Asta este pentru generaţia de adolescenţi, pentru specimenele fără idei, fără inspiratie, fără gusturi proprii.Asta e ca să vă deschidem ochii vouă, cei care petreceţi trei sferturi din viaţă pe Internet (iar aici vorbesc de mess, hi5, myspace), pentru voi, cei/cele care vă duceţi la scoala doar ca să vă arătaţi noua pereche de adidasi/noua fustă.

N-o să vă schimbaţi.Vă credeţi prea "cul" şi "tru" ca s-o faceţi.Probabil că nici noi nu vă putem ajuta.Dar ne muţumim să râdem de voi şi să vă postam şi noi aici pozele cu care vă lăudaţi pe "hai faiv"(că doar le-aţi pus acolo sa le vadă tot poporul) astfel incât să ştim de cine să ne ferim.

O sa ne cumparam hanorace cu stelute, dungi, buline, carouri etc si genti de postas. Nu uitati ca acum, cele mai in voga culori sunt mov, roz si negru.

Niste accesorii care nu ar trebui sa lipseasca din garderoba noastra ar fi ochelarii de soare(sa-i purtam si in casa) si suzetele. Nu este cool sa iti faci poze fara suzeta!

Acum ca ne-am lamurit cu privire la toale si freza, sa vorbim un pic si despre machiaj. Fetelor, dati-va cu mult dermatograf negru. Asa o sa atrageti toate privirile. Bineinteles ca merge si sclipiciul, iar in combinatie cu un botic ca la carte o sa fiti cele mai frumoase.

Acum hai sa mergem in club, sa luam Ecstasy si sa dansam pana cadem lati. Ce spuneti?

ps: Sa nu credeti tot ce am zis eu aici!

la baieti e simplu - esti facut ( chiar daca ochii se uita frumos unul la celalalt ) ? are taticu bani ? vrea sa te promoveze chiar daca esti prost ?  n`ai voce ? VINO la noi, depune`ti cv`ul cat mai repede si maine te punem sa canti pana si`n deschidere la aerosmith. nu rata ocazia unica de a face sex in spatele scenei cu fane care au impresia ca esti frumos

la fete treaba e mai najpa.. cerinte mai mari ; ele sunt finutze si trebuie sa prezinte material inainte de voce.

esti pitzipoanca ? ai poze multe si deosebit de modificate ? ai o tzatza buna ? ( preferabil 2, umflate, rotunde : silicon style ) ai o fata de invidiat ? ( de toti iti spun ca esti o ratata ) iti place sa razi ca proasta in gura mare ca sa te auda toti ? nu stii nici macar cat face 1 + 1 ? ai impresia ca a canta e simpatic ? vocea ta seamana cu o usa care scartaie ? nu`i nimic!

sansa ta unica e aici si acum.. noi facem din tine noua trupa andre ( nu conteaza ca esti una singura ) pentru mai multe informatii apeleaza cu incredere 0800-800-SUG-BANI. primele 10 participante trebuie sa fluture un san prin aer ( sa vedem cat de aerodinamica esti ) si sa arate cat de tare pot face botic in fata unui "pitic neastamparat". urmatoarele participante vor sustine atat proba oral cat si cea prin gat pat ( ne vei arata cat de frumoasa esti cand dormi ) NOI TE FACEM CEEA CE AI VISAT.  aviz : ai prieten ? da`i liber ! dupa ce ne batem joc de tine si de corpul tau dupa ce facem din tine un star va fi gelos.

nu vom opri vrajeala

"Ultimul Client" m-a invitat la o cafea însă eu nu binevoiesc să intru în relații atat de intime cu "elongații"¹. Mi-a spus că scopul vanzării este altul decat cel care îl vedem noi cu toții. "Ultimul Client", în convorbirea telefonică, mi-a spus că noi greșim cu toții. Greșim atunci cand facem previziuni și mai ales greșim cand avem atata încredere în oamenii de langă noi. Greșim atunci cand considerăm angajații ca și frații noștri și mai ales greșim cand ne considerăm pe noi angajați și gandim ca un angajat. Greșim, greșim, greșim. "Ultimul Client" mi-a spus că nu mai cumpără de la noi dacă mai greșim așa. Și i-am promis că nu mai greșim.

Am făcut un nou plan cu "Ultimul Client". I-am spus că, personal, am să mă ocup de progres. Atunci a ras. Mi-a relatat următoarea poveste:

<< Într-o noapte întunecată, așa cum sunt cele de iarnă, friguroasă și înspăimantătoare, doi oamenii împărțeau aceeași scrumieră, cu aceeași țigară din care trăgeau pe rand, cate un fum. Cel mai bătran a vrut să tragă două fumuri odată și i-a spus celui tanăr: "Ce părere ai avea despre mine dacă te-aș ruga să îmi ții și mie țigara ca să trag un fum în plus?". Cel tanăr a acceptat și a ținut de filtrul țigării, odată și încă odată, pană cand degetele bătranului au stins-o pe fundul scrumierei. Tanărul a privit dezamăgit chiștocul fumegand și a întrebat: "Bine, acum, eu nu mai am ce fuma, și nici tu. De ce ai terminat țigara singur?"

Bătranul a răspuns:"Nu am terminat-o, dacă consideri că e bine, poți re-aprinde mucul de țigară, dar ar fi chiar indicat. Cand mi-ai vandut această țigară, mi-ai spus că este în beneficiul amandurora. Apoi ai fost deacord să renunți la beneficiul tău și să mă ajuți pe mine să mă satur. Dacă mai ai țigări de vanzare, le cumpăr cu plăcere, însă, s-ar putea ca acum, tu să fii în stare să cumperi una de la mine. Vrei?"

"Bineînțeles", răspunse tanărul. "Uite banii, îmi dai o țigară?"

Bătranul duse mana la piept de unde scoase un pachet de țigări plin pe care îl întinse tanărului. "Uite", spuse el, "le poți avea pe toate, pentru că, la momentul oportun, mi-ai dat ceea ce îmi trebuia și acum te răsplătesc. Vinde și altora, uite, omul verde din colț pare că are nevoie de o țigară. Hai, du-te, vinde-i o țigară.>>

"Ultimul Client" a închis telefonul. Iar eu am cugetat ceva mai mult la povestea sa. Nu ar fi rău să cugetăm împreună, nu crezi?  (Va urma ...)

"All great achievements require time." — Maya Angelou (Marguerite Ann Johnson) poet american contemporan, fondatoare a Mișcării Americane pentru Drepturile Civile

Sfătuim oamenii din vanzări să aplice faimoasa Regulă a lui Pareto: "80% din vanzări sunt aduse de 20% din clienți !". Nimic mai adevărat, numai că regula anterior menționată a fost o observație statistică nu o axiomă demonstrată. Mai precis punem oamenii de vanzări să adere la acest concept și să îl facă o regulă general valabilă după care să își ghideze activitatea. Adică, stau și cuget ... din 10 oameni, 2 sunt în stare să mă facă cel mai bun salesman, aruncand la coș alți 5 al căror drept este să obiecteze, să se mai gandească, să mai aștepte. Eventual, luată mot-á-mot, această regulă ar exclude o bună parte din prospecți și totodată ar încuraja "tunurile" – modalitate cu care eu sunt total în război. Nu suport să aud de "tunuri" (adică o maaare vanzare făcută la un client – care în mod normal nu ar cumpăra atat de mult).

Ceea ce ar trebui reținut din această cugetare a lui Vilfredo Pareto cred că este esența activității salesman-ului agil: în timp ce ne desfășurăm activitatea zi de zi, să dezvoltăm centri de influență care ne pot furniza în primul rand referințe valoroase, și în al doilea rand o capacitate de achiziție cand lucrurile nu merg așa de bine într-o lună. Adică același principiu de a "strange bani albi pentru zile negre", de a avea un "back-up" pentru momentul în care nu vom mai face așa de multe vanzări, dintr-un motiv sau altul.

Și, mai important decat atat, poate că regula lui Pareto vrea să spună: cu cat întalnesc mai mulți clienți, cu atat voi avea mai multe șanse de a găsi acei 20% lideri de opinie care să îmi furnizeze suport pentru toate acțiunile mele viitoare și să-mi fie "buzunarul magic" pentru asul din fiecare lună.

Lăsand la o parte toate regulile, înainte de a căuta să împlinim statistica, cel mai important lucru este să vedem clienții vechi, să nu uităm nici cel mai mic client și, să petrecem 80% din timp pe teren ca 20% din timp să stăm la birou numărand comenzi.

"Cea mai eficientă metodă de a-ți dubla vanzările este să stai de două ori mai mult pe teren, vizitand clienți !"

• Radu CRIȘAN DABIJA (n.1980) – subsemnatul

Era la fel cum îl lăsasem data trecută cu zambetul angajamentului încrustat pe față. "Ultimul Client" m-a salutat și m-a invitat să iau loc. Purtăm o discuție de consum, o discuție fără sens și eu abia aștept să intru în subiect. "Ultimul Client" m-a întrebat de familie și de sănătate iar eu îi răspundeam așa în doi peri, ca să terminăm odată cu discuția asta de consum și să îi vand 100.000 de chestii utile după ce, desigur, voi fi identificat necesități și oportunități. Îmi luasem zambetul de acasă și îl purtam atent pe toată fața – ca să nu vadă ultimul client că și eu eram ca el, posomorat și obligat să îi cumpăr amanările și obiecțiile. În momentul în care am dus mana spre geantă să scot un material de marketing (pliant) atunci a înnebunit. A sărit peste birou și într-o mișcare mi-a prins mana și mi-a imobilizat-o la spate.

Atunci am țipat de durere și i-am promis un congres la anul care vine. Cu o rapiditate și mai ne-văzută m-a prins de gat, chiar de osul hioid și încercand să mă sufoce îmi repeta: "Nu îmi trebuie nici un congres. De ce nu ești trainerul care mă așteptam eu să fii?". "Ultimul Client" mi-a dat drumul și mi-a arătat scaunul.

"Luați loc", mi-a zis. "Ați adus ceva nou?".

"Sigur că da", i-am spus eu în timp ce mă așezam. Am dus mana la geantă și i-am văzut privirea mulțumită. Scot pliantul nou-nouț desprinzandu-l de alte două și îl desfac cu dibăcie la pagina pe care nu o mai văzuse. Ce ciudați sunt ! e același pliant, numai paginile la care îl deschid eu sunt diferite. Și cum se bucură pentru orice gadget ... sunt fericit astăzi cu "Ultimul Client".

Povestim cam douăzeci de minute și astăzi nu e absent deloc. La final mă întreabă: "Ciudat ... așteptam să te văd cu un costum nou. Arăți diferit. E o schimbare în bine?"

"Da, cel puțin așa cred. Nu sunt în echipa favorită totuși. Sunt în echipa lichenilor. Sperăm ... cel puțin la anul, prin aprilie-mai, după cateva sute de mii de ani de evoluție să ne transformăm din făpturile involuate care suntem, în plante. Unii să fie flori de camp, alții grau..."

"Ultimul Client" nu se aștepta la răspunsul ăsta.

"Ce pot face eu pentru tine?" m-a întrebat ducandu-și la gură degetele ca într-un "shhhhhh" ascuns.

"Ei bine, ce spuneți de o frustrare? Eu v-o las pe a mea și ne vedem la simpozion să îmi spuneți ce și cum. Ok?"

"Îmi place că mereu îmi comunici un obiectiv, dragul meu. Îmi place asta la tine. Sunt convins că vei fi un semi-doct perfect în continuare". Mi-a strans mana și s-a așezat pe scaun privind aiurea la frustrarea mea și în pliantul lăsat pe birou, deschis la pagina: COMPETENȚE SUPERIOARE FAȚĂ DE ALȚI CANDIDAȚI.

Și l-am lăsat pe "Ultimul Client" să mă laude altora și să urmeze planul pe care l-am făcut împreună. Așa se face o vizită eficientă: comunici clientului planul de acțiune și urmărești implementarea lui.

"Ultimul client" e fericit acum.

"Intelligence without ambition is a bird without wings."
— Salvador Dalí, (11 mai 1904 – 23 ianuarie 1989), pictor spaniol reprezentant al curentului artistic suprarealist

Articol inscris la concursul lui VisUrat și Arhi

Dar ma rog... ma abat... deci... de ce atata frica pe voi? Inca nu s-au construit destuyle biserici ca sa fim izbaviti, nu? Inca nu si-au luat toti pochii banu... Stai bai doamne cu sfarsitu lumii... mai stai sa mai stranga ceva avere popa... sa mai revendice de la stat o padure sau mai stiu io ce...

Sunteti niste ipocriti!

Mi-am adus aminte zilele trecute că aveam o grămadă de bani pe vremea aceea. Nu numai noi, toată lumea. Bancnote albastre și verzi, tencuite și inutile nu se puteau transforma în nimic din ceea ce nu permitea statul. Oricum, banii comuniști au fost cel mai puternic paradox din istoria noastră – așa cum am perceput-o eu. Reușeau oamenii să se "învârtă" de una, de alta dar mai mult la nivelul trocului. Mă gândesc că era un mare păcat că nu te puteai învârti de niște apă caldă sau de niște ore în plus de energie electrică. Ca o mică paranteză, îmi amintesc că iarna, dormeam împreună cu părinții mei în una din camerele apartamentului de la bloc fiindcă în celelalte erau în mod constant -2 grade celsius și mai venea un tip de la "centrală" care se pricepea să scoată resturile de apă din instalația caloriferelor ca să nu înghețe. Ne construisem o sobă din teracotă în sufragerie și, fiindcă stăteam la etajul 4, a fost ușor să fie scos hornul de evacuare a fumului. și atunci, ca și acum, oamenii sperau în vremuri mai bune - și dacă încetezi să speri ... probabil că vremurile alea bune nu vor mai veni niciodată.

Dacă cineva se întreabă ce m-a apucat ... ei bine, firea mea analitică nu poate uita toate lucrurile astea. Așa cum nu pot uita nici lecțiile de istorie a familiei ținute de mătușele tatălui meu și bunicii mei. În mod frecvent priveam pozele strămoșilor mei, și îmi aduc aminte cu drag de pozele bunicului tatălui meu alături de fratele său – doctorul Adam Schutzer, al cărui imagine în continuare marchează istoria și evoluția radiologiei bucureștene și românești. Imaginile cu bunicul meu de pe tată, mândru la conducerea orașului, unchi și mătuși austrieci al căror sânge pur și demn îmi curge chiar în secunda asta prin vene. Am învățat încă de când eram mic că nu îți poți uita trecutul și nici nu trebuie să te lași vreo secundă mai prejos decât cei dinaintea ta. Am știut întotdeauna că sunt vegheat de spiritele germanice ale strămoșilor mei care îmi îngăduie să fiu idiot dar să repar repede tâmpeniile pe care le fac.

Simt în fiecare zi că trebuie să fiu la înălțimea strămoșilor mei și de aceea mă străduiesc să fiu drept, demn și înțelept. Am învățat de la Earl Nightingale că undele cerebrale de stress îți împiedică judecata și te aruncă în mizeria obișnuitului. Am învățat că relaxarea cerebrală este cea care îți dă cele mai bune idei și...pozitivitatea atrage după sine lucruri bune. Cum altfel ar mai fi putut tatăl meu supraviețui când bunica mea a murit la doar 2 ani ai săi? Cum ar fi putut Adam Schutzer (sau nenea Puiu, cum învățasem să îl strig) supraviețui dacă nu ar fi fost demn în fața celor care l-au luat din spitalul în care îngrijea soldații români și l-au întemnițat pentru 15 ani doar pentru simplu motiv că era austriac și noi, românii, tocmai întorsesem armele la 23 august 1944. De fiecare dată când simt că e greu, îmi aduc aminte că am sângele celor care, cu demnitate și onoare, au supraviețuit și datorită lor sunt astăzi – eu.

Zi de zi, merg la servici și îngrijesc de MyHardware.ro și dacă ceea ce am scris mai sus ar putea fi interpretat drept propagandă la virtuțile mele, ei bine nu e chiar așa. Răspunsul e puțin diferit. Pentru bani, pentru a trăi normal, pentru că, paradoxul comunist a murit de mult. Acum nu mai avem așa de mulți bani. Acum costă destul de mult să ai apă plată la birou și cafea la discreție. Internetul pentru a susține un magazin online nu e chiar așa de ieftin (cel puțin nu poate fi comparat cu internetul cumpărat acasă cu cablu și telefon la pachet) și chiriile sunt monstruoase. Zilele se măsoară de cele mai multe ori în cecuri încasate vs cecuri plătite, termene de plată și alte modalități prin care, acest lucru atât de comun precum banii... ne conduce existența.

Și ca să am și eu o "țară" a mea, visul meu este aproape complet. Socrul meu are o proprietate impresionantă în județul Iași unde merg cu drag de fiecare dată când am ocazia și nu îl refuz când îmi solicită diverse acțiuni după care am tânjit în copilărie. Cel mai tare e când face inspecția la tractoare sau alte utilaje sau când m-a luat cu el să văd unde a semnănat... stuff... în fine, nu refuz nici o astfel de acțiune așa cum nu pot refuza niciodată vânătoarea sau ... grătarul. Ca meniul să fie complet, casa noastră va fi gata (de mutat în ea) în primăvară și vom avea o mare curte și foișor și grădină cu flori și vom locui ... în comuna Bârnova, la 2 km de Iași, pe un superb deal de unde se vede tot Iașul în zilele senine (Bucium, pentru cunoscători).

Așadar, nu trebuie decât să fii pozitiv și să îți dorești foarte mult lucrurile în care crezi. Ele vor veni de la sine, atrase de buna ta credință și de pozitivitate. Nu trebuie decât să te uiți mai departe decât ceilalți și să îți dorești să fii mai sus, tot mai sus.

"[...]Privesc stelele și privindu-le ... îmi închipui că sunt liber
[...]"

(Să nu uiți, Darie! – Zaharia STANCU, 1902 – 1974)

Articol inscris la concursul lui VisUrat și Arhi

Când lucrezi în vânzări timpul nu se mai măsoară în ore sau minute, zile sau luni. Totul e procente, targeturi și realizări pe lună, pe trimestru, pe an. Timpul se măsoară în bonusuri și în creșteri, timpul se măsoară în dead-line-uri și în market-share, în Kpi, RSX și GI. Cine înțelege jungla, trăiește în ea și știe de ce liane trebuie să te agăți când te-ai suit în copacii șubrezi va supraviețui șă îi găsească un capăt la marginea mării, cu plajă și hamac. Dar...e posibil să te pierzi, să nu îi mai găsești nici măcar un luminiș și să cazi obosit și zdrobit de alergătură, să te târăști și să te adâncești mai mult, până când, cu rânjetul pe buze, unul mai puternic își va face milă de tine și îi va curma suferința, promițându-ți o renaștere într-un cocotier nou, cu liane puternice ... pentru că ... supraviețuirea înseamnă să o iei mereu de la capăt.

"NOTHING HAPPENS UNTIL A SALE IS MADE"

– Thomas John Watson, Sr. (1874 – 1956), president of International Business Machines (IBM)

Dintre cititorii mei băieți / bărbați sunt convins că îmi veți da dreptate atunci când spun că, fiecare dintre noi, am avut drept scop – la un moment dat – să ne uităm sub fust unei fete (a.k.a să îi vedem chiloțeii) – unii bucurându-se și în prezent de asta, să dansăm mai multe dansuri intime cu o fată (eventual să coborâm mâinile din ce în ce mai jos și să îi atingem ușor pielea gâtului cu buzele când nu se uită nimeni). Și mai târziu am ieșit la suc / cafea și, ca niște abilitați și potenți "salesmani", am făcut tot posibilul pentru a ne vinde unei domnișoare prețioase, promițându-i 80% vrăjeli și povestindu-i 9999,99 de povești frumoase. Și am dat mesaje, și am trimis inimioare pe messenger, ne-am victimizat sau am inventat o mini-istorie în are eram eroul principal cu cele mai puternice brațe, cel mai rapid instinct și cel mai frumos happy-end. Toate acestea, cu un singur scop: SĂ AJUNGEM LA/ÎN ACEI CHILOȚEI !!!

În tot acest joc de-a vânătorul și vânatul am învățat mereu că prada ușoară nu este niciodată savurată la fel ca reduta grea, căzută după mai multe lupte, după mai multe nopți în care zonele analfabete, încinse la maxim, s-au încordat în crampe îngrozitoare – fiindcă, de cele mai multe ori, socoteala de acasă ...

Și, dintr-o vrăjeală în alta, dintr-o vânătoare în alta și dintr-un an în altul ... te trezești ca dintr-un vis zâmbind în fața altarului, cu o chestie din fier îndesată de popă peste freza ta oarecum aranjată, cu oameni în spatele tău zâmbind – unii prietenește, alții rânjind "săracul ... ", alții melancolici cu gândul că unii sunt așa de norocoși încât și-au asigurat sexul – apropo de articolul lui Arhi despre sexul după căsătorie.

Ținta tuturor copiilor sunt bomboanele și ținta tuturor bărbaților sunt orgasmele. Multe, cu multe femei, cu cât mai multe femei, cu toate femeile. Pfffuuu. Bull-shit. Îmi place ce scrie Arhi și are dreptate însă nu pot să uit de bucuria și incitarea vânătorii. Cât de important e să simți momentul potrivit și să îți cucerești soția de fiecare dată ca și cum ar fi prima oară. Nu știu încă dacă sexualitatea se măsoară în orgasme, probabil că da, probabil că nu. Probabil că pentru o femeie e important să o satisfaci până la capăt de fiecare dată și să fii în stare încă de 10 ori, în formă maximă. Chiar așa? Nu cred. Mă îndoiesc. E important să îi arăți cât de bine te simți cu ea și că toate eforturile tale sunt pentru orgasmul cuplului nu cel individual. Ținta unora e să bifeze în carnețel, să aibă cât mai multe ... (ce? Femei în pat? Orgasme de 2 sec cu femei necunoscute și bete?). Asta e scopul șmecheriei, ciumetiei? Așa e ...fun ? Hmmm am înțeles. Odată ce am depășit adolescența, am înțeles că sunt femei care vor doar sex, doar contact, doar ... știu-ce-vrei-spune-mai-repede-și-hai-să-ne-o-tragem. Sunt și femei cu care vrei să rămâi toată viața fiindcă râd la glumele tale, fiindcă te liniștesc și pentru că au mai multe puncte comune cu tine decât prietenul tău imaginar.

... și oricâte orgasme ai fi avut în minus sau în plus, oricâte perechi de chiloței vei fi văzut, oricâți zmei vei fi ucis și oricâte casetofoane ai fi reparat, cu femeia potrivită vei câștiga de fiecare dată o experiență unică, cu cel mai ireal orgasm posibil. Serios.

"The gem cannot be polished without
friction, nor man perfected without trials."

Confucius (Kǒng Fūzǐ) (551 – 479
Î.Chr.) – poet și filosof chinez

Articol inscris la concursul lui VisUrat și Arhi

Studenţii care au ales o carieră în domeniul IT obţin cele mai mari venituri după absolvire, angajatorii oferindu-le încă din primul an de muncă salarii de cel puţin 1000 de euro.

1000 EURO????????????????????????????????????????????/ UNDE? Ca cu pregatirea teoretica total nepractica care o primesti in facultate poti cel mult sa te angajezi ca junior programer unde in niciun caz nu primesti atat. Ai noroc daca iei vro 4-5 sute euro. AI MARE NOROC.

Specializarea finanţe-bănci, se poate dovedi şi ea o investiţie profitabilă în carieră. Însă nu de la început. Pentru un salariu de o mie de euro, candidaţii trebuie să acumuleze puţină experienţă.

Putina experienta? Ma! Voi astia de la realitatea... vorbiti cumva de 1000 euro PE AN??? SI nu-mi zice ca te angajezi intr-o banca ca mare rahat ca mai mult de contabil dupa ce termini finante banci nu ai cum... (pt stimatu frate care a terminat el facultatea astea de finante: no offence brother :D)

La sfarsit, bula se sparge, apoteotic as putea spune eu...

Pentru a avea un venit salarial mare imediat după absolvire este indicat totuşi ca studenţii să se angajeze încă din timpul studiilor pentru că o experienţă de câţiva ani este foarte bine văzută de angajatori.

Aaa... pai asa zi ma... nu ma lua pa mine ca un scartar care d-abia termina facultatea ia el 1000 euro...

Un articol de cacao despre o tara de cacao cu un sistem educational de cacao...

Cre ca articolu e cerut de astia de la ASE ca la CSIE nu mai e chiar asa mare concorenta :P

aci

P.S. Don't take yourselves too seriously. You might end up not enjoying so much. Example: you read something, it bugs you for whatever reason, you post a comment to show your disagreement of the whole thing, the author tells you he/she/it doesnt care of your opinion, you get mad ... Conclusion: you enjoy less stuff. So ... whatever you read on this blog, find a way to enjoy it. And tell me about it. I enjoy that.

O data ce a avut loc macar un schimb de replici, se poate trece mai departe, la “cucerirea” persoanei, bineinteles, tot cu ajutorul vrajelii. Urmatorul exemplu (autentic) este, dupa parerea mea, cel mai “tare” discurs utilizat in scopul precizat mai sus.

 begin

N-am mai vorbit de atat de mult timp…mi s-a facut dor de conversatiile noastre, cu toate ca au fost scurte si prea rare. Mi-as dori sa am mai mult timp pentru a explora adancurile (nu endoscopie) :P sufletului. Simt ca in tine mi-am gasit un tovaras in gandire si simtamant. Am reusit…printr-o coincidenta divina…sa iti descopar accountul hi5. Nu am crezut ca exista ingeri pe pamant, dar vad ca m-am inselat! Sper ca esti de acord sa imi acorzi o sansa. Astept cu nerabdare un raspuns din partea ta, cum ca algoritmele vietilor noastre sunt complementare si ca vor compila cu succes.

continue:=true;

Ce sa mai zic…fara comentarii.

Oricum, astazi cred ca unul i-a intrecut pe toti, descoperind culmea frazelor de agatat. Fiind, probabil, in calatorie prin aceasta tara straina...de el, trebuia sa stie omul sa se descurce, sa aiba ceva repere. Iar cum la vederea unor fete, singurul neuron s-a simtit debusolat, tot ce i-a mai trecut prin cap a fost sa intrebe pe unde este, intr-o maniera cat se putea de inteligenta in situatia data, pentru a le impresiona totusi si pe ele. Astfel, ajutat de o "inspiratie divina" a rostit: "Nu va suparati, drumul acesta duce inainte?" Extraodrinar, fabulos, genial de-a dreptul. Nu numai ca a impresionat fetele (in rau, evident), cat si ca a ajuns de rasul lor.

P.S.: Un sfat pentru cei ce se mai chinuie inca sa gaseasca cea mai tare fraza de agatat, acum este si mai dificil fratilor, a fost deja gasita. Folositi-va creierul totusi, dar in alte scopuri. Ar fi mult mai indicat.

- Iisus este Mesia doar ca idee

- Nu exista sfarsitul lumii

- Biblia nu este exacta, a fost modificata de-a lungul istoriei si va mai fi modificata..

- Despre ocultism, cica nu ar fi ceva rau, aura negativa a ocultismului ar fi inspirata de biserica

Aceasta emisiune da dovada de amatorism, invitatii sunt numai buni de intarcat caprele, ma bucur ca emisiunea e tarziu noaptea (in reluare) si nu se uita nimeni normal la cap la ea. Invitatii pozeaza ca tot stiutori, ataca biserica ori ce cate ori au ocazia, realizaeaza paralele intre diversele concepte pagane si realiatatea actuala a bisericii.

Emisiunea imi aduce aminte de marele documentar Zeigeist la care pun botul fraierii care nu deschis alte carti inafar de alea de septica.

Apropo de Zeitgeist trebuie sa-i multumesc lui SACCSIV care are talentul de a despica minciuna in N bucati.

Damn frate! Poti face sex pe hi5?