Multumim fotografului pentru ipostazele placute in care apare bloggerul zoso. :)

As a child, Jimmy Page dreamed that…one day…his music would be heard around the world. Literally.

Sau numai la mine e problema? :)

Apropos de intalnirile bloggerilor, picture this:

In clubul Whatever are loc intalnirea bloggerilor. Se discuta, se agata, se face cunostinta, se epateaza, se fac bancuri proaste, se leaga prietenii, se creeaza antipatii, se bea, se... Pe scurt, se diverse.

Final. Se suna stingerea, se face schimb de numere de telefon, se ia la revedere. La iesire, exact in fata intrarii, aparuta in semn de protest fata de politica proasta a primariei in ceea ce priveste pietonii, o gaura cat toate zilele face un prim rand de victime: un cascat care cade si ramane intins pe fundul gropii cu gatul, probabil, rupt.

Gramoboy scoate aparatul de fotografiat si incepe sa faca poze. Gramogirl, plina de compasiune, suna la Realitatea first, la 112 dupa. Zoso, participant incognito la intalnire, deghizat in consultant specialist, isi scoata laptopul si se intreaba daca e vreun hotspot prin zona. Ajuns la coltul strazii, il striga pe Gramoboy:

- Frate. ai cablu sa descarcam pozele? Le urc eu pe net acum.

- Sa le aprinda cineva o lumanare, sugereaza, pufaind din tigara, LuciaT (se presupune ca e LuciaT, pentru ca nimeni nu o vede, insa se simte fumul de tigara si mirosul de carte veche).

Decolteu scoate o lumanare in forma de inimioara, zambind stingherita:

- Crezi ca asta merge? E ruseasca si probabil ortodoxa, desi... e cu aroma de trandafiri.

- NU! se aude o voce furioasa.

Patratosu, posesorul de drept al vocii responsabile, scoate din servieta o lumanare. O aseaza pe marginea gropii, o aprinde si incepe sa mormaie o rugaciune. Cropcircles se intreaba mirata daca si baptistii au obiceiul sa aprinda lumanari la capatul mortilor. Dadatroll ii raspunde cu o mutra serioasa:

- Da, mey! Cand e curentul oprit.

Mordechai (sau Moshe - nu se intelege prea bine numele, partea asta neavand subtitrare) se incrunta:

- Evident! Asta-i contractul facut de Primarie cu UTI, pentru Netcity. Daca peste un an groapa asta nu o sa faca pui, umpland tot orasul, sa nu-mi spuneti mie Moshemordechai.

- Esti sigur de asta cu UTI? intreaba Chinezu. Stii ceva despre? Clauze, sume?

- Ia ghici!

- Trebuie sa vorbim.

Se retrag pe trotuarul de vis-a-vis. Se aude un "plici!" si vocea Malinei:

- Nu ti-e rusine? Nesimtitule!

- E Balaurul, il paraste cineva pe tipul care incearca acum sa se ascunda in multime. Da' ce-a facut?

- Mi-a pus mana pe fund.

Vlad Craioveanu mustaceste:

- Yeah! It was the sound of the “buci”!

Un blitz lumineaza pentru o clipa adunarea.

- Ce...?

Bad Pitzi tocmai facuse o poza: AnaAyana ii zambeste cu buzele tuguiate Lorenei Lupu. Aceasta din urma ridica nedumerita din spranceana. Eola se indeparteaza de Fantasya, spundu-i pe un ton usor iritiat: "Pentru ultima oara: DA, si eu imi cumpar lenjerie pentru mine, nu pentru ei!"

Mutsunache analizeaza starile emotionale ale adunarii si da sa-i explice ceva Andreei. Nu apuca. Andreanum se incrunta:

- Sa-mi bag...

Sare in groapa si impinge usor victima cu piciorul.

- Ba! Tu te prefaci!

"Mortul" ii face cu ochiul: "Stai usor, sora mea, sa termine asta postul si ma car acasa!"

When I started this blog, I thought it was going to be easy.

I like music and I like writing, but really...how does one sit down and decide which Led Zeppelin album is the greatest?  I had the same problem recently with The Beatles before settling on "Let It Be," mainly because I really like the rooftop concert footage and it was on YouTube.

I could get into making charts and graphs detailing the petty intricacies of consumer and critical response to the album as opposed to songwriting and musical craftsmanship, but then you're gonna get one of those music blogs full of details that only the geekiest of us will understand...let alone want to know about. It's best to keep it simple.

Yet, even when I try and simplify the process down to just the album that ranks as my favorite it doesn't make it easier.  Luckily in such situations I tend to drink a lot while brainstorming (I call it "beer-storming") and eventually do something lame like flip a coin.

This week it came up heads...so I bring you Led Zeppelin's untitled fourth album.  Some call it "Led Zeppelin IV", others call it "Runes," "Signs" or even "Zoso."  I'm gonna go with the first because, based on the previous albums, it just makes more sense...but it goes to show what happens when you don't give the public a way to designate the album name.

Released in 1971, the band had been a little pissed at the harsh critical judgment passed on  Led Zeppelin "III" so Jimmy Page decided to do something as non-commercial as possible, an album with no title. You don't get much more non-commercial than that. Instead there was only group of four symbols...each representing a different band member. I could go into all of them, but it's really long and boring shit.  What matters is that they wanted to fuck with people...and they succeeded. 

But what's more important is that this is Jimmy Page's masterpiece.  Before he joined Zeppelin, he was already a seasoned studio guitar player, and on the forth album his fingerprints are everywhere.  Not only did he produce the album, but he co-wrote all 8 songs, played guitar and mandolin as well as coming up with all the symbols.  As for the 'Stairway' lyrics and image on the inner sleeve? Jimmy found that font in some old book from the 1800's and had someone make it up for him.  What a bad ass!

As for the album, how could you go wrong with a song line-up that has no filler??? 

You can't. 

For God's sake this is the album that gave us 'Black Dog,' 'Rock and Roll' and motherfucking 'Stairway!'  This is the album that turned Zeppelin from rock stars into rock gods!  If you have none in your stack, this is where to start.  Here.  Have a video of 'Four Sticks' to tide you over.

N`am nimic cu zoso, dar era ca fapt divers.

Idee inspirata din acest post

Ma enerveaza bloggerii snobi. Si snobii in general. Momentan bloggerii snobi. Pe langa faptul ca Gigi (numele de cod al primului blogger) este narcisist, este snob. Are blog-ul plin de reclame, concursuri si alte chestii care ajuta la marketingul "fara numar"; face bani (d'oh) din blog, dar il enerveaza ciumpalacii care 'e' bloggeri si incep si ei un blog pentru a face bani, blog-ul lui din fasa fiind pentru, cu si despre reclama/e. Blogerul incepator care vrea sa faca bani din blog este naspa, de cacat, plin de harfe si paduchi (in viziunea mizerabila a lui Gigi). Desi logica mea fiind cam saraca, deduc totusi ca Gigi este de rahat/un rahat.

Analiza cazului doi este... Meme. Are bube, e ultras, in liceu la 20 si ceva de ani si e blogger, bineinteles. Ii plac telefoanele scumpe, fotbalul (doar e ultras) si sa scrie pe blog, unde-si poate expune parerile si ideile redundante. Bineinteles ca nu-i plac "onanistii" care au blog si isi dau si ei cu parerea pe alte bloguri cunoscute, fac si ei conversatie, se contrazic pe diverse teme. E rau sa ai propria parerea.. si personala. Pentru Meme, sa ai blog pe wordpress sau blogspot e o rusine! tre' sa ai domeniu tau, gen memefuterepede.org; ce-i aia sa ai blog moca?! rusine!! Si mie, nu? Da, ma duc 5 minute pe coji de nuca. O sa spune si de 3 ori "Tatal nostru". Meme este u-n destept, onanistii care comenteaza/au blog este prosti pentru ca comenteaza. Meme est-e un destept, scri-e pentru destept-i; no sa se lase doborat de onanistii perturbator-i de blogging destept*. Bravo lui! Matracucile si onanistii ii citesc blogul, el comenteaza articolele lui Zoso** sau mai stiu io care (ma scuzati, nu stiu alt bloger cunoscut), ii creste traficul. Deci Meme este un onanist prost, comentator de gunoi.

Orice asemanare cu personaje rupte din realitate/blogosfera nu este deloc pur intamplatoare.

*Nu-mi scuzati greselile gramaticale. Am scris in asa fel incat sa inteleaga si Meme ce-am vrut sa zic.

**Probabil ca Zoso o sa comenteze/macar se va uita peste postul meu in portiunea unde apare numele lui. Nu zic ca ma citeste pe mine Zoso. LOL! Oricum eu credeam ca-i un fost coleg de liceu si din motivul asta am refuzat multa vreme sa-l citesc. Deci... Zoso ori gugaleste numele ori are vreun aparat sofisticat care-i spune ca a aparut "zoso" in nu stiu ce post; cred asta pentru ca pe orice blog pe care-l citesc cand apare "zoso" apare si Zoso.

Impresia mea:
Mai linistita decat celelalte editii.

Locatia:
acelasi hotel Luliaka (la 2 ore de bucuresti). Super locatie, wifi, camera dubla 27 eur/noapte, mic dejun inclus, design interior super. Nota 10.

Mancarea:
cea clasica la Blogaria 1 si 2. A functionat principiul: We Feed u 2 death.

Participanti (ordine random):
noro, scarlatescu, zoso, swamp, arhi + doamna arhi, mariussescu, visurat + denisuca (doamna visurat), piticu + doamna piticu, nuconteaza, blogatu, didi, deceblog, oradeanu, dan, fusu, rash, novac, vladpetreanu (amardezi), voicu, tudor (microsoft). Sper ca nu am uitat pe nimeni

Business Learnings:
- actiunea care o facem pe bloguri trebuie imbunatatita. Hopefully sa nu fie doar maintrust (care sa aiba rezultate greu cuantificabile, ci sa fie si ceva action-based, cu rezultate bune de pus in powerpoit si aratat la alti advertiser (sa ii dam o sansa in plus industriei de blogareala). Bravo Voicule, ca vrei sa cresti monetizarea aceastei proto-piete de blog advertising.
- ar fi un lucru destept pentru noi sa bagam platforma de blogging pentru neogen
- trebuie sa stam focusati si sa nu mai schimbam strategia ca pe ciorapi (aici toti suntem de acord, nu:) )
- bloggerii (unii din ei) zic sa facem un singur social network. Eu nu sunt de acord si vreau in continuare 2 SN, cum zice si fusu pe blog.

Premii:
- XBOX-ul 360 l-a castigat arhi.
- am vrut sa mergem la bungee jumping, dar trebuia sa fie minim 10 doritori. S-au strans aprox 5. Voicu, didi, visurat, ... Poate data viitoare :)

Am simtit lipsa lui Subiectiv, care nu a reusit sa ajunga.

Mi-a facut deosebita placere sa ma intalnesc (din nou) cu acesti oameni, pe care am onoarea sa ii cunosc (asta nu e PR bullshit, pe bune!). Cred ca didi o sa mai zica ceva pe blogul neogen.

Zoso e articulat si aproape amuzant. Poteras e incrancenat si deranjant cu intrebari tampe legate de faptul daca bloggerul voteaza sau nu.

Si sa ne intelegem. Tot vad argumente care spun ceva de genul "decat sa scrii pe blog si sa critici mai bine te implici". Criticatul coerent pe blog e implicare civica. Poate daca  mai multi ar critica si ar analiza am avea conducatori mai buni si mai comunicatori...

"Parlamentu` a votat aseara o lege care interzice posturilor Tv.. difuzarea stirilor nejustificate ...Va reamintim ca in aceasta categorie intra acele stiri prezentate exculsiv de dragul ratingu`lui care afecteaza dezvoltarea psihica si morala a societatii..." preluat de la parazitii aia, ca din cauza lor injura lumea pe strada, si suntem inculti (not).

Citesc in ziarul Atac - nu il cumpar dar am treaba cu presa - absolut numai tampenii ordinare. Sa va dau un exemplu de stire care merita publicata intr un ziar: "Danielei Gyorfi i s-au lăsat silicoanele" sau "Divele porno, profesoare porno". Ma intreb oare cand va fi amendat omul ala care detine ziarul nu neaparat pentru articolele facute de niste oameni cool si care eventual sunt la curent cu moda si cu activitatile vedetelor noastre...ma rog mai pe scurt niste redactori neanderthali, dar mai ales pentru pozele publicate in ziar; datorita acestui fapt tind sa cred ca acest ziar a devenit un material porno mai degraba... Ma intreb oare cand dracu o sa dai peste cineva cu creier in Romania... Moda, cool, botezatu, gay, emo, ratati ordinari, manelari, vedete, cacanari, si restul (care sunt cam putini...) Mi a povestit un amic despre un film, nu l am vazut inca si se cam potriveste cu ce se intampla la noi in ograda. In viitor, oamenii mai destepti, nu prea mai fac puradei...si ca sa vezi ca peste 2, 3 generatii se instaleaza haosul...ma intreb cat mai avem si noi de asteptat...

And speaking of music, we've already described our general aversion to the inexplicably horrendous 1970s AOR rock our gym sometimes plays, but today marked a special occasion: yes! they played "Stairway To Heaven." Which might not have been so bad under different circumstances; after all, Zoso was one of the first records we ever bought -- on cassette, through one of those 13-tapes-for-1-cent "clearinghouse" deals that we could not resist as a thirteen-year old -- in seventh grade when we started lifting weights in the basement of our old house in the suburbs of Pittsburgh. Nor do we have anything against Led Zeppelin per se: they are obviously one of the greatest eighth-grade derelict arena-rock bands of all-time, and there is a certain thrill in being acquainted with that aesthetic, even if the thrill is long past.

Yet to hear this today in the gym was made oddly -- hellishly -- painful by the intermittent failure of the stereo, which would cut in and out every few seconds; clearly there was a bad connection somewhere. Not that it seemed to bother any of the staff! What this did for us, however,  was bring into relief the fact that we knew every single note and syllable of the song; it was like one of those horrendous rock-concert scenes where the band will stop and let the audience sing along, except in this case we were the audience and the band was Led Zeppelin -- and! "Stairway to Heaven" -- being played over the shitty sound system at our gym.

This led to all sorts of doubts and questions about how it happened that our brain was needlessly filled with so much rock detritus from our youth, i.e., bands that in some cases we wish we'd never heard -- e.g., anything by the Doobie Brothers (sadly -- preposterously -- we also heard "China Grove" today) but which in all cases we never really need to hear again.  Oh and because we were in the locker room of our gym, we had to also listen to guys talk about a swimsuit model "babe" (imagine the word used with not even a whiff of irony) who was gracing the cover of some men's magazine where one of them works. Except how could we view them with disdain when one of them was singing along to "Stairway To Heaven," just like we were (albeit in our head)?

Yes, this was hell, yet somehow we survived! Next time we might not be so lucky.

Zoso scrie mult. Foarte mult. Nu mă refer aici la numărul de cuvinte, la bla bla-uri, ci la numărul post-urilor sale. De exemplu, pe luni, 26 mai 2008, când eu scriam rândurile acestea, zoso avea 8 însemnări pe blog. E foarte mult. În total are 642 de pagini scrise, 642 de motive de a da „next page” prin blog-ul lui.

Zoso scrie de demult. Mai exact din 15 mai 2005, o perioadă când blogging-ul, mai ales cel mioritic abia înflorea. Fiind printre primii, e normal să-şi atragă cititorii, mulţi dintre ei rămânându-i fideli şi azi. Asta e „soarta” deschizătorilor de drumuri.

Scrie variat. Acesta e unul dintre motivele pentru care şi-a creat o bază de cititori foarte numeroasă. Parcurge toate subiectele care l-ar interesa pe cititor, de la campania electorală, la frustări personale, la informaţii foarte folositoare pentru unii sau alţii, la fun pur si simplu. Faptul că nu ştii despre ce va scrie posturile următoare, că nu e un blog de nişă, te face curios să revii, să vezi, oare despre ce a mai scris zoso?

Zoso scrie bine. Acum mulţi o să-mi reproşaţi, dar chiar scrie bine. E coerent, ştie să-şi expună ideile, poate fi obiectiv sau din contră. După părerea mea, un blog prost scris nici nu va avea în veci vizitatori mulţi. Bine, are şi multe însemnări slabe, foarte slabe. Dar marea majoritate sunt post-uri bune şi foarte bune. Şi scrie corect, specificând tot timpul sursa, fără să ia content din altă parte. Lăsând la o parte faptul că uneori prea obsedat de spam (care întradevăr e una dintre cele mai mari bube ale internetului), Zoso e după părerea mea unul dintre bloggerii români care chiar ştiu ce spun şi spun ce ştiu.

Sigur mai sunt numeroase motive pentru care Zoso e în fruntea bloggerilor români, însă acestea sunt după părerea mea cele mai importante. Iar acum, zvonul că ar face cam 2000 de euro pe lună din blogging, nu mă mai miră. Este un model de succes în online-ul românesc, care este din păcate prea zbuciumat şi prea plin de non-valori. Dar se va schimba, pentru că vor veni mai mulţi oameni ambiţioşi, cu idei şi foarte muncitori. Mai mulţi „Zoso”.

*

Cred că ştiu de unde vine supărarea unora. A unor jurnalişti adică. Bloggerii ăştia obişnuiţi (oameni fără un nume bine definit, fără poziţie înaltă în societate, fără interese, fără apartenenţă politică, anonimii adică) sunt picăturile de expresie a căror opinie a ajuns să conteze.

Nea’ Google ăsta face şi el „viaţa mai uşoară” (sau mai grea, după caz) tuturor, scrii un nume şi gata, te vezi pe unde crezi şi pe unde nu crezi. Toată şmecheria e să ai internet.

În umila mea opinie, această luare a noastră de atitudine, a anonimilor alegători (votanţi sau viitori votanţi), faptul că putem arăta că mai citim şi noi o constituţie, o lege, un regulament, pe Burke sau pe Machiavelli, fapul că ştim că ne sunt încălcate drepturile, faptul că ne întrebăm ce mama dracului fac „stăpânii” noştri de banii cu care îi plătim la greu, din buzunarele noastre, din munca noastră, lună de lună, faptul că am fost şi noi prin ţările civilizate şi am văzut că cetăţeanul este respectat pentru că pe alte meleaguri el este „stăpânul”, toate aceste manifestări de poziţie şi afirmări ale punctelor noastre de vedere, cum spuneam, au ajuns să demonstreze că nu e musai să facem renumite şcoli de jurnalism, particulare ori ba, important este să ne pese. Şi să arătăm, să nu ne fie frică de ei, pentru simplul motiv că ei astăzi sunt iar mâine nu mai sunt, iar noi vom fi tot timpul. Iar dacă noi nu am mai fi, ei nu ar mai avea pe cine să conducă. Şi de la cine să-şi ia salariile grase.

Acum o săptămână, vineri 16 mai a.c., am scris pe blog „Zilele cele mai jegoase” – AICI. Era un apel către candidaţii la alegerile locale, în care îi rugam să intruiască echipele de campanie din sectorul 4 şi 5 să facă în aşa fel încât să nu se mai facă murdărie pe stradă. Am pus şi fotografii, făcute de mine.

Mulţi au crezut că „latru” în van. Nu. Luni era curăţenie lună la Tineretului. Dar. Nu a ţinut prea mult. Ceva ceva însă tot s-a făcut. Să vedem:

La comentariile postului „Zilele cele mai jegoase” am primit link-ul blogului domnului Piedone – AICI. Doresc să precizez că îl apreciez pe domnul Piedone, mi-a plăcut ideea şedinţelor de consiliu de primărie printre blocuri. Dar. Când am primit link-ul, era postat articolul „Vandali sau candidaţi”. Domnule Piedone, îmi pare rău că trebuie să vă spun, dar echipa dumneavoastră lipeşte afişe peste afişele altor candidaţi. Asta se întâmpla ieri, joi, la staţia de metrou Timpuri Noi.

În altă ordine de idei, domnule Piedone, aveţi deja bănci şi măsute la Tineretului, pentru şedinţe. Ani de zile nu s-a făcut absolut nimic, acum în campanie s-a rezolvat ceva.

.

Domnule Inimăroiu, spuneţi că sectorul 4 înfloreşte. Să vedem:

Ups, scuze, oamenii dumneavoastră nu erau tocmai interesaţi.

Da, înfloreşte, adevărat:

.

Domnule Vanghelie, dumneavoastră când vă adresaţi cu „Sorine” domnului prof.univ.dr. Sorin Oprescu, mă enervaţi. Vă deranjează cumva spotul, cu imaginile din sectorul 5?

Atât de rău mă enervaţi încât e musai să vă arăt că atâta amar de ani nu s-au putut monta nişte amărâte de coşuri de gunoi pe Şoseaua Viilor. Acesta este trotuarul de-a lungul gardului Spitalului „Marius Nasta”, trotuar care duce spre Şcoala Generală nr. 114. Şi, să nu uit, domnule Vanghelie (deci nu „Mariane”), vedeţi că lumea vorbeşte. De exemplu despre cum la Primăria Sectorului 5 se dau ajutoare (bani şi alimente) preferenţial, unor persoane care nu au dreptul. Şi nu doar pentru că sunt dintr-o etnie anume, plină de goldeanu la gât, degete şi în gură. Unele persoane au firme, dar primesc ulei şi zahăr ca ajutor. Au văzut oamenii amărâţi, când le încărcau în daciile papuc.

.

Aici este la staţia de metrou „Eroii Revoluţiei”. În această zonă s-au schimbat bordurile de 3 (trei) ori în 4 luni. După care asfaltul de pe trotuare a fost înlocuit cu dale de piatră. Ceva mă face să cred că din aceeaşi sursă. A bordurilor zic.

.

Şi pentru că ceea ce era de demonstrat s-a demonstrat, oamenii nu mai au niciun respect pentru nimic.

.

În sectorul 3 nu se bate nimeni în afişe. Oare de ce? Ce simplă este „psihologia” de campanie... Str. Nerva Traian. Panouri de afişaj goale. Deci...

.

Domnule viceprimar Radu Silaghi. Campania dumneavoastră este de tot rahatul. Vă rog să nu vă supăraţi. Dacă dumneavoastră credeţi că urmează să fiţi votat doar pentru că aveţi un TIR cu platformă, pe care se agită indecent mai mult dezbrăcate decât îmbrăcate nişte minore, în urletul unui nene care strigă votaţi..., şi sonorul la maxim (ce boxe mari şi puternice aveţi!) al unei muzici de discotecă, vă înşelaţi amarnic. Miercuri, 21 mai a.c., am stat 35 de minute în staţia de autobuz din dreptul intrării în Cimitirul Eroilor Revoluţiei (sectorul 4). La ora 16.45 a apărut nesimţirea crasă. Adică aceea platformă. A oprit la semafor. În acel moment muzica a fost dată la maximum, piţipoancele au început să se agite, sânii zburau din maieuri, fundurile săltau sacadat, nenea ăla urla cât îl ţineau plămânii. Oamenii, destul de mulţi în staţie, nervoşi că 323 nu mai venea, v-au înjurat pe româneşte. Zdravăn.

Aş fi vrut, domnule Radu Silaghi, să fi văzut expresia de pe feţele rudelor care îngrijeau mormintele EROILOR REVOLUŢIEI. Şi lacrimile lor. Ruşine! Păi d’asta m-au alergat miliţienii cu bulanele pe Calea Victoriei, în Decembrie ‘89? Să văd acum cum nişte unii îşi bat joc de simbolul libertăţii noastre? Nu. P.S. Data viitoare voi avea şi aparatul foto cu mine...

P.P.S.: Până una alta, am găsit "proba" la domnul Zoso - AICI. Mulţam'

.

Auzite de mine din gura târgului (din metrou, autobuze, tramvaie etc): viceprimarul din sectorul 6 a asfaltat doar aleea din faţa blocului lui şi un pic din Drumeţului; bun primar Onţanu ăsta, primar moare; am fost proşti că nu l-am ales tot pe Darabonţ dar acum ne-am revenit; Oprescu ne scoate din mizerie, pe el îl votăm; păcat de băiatul ăsta, Diaconescu, că putea să ajungă preşedinte. Şi da, cei care vin din Ferentari în maşina 323 au pliante cu Vanghelie în mână. Pe care culmea, nu le aruncă (pe jos adică). Le folosesc pe post de evantaie. Şi să nu uit, la mine acasă, în sectorul 3, am primit pliantul de la PSD în cutia poştală. Nu s-a aruncat nimic pe jos. Felicitări echipei domnului Giugula.

.

Eu una îi apreciz pe jurnaliştii de reportaj (nu pe cei care „dau din gură”) cei care ne arată că putem să ajutăm, să ne comportăm civilizat, să învăţăm regulilile traiului într-o societate. Chiar dacă nu sunt de acord cu „cancanurile”, „atacurile”, fetele cu chiloţii în vine... Am „zis” de la ei mai jos, la Oameni şi şoareci.

.

Update:

Domnule Guşă, ţărani rău ăştia din sectorul 5. Ia uitaţi ce au făcut!

Adi, frate, îmi pare rău.

P.S. Alea întregi sunt ale mele. Nu le rup, că nu ştiu dacă mi le primeşte rupte la "Copacul de Hârtie".

Alt Update:

Zice Andreea Sminchy - AICI - că până la 1 iunie, vine 25 mai, Ziua Internationala a Copiilor Disparuti. Fetelor, imi dati o mana de ajutor?

http://sminchy.wordpress.com/2008/05/22/descarca-si-da-mai-departe

.

COPILUL TAU E IN SIGURANTA?

In Romania dispar anual 1.400 de copii. O parte dintre ei nu mai sunt gasiti niciodata. Altii sunt gasiti morti, victime ale rapirilor si abuzurilor sexuale.

Jurnalul National s-a implicat activ in cauza copiilor disparuti din toamna anului 2005. In acest moment, prioritatea noastra este prevenirea disparitiilor de copii. Nu mai vrem stiri despre copii disparuti in rauri, despre copii lasati nesupravegheati si rataciti, despre copii rapiti si ucisi, despre copii fugiti de acasa si cautati apoi saptamani la rand. Toate aceste tragedii pot fi prevenite! Trebuie sa respectam doar cateva reguli simple. Sta in puterea noastra sa le urmam si sa-i invatam si pe altii sa faca asta.

Va rugam sa fiti alaturi de noi in aceasta campanie.

Descarcati afisul atasat, tipariti-l si lipiti-l intr-un loc vizibil. La intrarea in scara blocului, pe usa scolii sau a gradinitei, in parc, in statii de masina.

Aratati ca va pasa de fiecare copil disparut si ajutati ca acesti copii sa nu mai dispara!

Impreuna putem pune capat acestor tragedii!

Va multumim pentru ca va pasa!

.

Update:

Domnul Zoso a văzut apelul şi l-a postat pe blogul său. Mulţumesc, domnule Zoso!

http://www.zoso.ro/2008/05/bloguri-care-se-ocupa-de-cauze-umanitare.html

http://www.zoso.ro

*

Maria, 5 anişori. Autism

Să o ajutăm. Mai multe AICI

http://www.maria-ghinea.com

.

*

Să alegeţi bine.

Ziare.com

.

Money Channel

Atac Online

Monitorul de Neamţ

Gândul

Transilvania Expres

Atac Online

.

Cu prilejul Zilei Copilului, 1 Iunie 2008, doresc să întreb CRUCEA ROŞIE ROMÂNĂ dacă îi este cumva ruşine să înfiinţeze un Teledon „Donaţi acum” şi pentru copiii săraci şi din ce în ce mai bolnavi ai României. Că cică avem 3.000.000 (trei milioane) de săraci. Aşa zice FMI. Adică un DEZASTRU.

Programele Crucii Roşii

I. Pregătirea pentru acţiune în caz de dezastre

II. Ajutorarea persoanelor cele mai vulnerabile

III. Promovarea sănătăţii, pregatirea populaţiei pentru acordarea primului ajutor

IV. Difuzarea Dreptului Internaţional Umanitar

V. Promovarea relaţiilor internaţionale

.

Conducere:

Preşedinte Mihaela Geoana

Director General Radu Pop

Vicepreşedinţi George Baiesu, Claudiu Florentin Gantoi, Ioan Silviu Lefter, Emil Roman, Liviu Viorel Nemes

Preşedinţi de filiala membri în Comitetul de Direcţie Amelia Baciu – Maramures, Constantin Nicolescu – Arges, Ioan Morariu – Alba, Alexandru Banica – Prahova, Alecsandru Stiuca – Ialomita, Victor Boiangiu - Giurgiu

Lideri Tineret membri în Comitetul de Directie Ion Dan Babiuc – Brasov, Ionut Prohasca – Dolj, Emilia Ivan – Giurgiu,

Trezorier Elena Cernei

.

.

Mai multe fotografii cu copii orfani şi extrem de săraci găsiţi aici, la Fundaţia Pacea

*

Sărăcia este părintele revoluţiei şi crimei.

Aristotel

Sursa foto aici.

.

Să votaţi bine.

*

Tot un Update:

FUNDAŢIA PARADA ROMÂNIA – AICI

http://www.paradaromania.ro/index.php?lang=ro

Am găsit-o la Mulţumeşte.net, Sandra&Andreea – AICI

http://multumeste.net

Buna,

Participantii la cea de-a VI-a editie a Galei Societatii Civile vor fi aplaudati la scena deschisa marti, 20 mai la Ateneul Roman incepand cu ora 18.00.

Avem deosebita placere de a te invita alaturi de noi pentru a cunoaste premiantii societatii civile din acest an.

Dupa anuntarea castigatorilor din acest an vei avea posibilitatea sa te implici in campania “Adopta un ONG” punand un post pe blog-ul tau despre activitatea organizatiei pe care ai adoptat-o.

Pentru confirmari te rugam sa dai un reply cu numele tau.

Multumim!
Echipa de organizare a Galei Societatii Civile

Mă întreb de unde au ăştia mail-ul meu şi dacă gala asta există. Oricum îmi place poza aia, parcă este zoso :D