prin care noi, românii, ne facem unii altora viaţa (încă) şi mai grea,

alături de vorbit/înjurat în gura mare, duhnit, scuipat, îmbrâncit, râgâit, etc,

se numără şi plescăitul...

Ăla exasperant, satisfăcut,

prin sunete scurte şi bruşte, repetate des, de-a lungul unui interval indefinit de timp,

cu care-şi rumegă bizonul ceea ce tocmai a terminat de păscut :

"Rumeg, deci plescăi. Plescăi, deci exist"...

Îmi ofer votul partidului care va avea în platforma-program

intenţia de a porni o campanie multi-media

de educare...

"tatal meu da la laba in baie, si cam stropeste.. azi dimineata mi-am facut un dus, si inainte am observat k era sperma pe capul dusului.. acum am o dilema: oare sunt insarcinata?"

"ma tot cert cu gagicamea de 2 luni de zile,ca e indiferanta si eu am devenit gelos dar ne iubim si ieri ne'am despartit dar totusi eu sper sa ne impacam"

Eu sunt o fire care descopera mai greu lucrurile. Ma rog...asa sunt eu. De curand, chiar foarte curand, am descoperit cocalari.com si VDC. Cu cocalarii nu o sa-mi bat capul prea mult ca au vorbit alti bloggeri cat pentru toate generatiile. Asa ca incep cu VDC. 

Site-ul e chiar funny, in care poti sa plangi soarta unora (Care chiar au VDC) sau poti sa stai la o caterinca cu pusti frustrati prinsi de parinti in baie in timp ce faceau laba.

Asa ca din seria `Mai de cacat decat viata`, va prezint:

• m-a prins mama cand mi-o frecam in baie ! VDC
• Azi m-am trezit dimineata si am alunecat pe un prezervativ folosit. Traiesc singur cu fica mea de 15 ani. VDC
• In seara asta m-am intalnit cu un prieten bun in oras si din vorba-n vorba imi zice ca toata ziua a facut sex cu o pushtoiaca proasta, pe care a vrajit-o tot azi. Cand am ajuns acasa, dupa ce am mancat, adica acum vreo 20 de minute, l-am sunat ca sa iesim in noaptea asta in discoteca. Telefonul lui a sunat in camera lu' sor-mea
• tin foarte mult la o tipa.sunt indragostit lulea.sunt cu ea de vreo 3 luni.acum o saptamana am avut un show , era putin ametita si in timp ce`mi facea oral a borat pe penisu meu.Acum imi este oarecum greata de ea .ce pot sa fac? VDC
• Am 20 de ani si inca sunt un copil ratat,idiot si aschilopat..sunt virgin si am ouale cat pepenii..le mai dezumflu cateodata prin metode manuale...imi caut prietene de 15 ani da toate ma refuza...mi-o iau de la copii de 16 ani...tre sa fug cu masina de ei ca sa nu-mi sparga colacu...ce sa fac???am o viata de CACAAAAT!!!
• Sunt Nicu  si imi place de vecina din fata, dar e maritata?
  Cum sa fac sa ii zic. Eu mi-o doresc in pat dar nu stiu cum sa ii zic?
  Ce sa fac? Ma ajutati, altfel o sa am o VDC.
• Astazi a venit sor-mea de 15 ani si m-a intrebat cum m-am simtit pentru prima oara cand am facut sex. I-am raspuns ca e personal si ca nu e treaba ei. Atunci s-a uitat la mine si a zis : "Mie chiar mi-a placut!" Eu am 19 ani si sunt inca virgin ... VDC

Incheierea nu isi are rostul.

Nu stiu unde in al doilea razboi mondial se facuse greseala, da' toate incepeau cu Deutschland uber alles si continuau la fel. Creeped me out, ca sa nu spun ca mi-a pierit tot cheful.

Then again, a lot of time passed and a lot of nothing happened. Did manage to grow 2 lvl 70's in WoW, though, both now in full epics, nothing fancy, though, Karazan and Badges of Justice gear mostly. But that's just passing time and being competitive in a field where at least i have a fighting chance and i'm not pwned by default.

Ta-Da! This is the new adventures of me. Or that's what it could be, reviving a blog with saggy memories and bits of "oh lawd roflmao" humor... that doesn't cut it for me, not usually. But i'll damn right try. 

Da, sunt al naibii de nelinistit. Asa sunt eu, dar de abia acum am si un motiv sa ma zbat, o liniste care imi loveste telefonul in fiecare zi si care nu ar trebui sa fie acolo. Asa ca fumez. Nu tastez numarul de telefon (si de ce l-as tasta, doar il am in agenda), imi aprind o tigara. Nu vorbesc, inhalez fumul. Cica e mai sanatos decat daca as sta cu altii care fumeaza. Discutabil. Mi-am gasit chiar si un loc in care sa fumez, un coltisor al meu, pe langa care trec de multe ori pe zi si tot de atatea ori ma atrage cu mirosul ala de tutun pe care am invatat in scurt timp sa-l stiu. Pai ce sa fac? Ah, din cand in cand mai scriu mesaje. Lungi. Nu sunt genul de om care sa se exprime in putine cuvinte, in special in SMS-uri. Practic eu le neg denumirea, de Scurt Mesaj Scris, si butonez la litere pana cand nu ma mai lasa telefonul, moment in care iau totul din urma si incep sa sterg spatiile dintre cuvintele despartite de un semn de punctuatie. Sunt un om preocupat. Si nu de mine, asta e mai grav.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Azi dimineata chiar nu am vrut sa ma dau jos din pat. Am refuzat sa cred ca e dimineata, ca nu mai pot sa ma intorc pe partea cealalta si sa dorm. Am refuzat sa constientizez ca e la sute de kilometri distanta. Am refuzat pur si simplu. Nu am vrut sa ma ridic in capul oaselor si sa vad ca nu e langa mine, la calculator sau in camera cealalta, mancandu-si cerealele cu lapte la televizor, imbracata in tricoul meu galben. Cel galben pentru ca e culoarea ei preferata, dar poate si pentru ca i-am scris eu pe spate, cu carioca, "Too Hot To Handle". Vroiam sa ma trezesc intr-o dimineata dintr-aia lenesa, cand la 10 inca nu stiu ce o sa facem pana a doua zi seara, cand ea se incolaceste in jurul meu si ma intreaba daca am dormit bine. Cand intindem simultan mainile dupa telefoane, sa vedem cat e ceasul si cand dupa aia ne trantim inapoi in perne razand.

Poate am o viziune depasita asupra situatiei dar asta vreau din cand in cand, sa stiu ca e acolo pentru mine si ca macar pentru putin timp nu ma mai atinge cotidianul cu cacaturile obisnuite: miros de tramvai, manele de metrou, tupeu de baetas sau aere de Pipera. Call me old fashioned, I long for a moment like that.

Dupa ce am vorbit cu cineva despre faptul ca ea doarme 11 ore pe zi si tot casca si e obosita iar eu dorm 3-4-4.5 maxim ore pe noapte, am destule vicii pe care le urmez cu sfintenie si sunt destul de plin de energie, am ajuns la o concluzie. Organismul ala sanatos vrea tot mai mult si nu o sa sa-i ajunga niciodata stiind ca se poate mai bine, in timp ce al meu a invatat sa se multumeasca cu oricat i se ofera, adica putin.

Asta e ce fac eu in fiecare zi pana la metrou, in metrou si cand ies din metrou. Pasi mici si haotici in stanga si in dreapta, cat timp de la jumate in sus nu ma misc deloc pentru ca nu am loc. Si sunt o multime de oameni care fac ce fac si eu, deci as putea sa spun ca metroul romanesc e cea mai buna si mai constanta scoala de crib/crip walking din cate am auzit. Pentru ca se intampla de doua ori pe zi, dimineata si seara, la ora de varf cand toti (implicit eu) pleaca de la serviciu. Si totul vine natural, nu e cu profesor: daca esti mai incet esti calcat, asa ca trebuie sa te misti inaintea tuturor. Un fel de lectie de viata si supravietuire la metrou.

Partea proasta cu inghesuiala (bine, inafara de inghesuiala propriu-zisa) e ca te individualizeaza in multime. Nu te doare ca pe colegul de langa tine il impunge cu umbrela o cucoana suparata, suferi pentru ca in spatele tau e un mosneag sau o baba care in amintirea vremurilor comuniste se impinge in tine chiar daca nu e cazul. Se imping sa prinda loc mai in fata doar ca nu mai e coada, e mijloc de transport in comun. Revenind la individualizare. In mijlocul tuturor esti chiar prea singur, genul ala de singuratate pe care o simti rece pe sira spinarii, care te urmareste in ganduri si iti apasa cu o palma inmanusata pe suflet. Singuratatea de care fugi, care te aseaza dezbracat pe un scaun si iti aprinde lanterna in ochi, care iti cunoaste tot trecutul si pe care nu o poti minti pentru ca iti aduce dintr-un colt al mintii dovada irefutabila a sperjurului.

Singuratatea care doare, care iti pune palma pe umar ca sa iti atraga atentia asupra unui gand de care incerci sa te feresti. Care ti se baga pe sub piele. Care iti urmareste orice privire cu comentarii acide. Care iti urmareste crib/crip walk-ul cu satisfactia sefului care isi vede fostul angajat venind umil la el pentru inca o sansa.

...asa ca maine o s-o iau de la inceput. Din nou in multime. Time to get my crib walk on again.

Pentru cine nu stie despre ce e vorba, Crip Walk:

Am incercat sa ne uitam la un film dar dupa vreo 4 inceputuri si reluari pentru ca nu avea subtitrare si se auzea cam ca din fundul butoiului am renuntat si ne-am culcat. Am vorbit mult si despre multe, parca mai bine decat inainte, parca mai rau, nu se mai legau la fel de bine unele de altele dar mult mai multe subiecte nu mai aveau acea umbra de tabu pe care nu stiam daca vreau sa o alung sau daca e mai bine sa o las acolo, poate o alunga ea. Jaluzelele blocau orice lumina de afara si in intunericul ala aproape deplin orice zgomot din bloc era parca amplificat: apa curgand, pasi tarsaiti pe scara, oameni care se strigau dintr-o camera in alta. Si vorbeam nimicuri pe banda, chestii marunte, ocolind toata discutia care conta cu foarte multa grija, de parca ar fi fost gheata subtire sau o raza laser o separa de restul subiectelor.

Intr-un tarziu s-a aprins o lumina si am tacut amandoi ca sa evitam interventia altora: "Ssss, n-am chef sa vina!" Si a adormit, incercand sa imi tina mana in palma ei mica si inca rece. "Eu sunt cald tot timpul, sigur se va incalzi de la mine" asa ca nu mi-am facut griji ca trebuie sa o invelesc. Si oricum aproape toata plapuma era la ea, nu as fi avut cum. Am mai asteptat vreo 5 minute (cred, nu m-am uitat la ceas) si am inceput sa ii vorbesc cat timp ma jucam cu cealalta mana prin parul ei. I-am spus multe, de ce asta e cel mai prost moment posibil pentru mine, cat de mult ma convinsesem ca ar trebui totusi sa incerc, ca eu credeam si inca mai cred ca aveam pentru cine, ca nu mi se intampla atat de des sa gasesc pe cineva cu care sa ma inteleg atat de bine, cu care sa sar peste primii pasi ai unei relatii, aia nesiguri, cu dubiile aferente "s-o sun eu sau sa astept sa ma sune ea?", "daca zice ca nu vrea sa mergem oare mai are rost sa mai insist?" si totusi sa fie totul ok, sa nu se simta de parca am manca un ou kinder, foarte bun dar gol pe dinauntru. I-am mai soptit ca e prima oara cand chiar mi-e greu sa ma trezesc de langa cineva dimineata (poate o fi si ora matinala de vina aici, nu stiu) si cat de mult cred eu ca am crescut de cand ne-am luat prima oara de mana, ca intotdeauna cand gasesc pe cineva care sa merite incep sa imi fac si eu o ordine in viata, incep sa imi caut prioritati si cat de mult m-a ajutat ea cu asta. Si i-am mai spus multe, multe, eu de obicei nu vorbesc dar probabil ca am putut pentru ca ea dormea.

Raspunsul? S-a intors pe partea cealalta si mi-a dat drumul la mana. Era calda acum.

Plictiseala.

As chema-o pana la mine sa ii dau bani si sa o trimit sa imi cumpere o sticla de Johnnie Walker. And then, after you bring it back, bitch, keep on walking.