  Aceste randuri au fost scrise la un an de la excursie si cred ca in viitorul apropiat trebuie intregita descoperirea frumusetilor din Parcul National Buila-Vanturarita.

Sentimentul care m-a incercat in Sibiu a fost straniu.

Daca pana acum autocarul Dacos intra in autogara, facea pauza de 10-15 minute (timp in care puteam sa imi cumpar cate ceva de mancat sau de baut, sau sa folosesc toaleta), de ceva vreme autocarul opreste intr-o parcare de langa autogara.

Sentimentul meu a fost ca sunt tratat ca cetatean de mana a doua.

In timp ce alte autocare intrau in autogara, respectandusi clientii, eu a trebuit sa merg pe langa gardul autogarii, sa intru in autogara pe jos pentru a-mi putea cumpara o cafea si nevoit sa cronometrez mereu timpul sa vad daca ma incadrez in pauza.

Nene Dacos, noi nu suntem oameni de clasa inferioara!

Eu te respect platindu-mi biletul si comportandu-ma civilizat.

Eu de ce nu sunt respectat?

Sti vorba aceea, trateaza-ti clientii ca pe huligani si asta vei avea.

P.S. La intoarcere, un sofer se plangea ca un pasager i-a rupt un scaun. UPS!!!

PĂREREA MEA

Fraţii noştii de la Vâlcea au făcut o treabă foarte bună. De fapt totul a pornit de la ei, dar numai consătenii mei ştiu asta. Să vă explic ce s-a întâmplat de fapt.

Americanii erau mult prea concentraţi pe fraudele de pe ebay (în lipsa vreunui război pe care să-l întreţină). Cum băieţii de la Vâlcea sunt numai creier şi minte s-au prins că trebuie să facă ceva. Astfel, în cursul săptămânii trecute au pus în aplicare unul dintre cele mai bine puse la punct planuri de destabilizare a situaţiei mondiale cunoscute în lumea modernă. Planul era făcut de câteva săptămâni însă hackerii au aşteptat perioada lunii august pentru că acum îşi iau concedii majoritatea lucrătorilor din Poliţia Română.

Planul a funcţionat. S-au trimis mesaje secrete din partea unor oficiali georgieni, dar şi din partea unor oficiali ruşi. În urma jocului creat s-au format discuţii şi bârfe la nivel înalt cum că georgienii vor să intre în NATO pe furiş. La rândul lor georgienii au ajuns la concluzia că ruşii s-au săturat de rusoaicele lor şi vor să le cucerească întreaga pleiadă de femei Georgiene. (Femeile georgiene sunt un soi aparte... vezi aici de ce în bancul lui Luca)

Site-uri de instituţii şi de ştiri au fost lovite din ambele direcţii de hackeri experimentaţi din Râmnicu-Valcea şi Drăgăşani. S-a creat o stare de haos care a culminat cu intervenţia trupelor ruse pe teritoriul Georgian.

Acest lucru nu era de conceput şi astfel s-a iscat un conflict care i-a îngrijorat pe americani. De ce? Pai apăruse un conflict în care ei nu-şi băgaseră coada şi nu ştiau care-i şpilu. Cine şi-a băgat coada dacă nu ei? După o perioadă de confuzie în toate cele trei tabere străine (perioadă în care furturile pe ebay s-au înteţit), americanii s-au prins de jmecherie şi i-au lăsat pe căţeii francezi să facă curăţenie.

Acum au apărut ştiri de genul celei citate în primul link. De ce? Pentur că georgienii şi ruşii încă nu s-au prins că românii sunt de fapt capul răutăţilor în regiune şi de fapt de aici se împrăştie pulberea din butoiul balcanilor.

Numai bine senzuallii mei.

RomSoft Ramnicu Valcea, castigatorul licitatiei organizate de catre Conpet SA pentru “Sistem informatic integrat de tip ERP pentru managementul activitatilor”, va implementa un proiect de aproape trei milioane euro, au declarat reprezentanti ai companiei castigatoare.

Via

Sper din tot sufletul să le meargă bine la consătenii mei şi să facă treabă. Poate o punem de-o colaborare la Vâlcea. Dacă mi-ar oferi ocazia să mă întorc în Vâlcea şi să lucrez pe un salariu decent, nici nu aş clipi.

...Desi multi carcotasi spuneau ca anul acesta organizarea a lasat mult de dorit-mai ales la capitolul muzica-uite ca ultima zi i-a contrazis total..Era de altfel si imposibil sa cante Vama si sa nu fie atmosfera...am avut parte de un show pe cinste...Tudor, acelasi suflet de copil zurliu cum il stim cu totii, a avut grija sa ne ofere o seara superba..

...Insa, dupa cum a spus si el, un mare inconvenient a fost faptul ca publicul era in tribune, iar nu pe gazon..acolo in fata..da deh acum :) ..

Ajung acum si la Saragossa Band..cand am vazut programul era pentru prima data cand auzeam de ei..desi trupa cu renume, in culmea gloriei cand nici macar nu eram in proiect...si ce sa vezi.. aseara, surprize surprize :P ..mai multe piese din repertoriul lor imi erau cunoscute si indragite..din filme, reclame, de la alti artisti etc...si au cantat live o ora si jumatate..la varsta lor chiar e de apreciat :)

O mica demonstratie :P ..

Toate ca toate, a fost frumos..pana si Marcel Pavel a facut atmosfera :P ..publicul educat..nu tu huiduieli..bravo,dragii mei..vedeti ca se poate?....aa, si focul de artificii a fost super :P

]]> http://razvanserbu.wordpress.com/?p=428 Tue, 29 Jul 2008 07:49:37 +0000 razvanserbu http://razvanserbu.ro.wordpress.com/2008/07/29/mi-e-rusine/ Mi-e ruşine că sunt roman, mi-e ruşine că alţii se uită la mine cu milă, mi-e ruşine că suntem nesimţiţi, mi-e ruşine că suntem hoţi, mi-e ruşine că suntem necivilizaţi şi infractori.
Mi-am dat seama că nu e suficient că eu nu fac parte din grupurile de mai sus. Trebuie să accept realitatea că fac parte din acest popor, cu bune şi cu rele. Degeaba ne mândrim cu isteţimea noastră, de fapt suntem doar nişte jmecheraşi de cartier. Degeaba ne mândrim cu olimpicii noştri când promovăm oameni ca Becali, Felix, Basescu sau intelectuali ca Iliescu, VC Tudor şi modele pentru copii noştri ca Simona Sensual şi Monica Columbeanu şi nu Simona Intelectual ori Cioran sau Eliade.
Ultimul anunţ al Romtelecom m-a făcut să-mi aduc aminte de toate tarele noastre, de manelişti, de cocalari, de nesimţiţii şi alte specimene care bântuie pe aici.

Deci, Romtelecom şi Asociaţia Salvaţi Delta ecologizează râul Olt. Evident, într-o societate civilizată acest lucru nu este necesar. La noi grătarele şi deşeurile umane îşi lasă urmele peste tot. Îmi imaginez o şedinţă din boardul Romtelecom, sau al oricărei multinaţionale (IBM, Microsoft, etc).
Şeful cel mare: Pentru sucursala noastră din România am stabilit o sumă de X euro ce va fi investită în programe CSR (de responsabilitate socială). Deci, acum, în faţa întregului board, din toate ţările în care ne desfăşurăm activitatea, îl rog pe CEO din România să ne spună cum va cheltui banii.
Şeful din România: Vom da suma Z pentru handicapaţi, suma Y pentru programe educaţionale şi suma Q pentru străngerea gunoiului din zonele...
Toată lumea: oooooo......!!!!
Şeful cel mare: Dar voi acolo nu aveţi gunoieri?
Şeful din România: Ba da, dar nu fac faţă, aici totul e murdar, râurile, lacurile, munţii şi marea.
Şeful cel mare: Bine, se aprobă.

Iată pe scurt iniţiativa despre care vă vorbeam:

În perioada 25 iulie - 7 octombrie 2008, Romtelecom şi Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta derulează proiectul „Adoptă un râu", cuprinzând acţiuni de ecologizare şi conştientizare desfăşurate în legătură cu râul Olt. Evenimente de curăţare a râului se vor desfăşura în judeţele Covasna, Sibiu, Vâlcea şi Olt. Astăzi, 25 iulie, cei doi parteneri lansează şi site-ul de educaţie ecologică www.adoptaunrau.ro, care se doreşte a fi şi o platformă comună de comunicare pentru toţi cei interesaţi de situaţia râului Olt, precum şi a apelor curgătoare, în general.

Proiectul „Adoptă un râu" este susţinut de Administraţia Naţională "Apele Române" şi încearcă să tragă un semnal de alarmă asupra distrugerii naturii, dar şi să arate că un efort comun poate rezolva o bună parte a problemelor asociate acestei teme. Problema poluării şi a degradării habitatului natural este generalizată la nivelul întregii planete, iar România se află printre ţările în care lecţia despre importanţa vitală a ecologiei este abia la început.

„Adoptă un râu" presupune în primul rând o serie de acţiuni de curăţare a râului Olt cu ajutorul voluntarilor: elevi din scolile de pe cursul râului, voluntari ai companiei Romtelecom, personalităţi locale, precum şi reprezentanţi ai organizatorilor şi ai autorităţilor locale.
În plus, demersul companiei Romtelecom şi al Asociaţiei Salvaţi Dunărea şi Delta urmăreşte să informeze, să educe şi să conştientizeze comunităţile locale în legătură cu importanţa şi beneficiile păstrării curate a râului Olt.

„Prin acest proiect Romtelecom lansează un îndemn pentru fiecare român. „Adoptă un râu" înseamnă în final o alegere simplă, a fiecăruia dintre noi, de a deveni mai responsabil în felul în care se comportă cu apele curgătoare. Credem în puterea oamenilor de a găsi rezolvări şi a face schimbări în bine, aceasta fiind, probabil, cea mai importantă lecţie pe care ar trebui să o înţeleagă toţi cei care îndrăgesc natura. Sperăm ca acest proiect să atingă cât mai mulţi oameni, pentru că numai aşa putem avea într-adevăr succes pe termen lung" a declarat Cristina Popescu, director relaţii publice Romtelecom.

"Înecate în peturi, abuzate de pungile de plastic, dispreţuite de grătarişti, râurile din România par abandonate în ţara nimănui. Prin proiectul „Adoptă un râu", iniţiat de Romtelecom şi Salvati Delta, dorim să dezvoltăm o comunitate a tuturor celor care pot şi trebuie să facă ceva pentru un râu mai curat: alături de cei peste 400 de voluntari, vom pune mâna la propriu şi vom curăţa cele mai murdare zone de pe albia râului Olt, dar în acelaşi timp vom cere atitudine responsabilă din partea autorităţilor, din partea comunităţilor locale care să ducă mai departe munca începută de noi." a declarat Costel Popa, director Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta.

Mai multe detalii despre proiectul „Adoptă un râu" sunt disponibile la adresa www.adoptaunrau.ro

Conform Wikipedia :

• Hacker (computing) has a spectrum of meanings:
  • Hacker (computer security), someone who breaks computer and network security, a cracker
  • Hacker (free and open source software), a programmer in the free software and open source movement
  • Hacker (hobbyist), an enthusiastic home computer hobbyist.

Cei care "liciteaza"pe ebay si alte site-uri asemanatoare  sunt doar scammeri, adica:

Conform propriei mele opinii:

• HOT = o persoana care fura

Ce poate fi asa greu in a face un cont pe ebay, a posta niste licitatii, a minti niste oameni si a incasa niste banii nemunciti? Probabil sa dormi noaptea, mie una asta mi-ar fi greu, daca nu imposibil. Vorbind cu niste amici am ajuns la urmatoarea conversatie:

- Pai te pricepi la calculatoare!

- Da...

- Si atunci de ce nu faci hackerii?

Adica daca "te pricepi la calculatoare" trebuie sa faci si ceva ilegal? Dar ce ne facem cu "hackerasii" care scot sute, mii sau chiar zeci de mii de euro si nu stiu nici sa foloseasca pachetul office, sa nu mai vorbim de programare sau alte chestii mai complicate...

De ce nu fac? Poate e frica, poate e ceva moral... Daca as fi sigura ca nu as fi niciodata "prinsa" si daca as fura de la cineva care are prea mult, nu stiu daca as ezita, dar sa furi de la persoane pe care nici nu le cunosti, despre care nu stii cati bani au, ce probleme au, cum e viata lor, asta mi se pare ceva... de neiertat! Intr-adevar nu saracii sunt cei care au cumparat avioanele vandute de romani, nici mall-ul, nici prefectura, dar oare chiar merita sa inseli pe cineva, sa le FURI banii?

Multe de spus pe tema "hackerilor" (poate o sa revin la acest post sau o sa mai fac inca unul, sau mai multe), dar sunt si mai multe de facut. Cine ar trebui sa ia masuri? Toti! Politia, cei de la Western Union, Money Gram si chiar eu sau tu! Convinge pe cineva ca nu e un lucru bun de facut, ofera cuiva un loc de munca cinstit, ai grija de copii tai, vorbeste mai mult cu sotul tau! Lumea poate fi mai buna daca ne straduim, chiar daca traim in ROMANIA.

Deci..unde ramasesem..?? Asa, da, ne-am reunit noi, surorile, culmea, nu in localitatea de bastina! Rm. Valcea e orasul natal al sotului meu, dar sper ca m-a adoptat si pe mine pentru ca eu ADOR, pur si simplu, fiecare straduta, fiecare magazinas, fiecare floricica din el! Iar o iau pe aratura, macar de-as fi si de folos, da' numai pierd timp "pretios" la birou!

Si m-am intors, din acest week-end, cu o pofta de viata extraordina, cu chef sa fac ceva, orice, doar sa ies din rutina, cu un ranjet pana la urechi (pentru ca, dupa muuuult timp, mi s-a intamplat acum sa rad din toata inima, sa rad in hohote, fara sa ma pot abtine, zgomotos, nechezit chiar! (Cu ocazia asta mi-am dat seama ca nu ar fi rau sa revizuiesc ceva in acest sens, pentru ca nu sunt tocmai delicata ca o floare in postura asta!! :)) ) Deci azi ar fi o zi de luni PER-FEC-TA daca nu as fi nevoita sa stau la birou... Dar dupa program merg sa imi caut ceva de incaltat si asta inca ma mai tine in viata!

Sa continui...deci am petrecut un week-end atat de fumos ca imi vine sa il incui undeva si sa il scot de acolo mai ales in momentele in care sunt trista si plang, in care ma simt pierduta si parasita, sau sunt nervoasa, sau dezamagita, sau... Ma rog, sa il scot la nevoie si sa ma incarc cu energie! Pozitiva desigur!

Familia e pentru mine unul din putinele lucruri care ma pot scoate din cele mai negre depresii, care ma pot mobiliza sa merg inainte atunci cand cred ca nu mai am putere! Si mai am si norocul sa am doua surori destepte si cu simtul umorului ultra dezvoltat (Doamne, cat de mila imi este de cei care nu il au...)!

Incerc, de aproximativ o ora, sa redau cat mai bine zilele astea si nu reusesc! Nu imi dau seama daca se intampla asta din cauza ca sunt la birou si, daca ati citit "O zi proasta.." de pe blog, puteti intelege ce anume ma impiedica sa ma concentrez, sau, pur si simplu, nu se poate descrie in cuvinte cum m-am simtit!! Se intampla rar (sau, cel putin, pana acum asa a fost, poate de acum vor avea loc mai des astfel de reuniuni) si incerc, de fiecare data, sa sorb fiecare clipa, sa nu ramana nimic pe dinafara, incerc sa pastrez, apoi, intacta amintirea intalnirii pentru ca ma ajuta atat de mult in fiecare alta zi "la fel"! Azi sunt bine-dispusa si abia astept sa ies pe usa acestui birou ca sa fiu in extaz! :)) Doar asta ma impiedica! ;))

Despre acest subiect si altadata, cu drag! Ar fi absolut minunat daca am rezolva cat mai repede cu abonamentul de internet si acasa, pentru ca la birou chiar imi lipseste inspiratia sau, chiar daca aceasta exista, nu ma pot desfasura in voie si asa cum vin ideile se si duc!

Si atat de mult am vrut sa povestesc si despre excursia noastra de sambata la Voineasa si Obarsia Lotrului!!! A fost chiar amuzant sa mergem toti imbracati ..."manelo-estival" (stim noi de ce ii zicem asa :)) ) in munte, dupa ploaie, in timp ce turistii adevarati aveau geci groase, caciuli, glugi, etc!! Sau, dupa cum a spus sora mea, cand am vazut niste astfel de persoane infofolite pe o terasa, noua placa de surf ne mai lipsea in timp ce de la ei te asteptai sa aiba schiurile rezemate de scaun!

Cu amanunte revin altadata pentru ca acum, din pacate pentru blog, trebuie sa parasesc acest taram plin ochi de impliniri personale... Urati-mi succes la cumparaturi!! Sper sa ajung cu sandale acasa si nu cu inca un articol de lenjerie intima, cum se intampla de obicei cand nu gasesc ce cautam initial!

Probabil ca voi merge si eu, mai mult pentru a casca ochii la tarabele cu margele si tot soiul de suveniruri si pentru a manca Kurtos Kalacs (cred ca asa le zice :) )...Ei, si parca o Vama Veche si un Voltaj nu ar strica.. :P

Programul e destul de variat din cate am vazut..de la tot felul de targuri de flori, teatru, olarit la spectacole medievale, de dans, muzica, concursuri de fotbal, inot, fotografie, darts, masinute, role, etc...exista in program chiar si un spectacol de acrobatii aviatice...hai ca asta-i noua.. :) ..bineinteles, artificiile nu lipsesc nici ele.. :)

Aa, si sa nu uitam de focul de tabara si de spectacolele de karaoke de la strand..asta-mi place..daca te incingi prea tare, plonjezi in bazin si gata :P

Asadar, distractie placuta, ramniceni!! :)

..din ce am observat, se mai tine la traditie...ma bucura asta, dar parca unele obiceiuri sunt menite sa aiba farmec in cadrul in care ele au luat fiinta..adica, una e sa faci o hora undeva in curtea unei case si alta e sa te postezi in fata blocului si sa dai din tine..toata lumea-ca te cunoaste sau nu-se strange si se uita ca la cinematograf..neah`, nu-mi place asta... :D

P.s.: Se zice ca atunci cand vezi o mireasa iti merge bine :P ..imaginati-va..eu am vazut sase :P

This is the place of my childhood:)