Intr-un patriotism general, dar gratuit, o mina de site-uri de sport si doua duzini de bloguri de duzina vad deja in Hanescu un dusman de clasa pentru cuplul Federer-Nadal. Si, pentru ca e la moda sa scrii de tenis cind finala de la Wimbledon e inca proaspata, ne grabim sa-l vedem pe Hanescu mai mult decit este. Si-l vedem urmasul lui Nastase, si nu e, il vedem tenisman, desi iarasi nu e.

Victor Hanescu a cistigat, asadar, la Gstaad. Da, este turneul acela la care obisnuiau sa-i dea o vaca in loc de trofeu lui Federer acum o vreme, cind victoriile accidentale erau mai rare in ATP decit fetele care-si cistiga serviciul in WTA. Ce se mai hirjoneau si elvetienii astia! Na, ca le-ai tras-o! Peste ani, oamenii se vor uita in cartea de onoare a turneului si vor vedea inevitabilul, chiar sub poza Regelui, la Roll of Honour: 2004 - Roger Federer, 2008 - Victor Hanescu. In paranteza, ROU. Motiv pentru care indraznesc sa spun ca azi e o zi trista pentru tenis.

Victore, nu te-am iubit niciodata, dar recunosc ca m-ai invins astazi mai rau ca pe Andreev, pentru ca nu te-as fi vazut vreodata in stare sa cistigi intr-un turneu care sa nu fie challenger. Din pacate, atit pentru tine, cit si pentru mine, anumite lucruri nu se pot schimba niciodata. De aia zic ca e o zi trista pentru tenis. Si tot de aia, Victore, n-o sa fii niciodata mai mult decit esti acum. Nu ai nimic. N-ai passing, n-ai backhand, esti inodor si incolor. Vei face naveta, in toti cei vreo patru ani pe care ii mai ai in circuit, intre locurile 60-120, iar cu tine om de baza, pentru ca Pavel nu mai e, Romania va retrograda glorios din Cupa Davis, indreptindu-se, cu viteza asilor pe care ii ingropi tu gratios in terenul advers, spre zona Euro-Africana. Si nu, nu vei fi nici primul roman care va cistiga turneul de la Bucuresti. C-asa-i in tenis.

Marco Resmann feat Toma Caragiu - Gouache in tenis

El abia a trecut de 20 si ceva de ani, e tot inalt, mereu senin, aproape candid. Nu stie sa fie trist, e un copil care tinjeste sa ramina cu suflet de copil, dar sa iubeasca la fel ca un matur. Straluceste dimineata, te prinde in vreje la prinz si te cucereste pina seara. Crede ca e placut, si este, crede ca raneste, cind alina, crede ca e rece, cind e cald, crede ca e naiv, cind e un model, crede ca zimbeste, cind aprinde constelatii.

Ea nu stia ce trebuie sa faca si de ce era acolo. Cauta motive sa spere. E lucrul pe care stie sa-l faca bine. Cauta o sclipire. Sau un drum nou. El era deja acolo, stia ce trebuie sa faca, mereu stie. El n-avea nevoie de motive. Spera oricum. Doar e un copil. El pornise deja pe un drum nou. Ce ghinion! Ea intirziase. Mereu ajunge tirziu.
Ea il admira tacuta, ii admira spiritul, ii sorbea ochii, se surprindea cautindu-si motive sa fie in prezenta lui. Se surprindea imaginind scenarii, toate cu happy end, se surprindea indragostindu-se in fiecare secunda, inexplicabil, caci sint atit de diferiti, inevitabil, caci asa era si nu putea fi altfel, decit inevitabil. Ea stia ca n-o sa fie fericiti niciodata impreuna, insa isi vinduse viitorul pentru citeva secunde nebunesti de prezent. Simtea ca n-o sa fie cazul sa regrete. Chiar, o sa regrete?

El o priveste, tot tacut. Ii admira pasiunea. Si o priveste cum pleaca.

It's something only we know

• Nu e nicio placere in a nu avea nimic de facut. Cu adevarat placut este sa ai o gramada de lucruri de facut si sa nu faci nimic. (Mary Wilson Little)

• De cite ori faceam ceva pentru tine, pentru mine nu mai raminea nimic de facut. (Marcel Guguianu)

"So we can learn to pick ourselves up."