verginica « WordPress.com Tag Feed

Noul Ierusalim (Misterele Pucioasei, cap.LX): Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa ( Partea a XLIII-a. Texte modificate în “Testamentul Sfintei Virginia”)

anca estera — Sat, 06 Sep 2008 20:28:53 +0000

Noul Ierusalim (Misterele Pucioasei, cap.LX)

Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa ( Partea a XLIII-a. Texte modificate în “Testamentul Sfintei Virginia”)

Studiu independent despre fenomenul religios NIP

( ”Noul Ierusalim de la Pucioasa” )

“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici

un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”

(din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)

Nici Testamentul “Sfintei” Virginia n-a scăpat zelului purificator al liderilor pucioşi. În maniera lor de acum binecunoscută, ei au operat zeci de schimbări menite să sulemenească versiunea iniţială, care se pretinde a fi “cântecul de lebădă” al “sfintei” Virginia. Testamentul s-a voit să rivalizeze, la scară redusă, bineînţeles, cu Noul Testament al Domnului nostru Iisus Hristos şi să o ridice pe Virginia Tudorache la statutul de “mai presus de toţi sfinţii”. Mult mai probabil însă, el este doar o biată “făcătură” de-a Mihaelei, care avea pe vremea aceea mare nevoie de o legitimitate de lider, şi pe care “poporul cel vechi” se încăpăţâna să nu i-o recunoască. “Istoria” acestei scrieri (text care pentru creştinii pucioşi a devenit un reper cvasi-canonic), sugerează din plin acest lucru. Ea este povestită destul de des chiar de către Mihaela, ceea ce dă apă la moară acestor bănuieli. Se spune aşadar (Mihaela spune) că “mama Gigi”(Virginia Tudorache-Stoica) ar fi îndrumat-o pe Mihaela să o părăsească pentru scurtă vreme (pe atunci Mihaela o supraveghea îndeaproape şi îndelung, căci Verginica îşi trăia ultimele ei luni de viaţă) şi să se ducă la casa ei de peste drum. Ajunsă acasă, deodată Mihaela “aude” glasul “sfintei” Virginia prin aer, “ca la telefon”, şi primeşte îndemnul de a pune mâna pe creion ca să scrie tot ce aude. Ascultătoare şi supusă, Mihaela începe îndată să transcrie ceea ce auzea. Rezultatul? Rezultatul a fost “Testamentul Sfintei Virginia”. Stilul acestei scrieri îl demască însă pe adevăratul autor. Scrierile atribuite Virginiei în perioada 1955-1980 sunt lăbărţate, grosiere, rustice, încărcate cu expresii greoaie şi ilizibile şi care adesea se contrazic, presărate ici-colo cu erezii câmpeneşti, poetizate forţat prin rime ieftine şi ilare; stilul “Testamentului” este concis, elegant, elevat şi canonic, sentimental şi aproape patetic, asemănător până la familiaritate cu scrierile actuale ale Mihaelei Tărcuţă. Concluzia este inevitabilă: Testamentul este un fals, o scriere ulterioară aparţinând Mihaelei Tărcuţă, ticluită doar din dorinţa disperată de a se legitima în faţa încăpăţânatului “popor de demult”, care nu voia s-o recunoască drept succesoare deplină a Verginicăi. O dovadă este însuşi faptul că Testamentul n-a fost adus la cunoştinţa “credincioşilor” imediat, aşa cum ar fi fost firesc. Se pretinde că el a fost “tăinuit” mult şi bine “din motive binecuvântate”, până când Mihaela a găsit cu cale că “e momentul” ca el să fie făcut public.

La reeditarea cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu”, Mihaela a considerat că e momentul să retuşeze acest text, care-i era de altfel foarte familiar. Acest gest ar fi inadmisibil dacă ar fi vorba de textul altcuiva, aşa încât, deoarece Mihaela s-a considerat îndreptăţită să-l îmbunătăţească, aceasta este o dovadă în plus că era vorba de propria ei scriere, faţă de care ea ar fi avut oricând acest drept. A făcut-o subtil, dar dezinvolt, în maniera care îi este caracteristică, cosmetizând cu economie doar acele cuvinte care o “deranjau”.

Nu vom trece în revistă zecile de îmbunătăţiri de factură ortografică, ci numai pe acele schimbări care devăluie o mentalitate şi un anumit scop.

1. Ediţia 1995: “ În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,

Iubiţii mei copilaşi, cu dragoste sfântă vă împărtăşesc cuvinte de la Duhul Sfânt şi învăţături spre folosul mântuirii sufletelor voastre, ca un prinos de mulţumire pentru dragostea voastră ce mi-aţi arătat-o şi cu care m-aţi înconjurat în amintirea zilei mele de naştere – duminica tuturor Sfinţilor. ” (pag. 238 )

1. Ediţia 2006: “ În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Iubiţii mei copilaşi, cu dragoste sfântă vă împărtăşesc cuvinte de la Duhul Sfânt, învăţături spre folosul mântuirii sufletelor voastre, ca un prinos de mulţumire pentru dragostea ce mi-aţi arătat-o şi cu care m-aţi înconjurat în amintirea zilei mele de naştere, duminica tuturor sfinţilor. ” (pag. 265 )

2. Ediţia 1995: “ Cinstiţi Duhul Domnului, care locuieşte în voi şi nu dispreţuiţi ceea ce Domnul a ales şi a iubit ca să nu vă faceţi împotrivitori lucrului Domnului. ” (pag. 238 )

2. Ediţia 2006: “ Cinstiţi Duhul Domnului, Care locuieşte în voi şi nu dispreţuiţi ceea ce Domnul a ales şi a iubit ca nu cumva să vă faceţi împotrivitori lucrului Domnului. ” (pag. 265 )

Mesajul subînţeles este acela că, pentru a “cinsti Duhul Domnului”, credincioşii trebuie să cinstească pe purtătorii acestui Duh, în care Duhul “locuieşte” : pe urmaşii de drept ai Verginicăi, liderii pucioşi. Următoarea frază întăreşte acest îndemn: îndată ce Domnul i-a ales, ei nu trebuie dispreţuiţi.

3. Ediţia 1995: “ O faptă bună este şi atunci când dai fratelui tău o vorbă bună […] ” (pag. 238 )

3. Ediţia 2006: “ O faptă bună este şi atunci când îi dai fratelui tău o vorbă bună […] ” (pag. 265 )

4. Ediţia 1995: “ Copiii mei, vegheaţi asupra voastră ca să nu păcătuiţi, vegheaţi cu frică, căci păcatul, iubitul meu copilaş, se face zid între tine şi Dumnezeu şi uite aşa, ajungi uneori să nu mai primeşti lumina de la Domnul şi uite aşa te întuneci, te răceşti, te goleşti de duh, te depărtezi de faptele legii şi de sfinţenie şi rămâi fără lumină şi nu mai mergi bine şi aşa ajungi rece şi nu mai doreşti pe Domnul. Căci unde se împuţinează Duhul Domnului[…] ” (pag. 238 )

4. Ediţia 2006: “ Copiii mei, vegheaţi asupra voastră ca să nu păcătuiţi. Vegheaţi cu frică de Dumnezeu, căci păcatul, iubitul meu copilaş, se face zid între tine şi Dumnezeu şi uite aşa ajungi uneori să nu mai primeşti lumina de la Domnul, şi uite aşa te întuneci, te răceşti, te goleşti de duh, te depărtezi de faptele legii şi de sfinţenie şi rămâi fără lumină şi nu mai mergi bine, şi aşa ajungi rece şi nu-L mai doreşti pe Domnul, căci unde Se împuţinează Duhul Domnului […] ” (pag. 265 )

Aici, principala modificare urmăreşte să cosmetizeze o cacofonie.

5. Ediţia 1995: “ Poate că unii din voi ziceţi că Îl iubiţi şi poate că voi urâţi pe fratele vostru ” (pag. 238 )

5. Ediţia 2006: “ Poate că unii din voi ziceţi că-L iubiţi, şi poate că voi îl urâţi pe fratele vostru ” (pag. 265 )

6. Ediţia 1995: “ Trec săptămâni în şir şi voi nu mai cântaţi Domnului cu inima şi cu gura o cântare de slavă, nu vă mai întâlniţi doi sau trei în numele Domnului pentru sfat, nu mai doriţi bucurii cereşti, v-aţi răcit cu duhul şi este şi mai mare durere, este, că nici de rugăciune nu vă mai îngrijiţi cu toată inima, cu dor şi cu sete, aşa cum vă este foame sau sete. Şi […] ” (pag. 239 )

6. Ediţia 2006: “ Trec săptămâni în şir, şi voi nu-I mai cântaţi Domnului cu inima şi cu gura o cântare de slavă, nu vă mai întâlniţi doi sau trei în numele Domnului, pentru sfat, nu mai doriţi bucurii cereşti. V-aţi răcit cu duhul, şi este şi mai mare durerecă nici de rugăciune nu vă mai îngrijiţi cu toată inima, cu dor şi cu sete, aşa cum vă este foame sau sete, şi […] ” (pag. 265-266 )

Aici “poporul” pucios este încă odată demascat că este fariseu şi demagog.

7. Ediţia 1995: “ Lepădaţi atunci toată grija cea lumească, căci Domnul este un Dumnezeu gelos. ” (pag. 239 )

7. Ediţia 2006: “ Lepădaţi atunci toată grija cea lumească, fiindcă Domnul este un Dumnezeu gelos. ” (pag. 266 )

A doua cacofonie cosmetizată.

8. Ediţia 1995: “ Aşa să fiţi în ceasul rugăciunii. Dar voi sunteţi reci, spre întristarea cerului, căci voi nu simţiţi rugăciunea, ea nu vă trece prin inimă. ” (pag. 239 )

8. Ediţia 2006: “ Aşa vă cer să fiţi în ceasul rugăciunii, dar voi sunteţi reci, spre întristarea cerului, căci voi nu simţiţi rugăciunea, ea nu vă trece prin inimă. ” (pag. 266 )

9. Ediţia 1995: “ Aşa trebuie să ne rugăm. Vă îndemn în numele Domnului. Şi iar vă îndemn,[…]” (pag. 239 )

9. Ediţia 2006: “ Aşa trebuie să ne rugăm, iubiţii mei.

Vă îndemn, în numele Domnului, şi iar vă îndemn,[…]” (pag. 266 )

10. Ediţia 1995: “ Cum veţi sta lângă Domnul cu aşa ceva, că El n-are decât o cămaşă? Câte ţi-a dat ţie Domnul ca să nu duci lipsă de nimic şi să fii fericit? Dar tu, la rândul tău, ai făcut pe cineva fericit ca să lucrezi la fericirea ta? Dacă tu ai de la Domnul două haine, ai dat una la săraci. Căci aşa spune Domnul. Duhovniceşte grăiesc cu voi.” (pag. 239 )

10. Ediţia 2006: “ Cum veţi sta lângă Domnul cu aşa ceva? El n-are decât o cămaşă. Câte ţi-a dat ţie Domnul ca să nu duci lipsă de nimic şi să fii fericit! Dar tu, la rândul tău, ai făcut pe cineva fericit ca să lucrezi la fericirea ta? Dacă tu ai două haine, ai dat una la săraci? căci aşa spune Domnul. Duhovniceşte grăiesc cu voi.” (pag. 266 )

11. Ediţia 1995: “Dar dacă tu ai judecat pe fratele tău şi nu l-ai ajutat, dacă tu l-ai urât sau l-ai duşmănit în ascuns, dacă ai înfruntat pe fratele tău cu invidie şi ai alungat pe copilul Domnului, pe aproapele Domnului, dacă ai fost cu pretenţie şi ai clevetit pe nedrept, dacă ai fost mândru, dacă L-ai ispitit pe Domnul şi nu ai fost cu inimă curată şi aplecată, o, copilul Meu, aşa te va primi şi Domnul pe tine. ” (pag. 240 )

11. Ediţia 2006: “Dar dacă tu l-ai judecat pe fratele tău şi nu l-ai ajutat, dacă tu l-ai urât sau l-ai duşmănit în ascuns, dacă ai înfruntat pe fratele tău cu invidie şi l-ai alungat pe copilul Domnului, pe aproapele Domnului, dacă ai fost nemulţumit şi ai clevetit pe nedrept, dacă ai fost mândru, dacă L-ai ispitit pe Domnul şi n-ai fost cu inimă curată şi aplecată, o, copilul meu, aşa te va primi şi Domnul pe tine. ” (pag. 266 )

Expresiile “copiii Domnului” şi “apropiaţii Domnului” sunt folosite în prezent pentru a desemna exclusiv pe liderii pucioşi. Se deduce că reproşurile enumerate mai sus sunt adresate celor care pe vremea aceea nu-i priveau cu ochi buni pe aceştia.

12. Ediţia 1995: “ Ceea ce dai dar pentru sufletul tău, atât este partea ta cu adevărat. Şi iată împlinindu-se cuvântul Sfintei Scripturi:cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va secera şi cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va culege, că Domnul iubeşte pe cel ce dă de bunăvoie. ” (pag. 240 )

12. Ediţia 2006: “ Ceea ce dai în dar pentru sufletul tău, atât este partea ta cu adevărat. Şi iată împlinindu-se cuvântul sfintei Scripturi:”Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va secera; şi cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va culege”, că Domnul îl iubeşte pe cel ce dă de bunăvoie. ” (pag. 267 )

13. Ediţia 1995: “ Durerea aceasta este foarte dureroasă. E de plâns. ” (pag. 240 )

13. Ediţia 2006: “ Durerea aceasta este prea grea, e de plâns. ” (pag. 267 )

14. Ediţia 1995: “ Ştiţi bine că grâul creşte la un loc cu neghina până la seceriş. Vegheaţi asupra voastră cu toată grija, ca să nu fiţi rod rău şi să fiţi aruncaţi din grânar. Puneţi-vă mereu întrebarea în tot ce faceţi, în tot ce trăiţi: Doamne, Doamne, oare grâul meu, gândul meu, vorba mea, purtarea mea, portul meu, pasul, meu, iubirea mea, oare mersul vieţii mele este după voia Ta? ” (pag. 240 )

14. Ediţia 2006: “ Ştiţi bine că grâul creşte la un loc cu neghina până la seceriş. Vegheaţi asupra voastră cu toată grija, ca să nu fiţi rod rău şi să fiţi aruncaţi din grânar. Puneţi-vă mereu întrebarea în tot ce faceţi, în tot ce trăiţi: “Doamne, Doamne, oare, graiul meu, gândul meu, vorba mea, purtarea mea, portul meu, pasul meu, iubirea mea, oare, mersul vieţii mele este după voia Ta?” ” (pag. 267 )

15. Ediţia 1995: “ Faceţi rugăciuni unul pentru altul, rugaţi-vă către toţi sfinţii, cu metanii până la pământ, închipuind prin aceasta că sunteţi părtaşi patimilor Domnului şi a învierii din morţi. ” (pag. 240 )

15. Ediţia 2006: “ Faceţi rugăciuni unul pentru altul. Rugaţi-vă către toţi sfinţii, cu mătănii până la pământ, închipuind prin aceasta că sunteţi părtaşi patimilor Domnului şi ai învierii din morţi. ” (pag. 267 )

16. Ediţia 1995: “ […] ; când judeci pe aproapele Domnului, […] ” (pag. 241 )

16. Ediţia 2006: “ […] . Când îl judeci pe aproapele Domnului, […] ” (pag. 267 )

17. Ediţia 1995: “ […] , zicând că e ocupată, că aşteaptă pe Domnul. Şi culcându-se târziu,[…] ” (pag. 241 )

17. Ediţia 2006: “ […] , zicând că e ocupată, că Îl aşteaptă pe Domnul, şi, culcându-se târziu,[…] ” (pag. 267 )

18. Ediţia 1995: “ […] şi El a plecat la alte case unde L-a primit cu dragoste. ” (pag. 241 )

18. Ediţia 2006: “ […] şi El a plecat la alte case unde L-au primit cu dragoste. ” (pag. 268 )

19. Ediţia 1995: “ O, şi dacă ai şti tu cine este Dumnezeu şi cum este El, că El este foc care mistuie toate uscăciunile din calea Lui, El are ochi ca para focului şi este înconjurat de lumină şi de Sfinţi şi de Heruvimi şi de Serafimi. ” (pag. 241 )

19. Ediţia 2006: “ O, şi dacă ai şti tu cine este Dumnezeu şi cum este El! El este foc care mistuie toate uscăciunile din calea Lui. El are ochi ca para focului, şi este înconjurat de lumină şi de sfinţi şi de heruvimi şi de serafimi. ” (pag. 268 )

20. Ediţia 1995: “ […]de ce nu ajuţi pe fratele tău care şade nepăsător? ” (pag. 241 )

20. Ediţia 2006: “ […]de ce nu-l ajuţi pe fratele tău care şade nepăsător? ” (pag. 268 )

21. Ediţia 1995: “ Ţine copilul lângă tine, să-i trezeşti luarea aminte, dar tu nu vrei să faci ce te învaţă Domnul şi nu Îl primeşti pe Domnul, precum nici Irod nu L-a primit. Şi aşa cum Irod a spus cu gândul viclean magilor să îi dea de veste şi lui ca să Îi slujească lui Hristos, aşa şi creştinii de azi, zic, dar nu slujesc Domnului cu adevărat ca să Îl asculte şi să Îl urmeze aşa cum spune El. Când vă va întreba Domnul de copii, ce Îi veţi răspunde? Ce fel de spice veţi aduce Domnului? ” (pag. 241 )

21. Ediţia 2006: “ Ţine copilul lângă tine, trezeşte-i luarea-aminte. Dar tu nu vrei să faci ce te învaţă Domnul şi nu-L primeşti pe Domnul, precum nici Irod nu L-a primit. Şi aşa cum Irod a spus cu gând viclean magilor să îi dea de veste şi lui ca să-I slujească lui Hristos, aşa şi creştinii de azi; zic, dar nu-I slujesc Domnului cu adevărat ca să-L asculte şi să-L urmeze aşa cum spune El. Când vă va întreba Domnul de copii, ce-I veţi răspunde? Ce fel de spice Îi veţi aduce Domnului? ” (pag. 268 )

22. Ediţia 1995: “ […] cum a fost muceniţa Filofteia. Arătaţi-le calea spre cer şi învăţaţi-i cum să iubească pe Domnul, cum să-L înţeleagă, cum să-L cunoască, că nu e de ajuns să stea în genunchi lângă tine la citirea rugăciunii, dar să se gândească la joacă, sau tu să stai cu Domnul de vorbă în rugăciune şi ei să stea pe afară. ” (pag. 241-242 )

22. Ediţia 2006: “ […] cum a crescut muceniţa Filoteia. Arătaţi-le calea spre cer şi învăţaţi-i cum să-L iubească pe Domnul, cum să-L înţeleagă, cum să-L cunoască, fiindcă nu e de-ajuns să stea copilul în genunchi lângă tine la citirea rugăciunii, şi să se gândească la joacă, sau tu să stai cu Domnul de vorbă în rugăciune, şi el să stea pe afară. ” (pag. 268 )

A treia cacofonie cosmetizată.

24. Ediţia 1995: “ Creştine, nu lăsa răul să meargă înainte, nu-l lăsa nici pe cel mai slab ca tine. Ia-l cu blândeţe, şi dacă tu nu-l poţi îndrepta, strigă pe Domnul să-l îndrepte şi ai grijă asupra ta să nu-ţi ucidă acela şi duhul tău, că ceea ce nu poţi tu să faci, lasă în grija Domnului, iar El nu va întârzia cu ajutorul Său.” (pag. 242 )

24. Ediţia 2006: “ Creştine, nu lăsa răul să meargă înainte. Nu-l lăsa nici pe cel mai slab ca tine. Ia-l cu blândeţe. Şi dacă tu nu-l poţi îndrepta, strigă-L pe Domnul să-l îndrepte, şi ai grijă asupra ta să nu-ţi ucidă acela şi duhul tău. Iar ceea ce nu poţi tu să faci, lasă în grija Domnului, şi El nu va întârzia cu ajutorul Său.” (pag. 268 )

A patra cacofonie cosmetizată.

25. Ediţia 1995: “ […] căci tu când cerţi pe fratele tău […]” (pag. 242 )

25. Ediţia 2006: “ […] căci tu când îl cerţi pe fratele tău […]” (pag. 268 )

26. Ediţia 1995: “ Cel care nu iubeşte, nu are pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire. El ne-a iubit mai întâi pe noi şi acum suntem datori şi noi să ne iubim unii pe alţii. Cel care rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el. Dragostea este mai presus de toate virtuţile, mai presus de toate înălţimile, ea este muntele cel sfânt.” (pag. 242 )

26. Ediţia 2006: “ Cel care nu iubeşte, nu-L are pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire. El ne-a iubit mai întâi, şi acum suntem datori şi noi să ne iubim unii pe alţii.

Cel care rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el.

Dragostea este mai presus decât toate virtuţile, mai presus decât toate înălţimile. Ea este muntele cel sfânt.” (pag. 268 )

Testamentul Verginicăi nu are nimic original, ci este o însăilare de îndemnuri binecunoscute de creştini. Frazele de mai sus (de la poziţia 26.) constituie doar unul dintre exemplele de plagiat după Biblie.

…………………………………………………………………

Anca Estera

6 septembrie 2008

…………………………………………………………………

Noul Ierusalim (Misterele Pucioasei, cap.LIX): Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa ( Partea a XLII-a. Caruselul ereziilor )

anca estera — Sat, 30 Aug 2008 20:49:16 +0000

Misterele Pucioasei (cap.LIX)

Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa ( Partea a XLII-a. Caruselul ereziilor )

Studiu independent despre fenomenul religios NIP

( ”Noul Ierusalim de la Pucioasa” )

“Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa este o compoziţie logoreică, eterogenă, care se manifestă prin incoerenţă, repetări, patetisme, preţiozităţi, inepţii, dar mai ales prin nenumărate erezii presărate de-a lungul acestor scrieri. Dacă celelalte manifestări pot fi considerate ca “originale” şi deci sunt suportabile prin condescendenţă, ereziile sunt cele care fac această scriere de neacceptat. Nenumăratele sfaturi bune, copiate din Scripturi sau din tradiţia creştină, şi presărate cu generozitate prin aceste “Cuvinte”, sunt sufocate de aceste erori grave de doctrină şi de logică. Nu vom face aici o trecere în revistă a tuturor ereziilor, deoarece ele au mai fost semnalate şi prin alte articole din acest blog. Vom face doar câteva exemplificări, pentru a demonstra că problema ereziilor este extrem de serioasă, chiar crucială, când vorbim despre secta Noul Ierusalim şi despre pretinsa ei ortodoxie, o ortodoxie pe care dacă o numim “ortodoxie originală”, înseamnă că deja ne exprimăm eufemistic, adică mult prea diplomatic şi elegant.

1. O Altă Sfântă Treime

“ Să nu ziceţi: asta este care vorbeşte, ci Eu sunt prin Duhul Sfânt. Prin Duhul Meu grăiesc ceea ce auziţi. Eu sunt Duh; şi vin nu când vrei tu, ci când este planul Meu…” (18 octombrie 1979)

Această frază poate suscita următoriul comentariu:

1.”Eu sunt Duh” înseamnă că Fiul (El Însuşi, deci constituţional) este Duh.

2.”Eu sunt prin Duhul Sfânt” înseamnă că Fiul este ( fiinţează, există) prin Duhul Sfânt.

3. “Prin Duhul Meu grăiesc” înseamnă că Fiul grăieşte (cuvintează, lucrează) prin Duhul Lui

4.Din 1. şi 2. rezultă că Duhul (Fiul) este prin Duhul Sfânt

5. Din 1. şi 3. rezultă că Duhul (Fiul) grăieşte prin Duhul Fiului

6.Din 1., 4., 5. rezultă că Fiul, Duhul Fiului şi Duhul Sfânt sunt trei Duhuri distincte şi de sine stătătoare, o altă “ Sfântă Treime” care conlucrează la manifestarea existenţială a Fiinţei lui Dumnezeu.

Pentru a nu ajunge la concluzia eretică prin care se proclamă existenţa a două Treimi, ar mai fi o variantă: aceea de a admite că Duhul Fiului este Tatăl, caz în care am regăsi Treimea cu care ne-am obişnuit: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Din păcate, a spune că Tatăl este Duhul Fiului este altă erezie!

2. Sfânta Treime, Care la Pucioasa vine, e de fapt… Sfânta Pătrime !!!!

Primul vine Tatăl; al doilea vine Fiul; al treilea vine Duhul Sfânt; al patrulea vine Amin:

“…Ce înseamnă în numele Tatălui? Adică Unul singur este Dumnezeu. Al doilea e Fiul, care L-a trimis pentru tine, ca să fii fericit. Şi al treilea ce vine? E Duhul Sfânt, adică acoperământul cu care se acoperă pământul. Dar nu tot, nu şi cel păcătos. Al patrulea ce vine? Amin. Ce înseamnă? Aşa să fie…”(1 noiembrie 1978.)

3. La Pucioasa a avut loc, începând cu anul 1955, “a treia venire a Fiul lui Dumnezeu pe pământ”

“…O, copiii Mei, am venit a treia oară. Prima dată am venit şi am făcut om şi tot ce se vede şi am pus o hotărâre să o păzească, să fie bine de el şi de toţi urmaşii lui, şi au greşit. Am venit a doua oară în trup. M-am născut cu trup din Fecioară… …Iată, am venit a treia oară. Acum sunt în Duh şi M-am pogorât în mai multe locuri să vă îndemn la viaţă şi trăire curată şi sfântă, că e gata să se sfârşească totul…” (22 iunie 1957)

4. Iisus Hristos a venit în duh şi Şi-a luat alt trup, de femeie

“O, tată, fericit vei fi tu în viaţa duhovnicească de vei crede în Domnul Iisus Hristos care-ţi grăieşte ţie astăzi, căci în acest trup este Domnul Iisus Hristos” (30 octombrie/12 noiembrie 1965)

“Eu, Domnul Iisus Hristos sunt trimis de ce este scris în Carte să vin iarăşi cu trupul, da nu se mai zideşte ca la început, ce s-a zidit de la început” (14 ianuarie 1966)

Venirea în trup se pretinde a fi fost începând cu anul 1955. Trupul era de femeie, iar femeia era Virginia Tudorache. Apoi, după moartea Verginicăi (1980), fenomenul s-a repetat, iar femeia a fost Maria Tudorache, sora Verginicăi.

5. Iubirea de vrăjmaşi înseamnă ura de duşmani

“ Iubeşte toate şi pe vrăjmaşul tău. Pe duşmanul Meu să-l urăşti. Cine e duşmanul Meu? Satana. Cine e satana? Duşmanul Meu cu trup cu tot. În toată lumea care nu face voia Mea este satana. Şi nu mai zice nimeni ca să-l scoată pe satana din el, cum se făcea pe vremea când eram în trup…”(1 august 1979)

Ideologia de la Noul Ierusalim face o alambicată filozofie prin care demonstrează că formula biblică “iubirea de vrăjmaşi” trebuie înţeleasă într-un sens extrem de restrictiv. Mai precis:

- trebuie să-i iubim doar pe vrăjmaşii noştri, nu şi pe vrăjmaşii lui Dumnezeu:

- pe vrăjmaşii lui Dumnezeu (numiţi aici “duşmanii lui Dumnezeu”, pentru a se face mai bine distincţia faţă de “vrăjmaşii noştri”) trebuie să-i urâm;

- duşmanul lui Dumnezeu este satana;

- satana are prostul obicei să intre în trupurile oamenilor;

- toţi oamenii în care a intrat satana sunt şi ei satani;

- deci toţi oamenii care sunt satani (“ cu trup cu tot”) trebuie urâţi;

- ei sunt uşor de recunoscut, pentru că nu fac voia lui Dumnezeu;

- iar voia lui Dumnezeu este dezvăluită numai prin “profeţiile” de la Pucioasa;

- deci toţi cei care nu recunosc “profeţia” de la Noul Ierusalim sunt duşmanii lui Dumnezeu;

- de aceea, ei nu trebuie iubiţi, ci urâţi.

Aşa se explică de ce pucioşii evită orice părtăşie cu ceilalţi creştini, cei ne-pucioşi, şi se tem că vor fi otrăviţi dacă vor gusta din mîncarea sau vinul lor. Iar unii pucioşi ajung chiar la performanţa să-i urască pe ceilalţi creştini, pentru “neascultarea” lor de “Dumnezeul de la Noul Ierusalim”

6. Iuda nu L-a vândut pe Hristos, ci L-a vândut pe Duhul Sfânt

“ Vai de tine, Iudo, nu cel care L-ai vândut atunci, ci cel care ai vândut astăzi pe Duhul Sfânt!” (11/24 ianuarie 1977)

7. Taina Mirungerii se amână pentru veacul de apoi, care vine în curând

“ Fericit vei fi tu creştine că la veacul de apoi ţi se va pune ţie pecetea Duhului Sfânt” (13 octombrie 1965)

“Poporul Meu care în curând vei avea viitor, în curând vei căpăta pecetea” (10/23 aprilie 1966)

8. Unii oameni vor merge de vii în iad, aşa cum alţii au fost mutaţi de vii la rai (Enoh, Ilie)

“Acela care face astăzi dosare peste dosare va dispărea şi toţi aceşti vânzători vor merge la iad înainte de încetarea lor din viaţă…” (17 octombrie 1966)

9. Curând va avea loc A Doua Înălţare a Domnului la ceruri

Deşi Mântuitorul S-a suit la ceruri şi stă de-a dreapta Tatălui, pucioşii pretind că El tot pe pământ este, dar Se pregăteşte să Se înalţe la ceruri:

“ Domnul Iisus e gata să părăsească pământul acesta, că este de mare urâciune pământul acesta în faţa lui Dumnezeu.” (17/30 iunie 1975)

“Puţin, şi Mă voi înălţa întru slavă şi voi lua cu Mine pe cel iubit al Meu şi îi voi da să mănânce din pomul vieţii” (27 octombrie 1966)

“ Domnul Iisus nu mai stă pe pământ, se ridică, şi-Mi pare rău de grâul Meu şi-Mi pare rău de munca Mea, că puţin am să câştig.” (20 martie 1976)

10. Dumnezeu nu mai vine pe norii cerului, aşa cum a fost proorocit (v. Faptele Ap. 1:11) ci vine înotând pe valurile albastre

“Anunţă că vine Dumnezeu care înoată pe valurile albastre” (2 noiembrie 1965)

11. Împărăţia lui Dumnezeu va fi aproape pustie

“Fiilor, atât rămâne întru împărăţia Mea: Avraam” (25 februarie/10 martie 1971)

12. Neamul creştinesc este în pragul dispariţiei

“Nu e zi, nu e clipă, nu e minut, nu e secundă ca să nu pierd mii şi mii de creştini…Nu mai are Dumnezeu din ce lucra planul său” (7/20 ianuarie 1973)

Această afirmaţie se poate demonstra matematic că este o stupidă enormitate: presupunând că “mii şi mii” nu reprezintă decât două mii (2000 fiind valoarea minimă) care pier într-o secundă, iar creştinătatea numără un miliard (deşi poate nu sunt nici atâţia), atunci într-o zi vor pieri 2000x60x60x24=172800000 creştini. Toţi cei un miliard de creştini vor pieri în 1000000000:172800000=5,79 zile. Nici măcar o săptămână! Dacă pierderea ar fi calculată la minut, nu la secundă, ar fi suficiente 5,79x60=347,4 zile (nici măcar un an!) pentru ca întreaga creştinătate să dispară. Dar, deşi de atunci a trecut atâta vreme (peste 35 de ani!), numărul de creştini a rămas oarecum acelaşi.

13. Îngerii şi sfinţii vor democraţie în cer: ei Îl înfruntă pe Dumnezeu, în loc să-L respecte şi să-L asculte

“Nu vă intimidaţi, fiţi desăvârşiţi, că nu voi mai vorbi cu păcătoşii, căci am vorbit şi Mă înfruntă îngerii şi sfinţii că am stat de vorbă cu ei” (2 octombrie 1973)

“ Mă judecă sfinţii, că prea mult te-am iubit şi niciodată nu ţi-am dat pedeapsă…”(21 iulie 1978.)

14. “Şi iată, Eu cu voi nu sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin”

Contrar binecunoscutei profeţii biblice (v. Matei, 28,20), în “Cuvântul lui Dumnezeu” sunt planificate unele “clipe” de absenţă totală a proniei divine de deasupra “poporului ales”, deoarece aici “Dumnezeul de la Pucioasa” mărturiseşte sincer că nu poate fi în două locuri în acelaşi timp. De aceea, el e de-a dreptul îngrijorat că nu-şi va găsi un înlocuitor destoinic, pe cineva care să stea episcop (supraveghetor) treaz peste poporul său, atâta vreme cât el va lipsi şi va fi departe:

“…Tată, vor fi clipe când Eu n-am să vin la voi, că mai am copii şi merg la ei, şi voi păţi cum a păţit Moise: când voi veni la voi, vă voi găsi mâncând şi jucând. Şi ce veţi face? Cine-şi ia toiagul în mână să păstorească poporul Meu când Eu nu voi veni la el?” (28 noiembrie/11 decembrie 1973)

“Poporului Domnului” i se sugerează că absenţele lui Hristos, chiar dacă sunt de scurtă durată, se vor mai repeta:

“… Copilaşii Mei, ştiţi ce aveţi de făcut? Ştiţi de ce să vă feriţi? Poate va fi o clipă când Domnul Iisus Hristos va lipsi din mijlocul vostru.” (17 iunie 1977)

15. Deşi a murit cu trupul încă de tânăr (la 33 de ani), Domnul Iisus a fost şi prunc, şi tânăr, şi bătrân şi se juca cu păsărele

“Eu sunt Acela care am crescut prunc pe pământ. Am fost tânăr, am fost şi bătrân. Mă jucam, făceam păpuşi şi păsărele iar prietenii Îmi puneau cununi de spini pe cap şi Eu le puneam coroane de flori, dar nimeni nu a tălmăcit, şi duşmăneau pe cei ce Mă răstigneau.” (31 decembrie 1973/13 ianuarie 1974)

16. Sfintele Scripturi nu mai sunt curate

“ …Dar să ştiţi căci Cărţile sunt de mii de ori schimbate. Să ştiţi că au venit oamenii pe pământ cu multă îndrăzneală şi au şters din Cărţi ce a fost scris. Sunt Scripturi care sunt schimbate. Numai una la o mie dacă mai e curată. Că lumea şi chiar preoţii zic că proorocii nu au mai fost şi nu mai sunt de la Ioan. Dar uitaţi-vă că de la facerea pământului şi până la încheierea veacului acesta, Dumnezeu nu va înceta învăţătura Sa. Şi de aceea spun, s-au schimbat multe Scripturi şi oamenii de ştiinţă au scris multe minciuni. Dacă se găsesc la voi Scripturi de la Noi şi vi le cere, nu le daţi la lume, la oameni care măcelăresc. De aceea am venit la voi să vă spun să nu vă abateţi de la cale Mea…” (26 octombrie 1976)

Consemnăm aici o poziţie extrem de periculoasă faţă de canonul Sfintei Scripturi, întâlnită la mulţi duşmani ai ortodoxiei: punerea sub semnul întrebării a autenticităţii Cărţilor Sfinte. Dar, dacă adversarii creştinismului se mulţumesc să aducă acuze punctuale, pretinzând că unele cuvinte sau fraze s-au alterat de-a lungul timpului, fie suferind modificări, fie dispărând pur şi simplu, fie fiind adnotate cu precizări necanonice, acum acuzaţiile la adresa cărţilor Sfintei Scripturi sunt de-a dreptul demolatoare: “Numai una la o mie dacă mai e curată”. O afirmaţie cel puţin aberantă, avînd în vedere că Biblia cuprinde doar 53 cărţi în Vechiul Testament (dintre care numai 39 sunt canonice) şi 27 cărţi în Noul Testament. Rezultă că niciuna nu mai e curată, ba mai mult, fiecare dintre ele este de mai multe ori necurată!

Se ignoră cu o nepăsare imperială faptul că pronia cerească a vegheat ca zeci de mii de versiuni al Bibliei să ajungă, prin copieri şi recopieri, până în zilele noastre, motivând astfel şi legitimând canonul actual al Sfintei Scripturi. Şi de aceea, această pledoarie care afirmă despre cărţile sfinte că “nu mai sunt curate” este mai degrabă neglijentă şi iresponsabilă, decât reavoitoare. Se vede clar că scopul ei nu este neapărat de a torpila Biblia, ci cu totul altul: acela de a legitima “noile proorocii”, care trebuie să-şi facă loc şi ele în canonul Sfintei Scripturi şi nu prea mai au cum. Şi de aceea, se încearcă în forţă: chipurile, “noile proorocii” sunt la fel de legitime ca şi cele anterioare, care “au dispărut” pe parcurs, fiind “măcelărite de lume” şi de oameni care măcelăresc.

Dar, de ce te temi, se pare că tot nu scapi. Până la urmă, “Scripturile” de la Pucioasa au fost luate la mână şi “măcelărite” nu de lume, nu de preoţi, ci de propriii lideri ai sectei, care au urmărit să le cosmetizeze şi să ascundă tot ceea ce li s-a părut lor incomod, mincinos sau demascator. Mii de modificări, texte eliminate complet şi texte ascunse integral (pe motiv că au un “regim special” şi nu se pot publica, deoarece au fost cuvinte “rostite în şoaptă de către Domnul”) stau mărturie pentru masacrul “textelor sfinte pucioase”.

În fine, dacă nu s-a putut altfel (adică, în mod oficial), liderii de la Pucioasa au găsit că soluţia e simplă ca “oul lui Columb”: au adunat “proorociile” într-o carte, au numit-o pur şi simplu “Cuvântul lui Dumnezeu”, au tipărit-o în mii de exemplare şi au început s-o folosească la slujbe, alături de Biblie, după o strigare croită şi ea pe un model consacrat: “Din sfânta Evanghelie de la Sfânta Virginia, citire!” De menţionat că la Biblie încă n-au renunţat, mai mult din motive de imagine, ca să arate cât de ortodocşi sunt ei. Şi asta, în pofida faptului că proorocia din 26 octombrie 1976 spune clar că toate cărţile Bibliei sunt necurate!

Interesantă este asemănarea izbitoare dintre această poziţie a Pucioşilor, şi poziţia Mormonilor faţă de Biblie. Ambele secte pretind că Biblia a fost grav alterată în conţinut, de-a lungul vremii, şi din acest motiv revelaţiile actuale – cele mormone(“Doctrină şi Legăminte”), pentru Mormoni, şi cele pucioase (“Cuvântul lui Dumnezeu”), pentru Pucioşi – sunt mai autentice, mai curate şi mai folositoare decât Biblia! De aceea, doar aceste revelaţii mai merită din plin să fie denumite “cuvântul lui Dumnezeu”! Să ilustrăm acest fapt cu un citat din articolul ”Doctrina mormonă: de la imaginaţie la impostură” (paragraful 6.1.1 Biblia contrafăcută ) apărut pe blogul Misterele Mormonilor :

În Perlă de Mare Preţ, la capitolul Articolele de credinţă (POGP 1:8.), fondatorul mormonismului, Joseph Smith, afirmă despre Biblie: "noi credem că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu atâta timp cât este tradusă corect; noi credem de asemenea că şi Cartea lui Mormon este cuvântul lui Dumnezeu". În Cartea lui Mormon citim însă că Biblia este incompletă, deoarece din ea lipsesc "multe părţi care sunt curate şi preţioase şi de asemenea multe legăminte ale Domnului au fost îndepărtate" (1 Nephi 13:26). În consecinţă, Cartea lui Mormon "este mai sigură şi mai oportună decât Biblia". Biblia devine pentru mormoni un simplu instrument de legitimare a noilor scrieri şi învăţături, aşa cum mărturiseşte liderul mormon LeGrand Richard:

"Cunoştinţele asupra tuturor acestor lucruri, aşa cum poate constata cititorul, nu ne vin în primul rând prin citirea Bibliei, ci prin revelaţia Domnului în aceste ultime zile. Noi folosim Biblia pentru a arăta că aceste învăţături sunt în întregime în concordanţă cu aceasta" ([35], pag.128.).

De fapt , aceasta nu este singura similitudine dintre aceste secte, care pretind ambele că sunt ale “Sfinţilor din Ultimele Zile”. Acest lucru este perfect explicabil: aceleaşi obiective prestabilite conduc inexorabil la alegerea unor mijloace similare de atingere a scopurilor.

17. Sfânta Scriptură e contrazisă pe faţă

“ Spune în Sfânta Carte: chiar de vei muri, viu vei fi. Dar aceştia care mor de apă şi de foc, nu mai înviază, că aşa au voit ei să fie gunoi…” (6 iulie 1975)

Deşi în Biblie se spune în repetate rânduri că toţi oamenii vor învia, unii spre viaţă veşnică, iar alţii spre osândă veşnică, aici se aduce un cu totul alt mesaj omenirii: cei care mor arşi sau înecaţi nu vor mai învia. Motivaţia este absurdă: cică aşa ar fi voit ei (??) să fie gunoi (??)

18. Dumnezeu Tatăl nu este duh, deoarece are trup

Biblia ne învaţă că Dumnezeu este duh:

“Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr.” (Ioan 4,24)

“Domnul este Duh, şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.”(2 Cor. 3,17)

Dintre cele trei Persoane dumnezeieşti, numai una (Fiul Tatălui) a luat trup în istorie, pentru a Se putea face astfel cunoscut oamenilor şi a-Şi putea săvârşi lucrarea mântuitoare peste tot trupul omenesc.

Cu toate acestea, “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa învaţă că şi Tatăl Ceresc are trup, din care purcede trupul Fiului:

“Eu sunt trup din trupul Tatălui ceresc”(7 august 1978.)

Dacă ar fi aşa, această teorie eretică ar confirma pe cea a Mormonilor, care pretind că noi avem o Mamă în ceruri, care ar fi născut pe Fiul lui Dumnezeu în urma unei legături trupeşti cât se poate de “naturale” dintre cei doi Părinţi Cereşti.

19. Judecata universală are loc înainte de judecata particulară

“…Puţin, puţin, şi nu ne mai întâlnim decât la judecata oficială, şi apoi vine judecata particulară, şi apoi nimeni nu va mai scăpa nepedepsit de fapta sa cea rea.” (6/ 19 decembrie 1978.)

Învăţătura creştină ortodoxă propune exact ordinea inversă: mai întâi are loc judecata particulară, şi apoi cea universală.

Potrivit Sfintei Tradiţii, sufletul omului rămâne după moarte trei zile pe pământ, iar a treia zi, călăuzit de îngeri, îşi începe călătoria spre cer, trecând prin „vămile văzduhului”.

După ce se înfăţişează pentru închinare în faţa Mântuitorului Iisus Hristos, sufletul este dus prin rai şi prin iad, pentru a le cunoaşte, până în ziua a patruzecea după moarte, când are loc judecata particulară. De aceea Sf. Pavel spune: „Şi precum este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata..." (Evrei 9, 27), şi : „Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău." (2 Corinteni 5, 10).

După a doua venire a Mântuitorului şi învierea morţilor, va avea loc Judecata Universală sau obştească. Judecata obştească va fî: oficială, solemnă, universală, dreaptă, definitivă, supremă şi înfricoşătoare.

După Judecata Universală, „drepţii vor merge la viaţa veşnică, iar păcătoşii la osânda veşnică" (v. Matei 25, 46). La această judecată vor fi judecaţi şi demonii. Tot răul va fî deplin dezvăluit, dar şi tot binele va fi scos la iveală. Judecata se va ţine în valea lui Iosafat, lângă Ierusalim (v. Ioil 4, 2,12)

…………………………………………………………………

Anca Estera

30 august 2008

…………………………………………………………………

Noul Ierusalim (Misterele Pucioasei, cap.LVIII): Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa ( Partea a XLI-a. Texte modificate : Anul 1980 )

anca estera — Fri, 29 Aug 2008 19:30:48 +0000

Misterele Pucioasei (cap.LVIII)

Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa ( Partea a XLI-a. Texte modificate : Anul 1980 )

Studiu independent despre fenomenul religios NIP

( ”Noul Ierusalim de la Pucioasa” )

“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici

un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”

(din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)

Anul 1980

491. Ediţia 1995: “ O, tată, am luat acest umilit obiect ca să dau de ruşine cele mai mari neamuri.” (20 februarie 1980)

491. Ediţia 2006: “ O, tată, am luat acest umilit vas ca să dau de ruşine cele mai mari neamuri.” (7/20 februarie 1980)

492. Ediţia 1995: “ …Cine cunoaşte pe Dumnezeu, va fi întrebat când va fi adunat tot globul pământesc. Va fi întrebat: nu e aşa că nu e nici un Hristos?” (6 martie 1980)

492. Ediţia 2006: “ …Cine-L cunoaşte pe Dumnezeu, va fi întrebat când va fi adunat tot ce este pe pământ; va fi întrebat: “Nu e aşa că nu e nici un Hristos?”” (22februarie/ 6 martie 1980)

493. Ediţia 1995: “ Toată lumea vă urăşte, vă duşmăneşte, vă porecleşte. În cine a pătruns Sfânta Duhului Sfânt, acela rămâne cu voi şi vă iubeşte. În cine nu, vă pune nume de batjocură pentru Mine…” (20 aprilie 1980)

493. Ediţia 2006: “ Tată, lumea vă urăşte, vă duşmăneşte, vă porecleşte, dar în cine a pătruns lucrarea Duhului Sfânt, acela rămâne cu voi şi vă iubeşte. În cine nu, vă pune nume de batjocură, pentru Mine…” (7/20 aprilie 1980)

494. Ediţia 1995: “…O, iubitul Meu, să fii ca o lumânare de ceară curată din stupul Meu. Copilaşii Mei, nu risipiţi ceea ce v-am dăruit de douăzeci şi ceva de ani, că va veni ziua şi ceasul, cum M-am arătat lui Cleopa şi lui Luca, aşa Mă voi arăta şi vouă şi nici unul nu veţi fi lipsiţi de a vedea acest Trup care a fost răstignit. Fericit cel ce va bea din izvorul acesta…” (16 mai 1980)

494. Ediţia 2006: “…O, iubitul Meu, să fii ca o lumânare de ceară curată din stupul Meu.

Copilaşii Mei, nu risipiţi ceea ce v-am dăruit de douăzeci şi cinci de ani, că va veni ziua şi ceasul, cum M-am arătat lui Cleopa şi lui Luca, aşa Mă voi arăta şi vouă, şi nici unul nu veţi fi lipsiţi de a vedea acest trup care a fost răstignit.

O, tată, ce zi măreaţă a fost ieri! O, poporul Meu iubit, întru care am binevoit să Mă fac cunoscut! Am învăţat popoare întregi, şi iată ce am luat: patru piroane şi o coroană de spini, şi am mai luat o suliţă în coastă. Fericit cel ce va bea din izvorul acesta.” (3/16 mai 1980)

495. Ediţia 1995: “ …Poruncesc ca copiii voştri să se mărturisească ca omul cel mare. Dacă nu voiţi, luaţi păcatul dublu, ca părinţi.” ( 11 august 1980)

495. Ediţia 2006: “ …Poruncesc la copiii voştri să se mărturisească asemenea omului mare. Dacă nu voiţi, luaţi păcatul îndoit, ca părinţi.” (29 iulie/11 august 1980)

496. Ediţia 1995: “ […] Maica Mea plânge şi se roagă mereu pentru voi ca să nu pieriţi şi voi în această plagă, căci se va vărsa o plagă foarte grea…” ( 11 august 1980)

496. Ediţia 2006: “ […] Maica Mea plânge şi se roagă mereu pentru voi ca să nu pieriţi şi voi în această plagă, căci se va vărsa o plagă tare grea…” (29 iulie/11 august 1980)

497. Ediţia 1995: “ …Fiţi atenţi că multe fiinţe au încercat şi vor mai încerca să ispitească lucrarea Mea, dar fiţi foarte atenţi, că nu vor reuşi. Multe lucrări sunt sfinte, dar vei auzi de proorocie, că e colo şi colo, nu te amăgi, căci o face duhurile rele mai gustoasă şi o laşi pe cea sfântă…” ( 3 septembrie 1980)

497. Ediţia 2006: “ Multe fiinţe au încercat şi vor mai încerca să ispitească lucrarea Mea, dar nu vor putea. Multe lucrări sunt sfinte, dar vei auzi de proorocie, că e colo şi e colo. Nu te amăgi, că o fac duhurile rele mai gustoasă şi o laşi pe cea sfântă.” (21 august/3 septembrie 1980)

…………………………………………………………………

Anca Estera

29 august 2008

…………………………………………………………………